În urmă cu 20 de ani, comuna Cimitirului Vesel îngropa comunismul într-un mod inedit şi totodată dur * Timp de şase luni, Săpânţa a fost singura localitate din România în care s-au aplicat concret şi ferm principiile democraţiei * Înainte să se dezmeticească guvernul de la Bucureşti, primarul Toader Şteţca a dizolvat CAP-ul, a împărţit oamenilor terenurile şi animale şi a reorganizat instituţiile * “Vina” de a crede în mirajul democraţiei i-a adus luni grele de puşcărie şi l-au transformat într-un neo-deţinut politic * Oamenii au făcut un zid uman în jurul lui, dar, în final, numai exilul l-a putut salva. * La începutul lunii viitoare, Toader Şteţca revine la Săpânţa.
În agitaţia anului 1990, când România nu se dezmetise încă ce înseamnă democraţia şi se mulţumea să teoretize pe tema ei, o comună maramureaşă o aplica în modul cel mai curat. În februarie 1990, comuna Cimitirului Vesel a ucis comunismul. Timp de o jumătate de an, Săpânţa a fost singura localitate din România în care democraţia a funcţionat. Şi a rămas singura, de 20 de ani încoace.
După Revoluţie, Săpânţeanul Toader Şteţca a fost ales preşedinte al Frontului Salvării Naţionale. Iar în iarna lui 1990 a devenit primar. Prins de “mirajul democraţiei”, Şteţca nu a aşteptat semnalul de la Bucureşti pentru a înlătura rămăşiţele comunismului şi a aplica democraţia. A clădit-o el singur. A desfiinţat CAP-ul, a dat terenurile şi vitele înapoi la oameni, a restructura instituţiile din localitate, a demarat proiecte pentru comună. În plus, se spune că a descoperit în acte o serie de nereguli grave înfăptuite de mai marii comunei: proiecte fictive, furturi de milioane de lei din contabilitate, pensii oprite. Primarul s-a dus la Bucureşti şi şi-a strigat adevărul din Piaţa Universităţii. Ba chiar a lansat, pe modelul Timişoara, “Proclamaţia de la Săpânţa”. Timp de şase luni, a demonstrat că democraţie poate aduce prosperitate. Şi a plătit scump pentru visul său. În urma acestor evenimente, a fost trimis un ofiţer să verifice situaţia din comună. Simţindu-şi primarul vânat, oamenii l-au atacat. Numai că, în incident a fost acuzat Şteţca.
În 13 iulie, primarul a fost arestat, eveniment care a declanşat o puternică mişcare de rezistenţă împotriva …neocomunismului. Sătenii au făcut scut uman în jurul lui, au blocat drumurile, au sechestrat oficiali. Au declanşat ceea ce mai târziu a fost cunoscut drept “Războiul de la Săpânţa. Fără prea multe explicaţii şi capete de acuzate, Şteţca a devenit un neo-deţinut politic. « Pentru crima » de a crede în democraţie, primarul putea să plătească cu viaţa. Şi aşa se întâmpla, dacă nu primea ajutorul sătenilor. Oamenii au blocat drumul naţional care leagă Sighetul de Satu Mare şi au luat ostatici un grup de copiii veniţi în excursie. După intervenţia masivă a trupelor, copiii sunt eliberaţi, dar revolta continuă. Sătenii îşi găsesc un nou ostatic, poliţistul Petre Roman, care în final a reuşit să evadeze. Apoi, prin august, la televiziune se anunţă că săpânţenii l-au sechestrat pe deputatul Augustin Griguţă Botiş. Zvonul este dezminţit însă de o declaraţie publicată în presa vremii, făcută de deputat, care susţinea că totul s-a derulat paşnic şi că 2-3000 de oameni cer eliberarea primarului. Cifra susţinătorilor era însă controversată. Prefectul de atunci, Anton Pop, afirmase la TVR că susţinătorii lui Şteţca sunt în minoritate şi nu sunt mai mulţi de 2-300.
Procesul a avut loc în septembrie, la Braşov. Pe 17 septembrie, peronul gării din Sighet era doldora de săpânţeni. La Braşov, îi aşteptau patrule de poliţie. Li s-a spus că “teroriştii de Săpânţa” vin înarmaţi. Oamenii erau “înarmaţi” doar cu portretul primarului lor. Totuşi, în faţa tribunalului poliţiştii au azmuţit câinii. Până la urmă, cineva a dat ordin ca măsura să se suspende. Numai că, oamenii au fost lăsaţi să intre numai câte 10 în sala de tribunal. Dar ei au intrat cu toţii şi, ca la un semnal, s-au purtat în sala de tribunal ca într-o biserică. Au rostit în cor « Tatăl nostru » şi « Născătoare de Dumnezeu ». Când l-au văzut pe Şteţca, încercuit de pază , femeile au izbucnit în plâns. El le-a arătat semnul victoriei şi s-a dus liniştit în boxă. Seara, s-a anunţat că procesul se amână pe 3 octombrie. Supăraţi, săpânţenii au cerut ca martorii, fiind prezenţi toţi, să fie audiaţi în ziua următoare. În final, rugămintea le-a fost ascultată.
Braşovenii, impresionaţi de povestea lor, s-au oferit să-i găzduiască. A doua zi, dimineaţă, au revenit toţi în sala de judecată, murmurând “Doamne ajută”. Pe 21 septembrie, Şteţca a fost eliberat şi şoseaua din Săpânţa a fost, în sfârşit deblocată. După 68 de zile. De frica ca primarul să nu fie arestat din nou, oamenii au început să-l păzească cu rândul. Câte 500 pe noapte.
Şteţca a fost arestat din nou, în preajma alegerilor din 1992, iar candidatura sa ştearsă de pe listă. Odatză cu primarul, în Săpânţa fusese arestată şi “democraţia”. După o “campanie militară” în loc de una electorală, au urmat “alegerile libere”, cu gaze lacrimogene şi scuturi. Din “republica maramureşeană” care aplica democraţia, Săpânţa devenise un tărâm al terorii. Presa vremii scria că “în după-amiaza din ajun, sâmbăta Floriilor, centrul Săpânţei a fost practic ocupat. Trupele au năvălit asupra oamenilor, care s-au refugiat prin grădini şi uliţele laterale. Câţiva uslaşi au scos din funcţiune, cu profesionalism, sirena de alarmă şi clopotele bisericii care începuseră să sune. La două case, nr. 349 si 664, presupuse <cuiburi de rezistenţă>, li s-au spart geamurile, aruncându-se în interior petarde lacrimogene. A doua zi, Ileana Stan, femeie necăjită cu un soţ infirm, se căina pentru cele două cergi pârlite şi mulţimea de bani care o va costa sticla de la verandă şi de la geamuri. Dl James D.Wiletes, reprezentant al ,<Grupului juridic pentru drepturile internaţionale ale omului > şi observator electoral acreditat, aduna, uimindu-se, tuburile goale sau neexplodate ale grenadelor lacrimogene””. Alegerile au fost câştigate de reprezentantul FSN. Dar presiunile asupra lui Şteţca au continuat. Primarul a fost graţiat de preşedintele Constantinescu. În final, ca să-şi salveze viaţa şi familia, primarul Şteţca a plecat în Franţa. Dar, la scurt timp de la “fugă” i s-a deschis un nou dosar la Ploieşti.
După 20 de ani de la revolta neocomunistă, Şteţca a anunţat că se va întoarce acasă. Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989 spune că a fost sunat de fostul primar şi urmează să se întâlnească cu el. De asemenea, se pare că Şteţca ar dori să le strângă mâna celor care l-au apărat atunci şi să vadă cum arată astăzi democraţia din România şi cât de departe e de visul pe care el l-a avut în 1990.
“Se vor ridica o sută de Şteţca, o mie”
“Mă consider un deţinut politic pentru că, dacă eram unul de drept comun, s-ar fi comportat altfel. Totul a fost regizat. Colonelul Lupu şi procurorul Ovidiu Năstase de la generală, mi-au cerut să declar în timpul anchetei că l-am atins pe ofiţer, în schimbul eliberării Parlamentarii Botiş şi Bivolaru, care m-au vizitat la penitenciar, mi-au spus că dacă mă eliberează să mă duc oriunde şi să nu mai vin în comuna mea. La penitenciar, la Baia Mare am stat într-o celulă de 3/3cu 11 bandiţi şi criminali, în timp ce alte zece erau goale. Un sergent major şi un plutonier m-au bătut. Deţinuţii mi-au luat apărarea. Am făcut greva foamei patru zile. Nu mi-au adus doctor când am cerut. Nici în timpul fasciştilor cred că s-a întâmplat aşa ceva. Nu regret nimic din ce am făcut şi aş continua la fel, pentru că poporul a fost chinuit toată viaţa. Cei din vechea conducere se îmbogăţesc şi acum. Au furat în continuare lemne, fân. Se vor ridica o sută de Şteţca, o mie », declara atunci presei, primarul Şteţca.
Primarul Turda vs. Primarul Şteţca
Surprinzător, acualul primar al Săpânţei, Grigore Turda nu-l vede pe Şteţca cu aură de erou, ci, dimpotrivă, crede că evenimentele de atunci nu fac cinste comunei: “poate nu sunt ea mai autorizată persoană să dau nişte concluzii a ceea ce s-a întâmplat atunci. A fost o democraţie originală, cum numai noi săpânţenii ştim să facem. Asta între ghilimele aşa. S-a creat o dispută şi o ruptură morală între familiile din Săpânţa şi nici acum această ruptură nu e vindecată. De la ce a pornit ruptura asta? Şteţca atunci, la vremea aceea cu o grupare de oameni au distrus tot, au spart CAP-ul, au împărţit bunurile oamenilor şi a satului între ei. De aici a pornit această ruptură. Metoda prin care s-a ajuns la astfel de măsuri nu a fost bună. Şteţca a luat nişte măsuri foarte dure. Care erau nemulţumiţi erau catalogaţi drept comunişti şi împotriva democraţiei. De fapt el s-a autointitulat primar. Nu ştiu cât a fost primar, ştiu din ce am adunat date de la cetăţenii din comună, la acea dată nu locuim în comună. Nu ştiu dacă vine şi ce evenimente vor să mai pregătească. Acum este linişte şi pace în comună. Dar simt că mai sunt rămăşiţe de ură mocnite, pornite de la evenimentele de atunci. Simt pulsul comunei, stau de vorbă cu ei. Cei mai mulţi oameni spun că a fost un nebunm. Dacă e să vă spun pe şleau. Se putea face în pace şi linişte, nu trebuia să ne ştie pe noi o ţară întreagă că nu a fost aici nucleul comuniştilor din România. A avut şi apărători. Nici acum nu s-a reuşit o reabilitare în faţa opiniei publice a săpânţenilor. Eu aşa văd lucrurile. Numai cei care au trăit aici ştiu cum s-au întâmplat lucrurile. Ceilalţi le văd într-un fel sau altul. Eu asta ştiu de la oamenii serioşi din comună”.
Ioana LUCĂCEL
