Biserica și Statul sunt legate împreună, dar, totuși, ele pot exista și de sine stătătoare. Sunt state fără biserici, la fel cum sunt și biserici fără state. Nu de acum, ci dintotdeauna. Probabil că de atunci și datează sintagma ”nu are niciun Dumnezeu”.
România lui 2020 pare (re)intrată, din punctul de vedere al unora, în această epocă, al lipsei unui Dumnezeu. Statul e compus din oameni, aceiași oameni care, de multe ori, fac și Biserica. Însă, Biserica și statul au (cel puțin) o temă pe care sunt în poziții complet opuse: cea a natalității!
România este într-o situație nu grea, ci disperată. Natalitatea a ajuns la pragul cel mai de jos, dacă analizăm cifrele Institutului Național de Statistică pentru anul 2019. Românii aproape nu doar că nu se mai căsătoresc, ci nu mai procreează. Nașterea de prunci este izvorul unui popor. Oprirea lui duce la dispariția poporului, adică a statului.
2019 a fost anul cu cel mai mic număr de nașteri de la nefastul decret anti-avort al lui Nicolae Ceaușescu din 1966. S-au născut cu puțin peste 178.000 de copii, fiind al doilea an consecutiv cu o scădere record a natalității.
Însă, ce face Biserica pentru stimularea natalității? Ce face Statul pentru ca românii să nască mai mulți copii? Să le luăm pe rând. Aici, Biserica și Statul se despart. Dacă Biserica, prin învățătura și exemplele ei, ne îndeamnă să lăsăm urmași, Statul, prin exact aceiași misionari, ne arată inversul.
Biserica are o ”politică” anti-avort. Militează pentru viață dintotdeauna. Nu există preot care să îți spună să faci avort, ci dimpotrivă. Să naști cât mai mulți copii! De altfel, a devenit celebră o declarație a mitropolitului Clujului, cel care cerea ca femeile să nască nu unul, nu doi, ci măcar trei copii. ”Unul pentru tata, unul pentru mama și unul pentru țară și biserică” spunea, acum 3 ani, Înalt Preasfinția Sa. Așa cum era de așteptat, în actualul stadiu al societății noastre, înaltul prelat a fost criticat, devenind ținta unui bullying public.
Preoții sunt arătați cu degetul pentru că le cer tinerilor să dea naștere la copii, nu să se abțină sau să facă avort. Preafericitul Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, este în prima linie a celor care luptă pentru natalitate. Preoții și diaconii sunt exemplul că Biserica vrea ca poporul roman să dăinuie și facă copii, fără să se gândească, așa cum o facem noi, mirenii, că nu au casă, că primează cariera, că nu o să mai aibă timp de ei pentru că îi ”încurcă” serviciul. Sunt multe familii de preoți și diaconi cu cel puțin 6 copii. Dar, există, din nefericire, și familii fără copii. Iar, aici, și Biserica este de vină.
Când un cuplu nu are copii, fie că este cler, fie că e laic, Biserica greșește, într-o oarecare măsură, prin ceea ce învață. Dacă doi soți îi spun duhovnicului că tot încearcă să facă prunci și nu reușesc, acesta îi îndeamnă la rugăciune. Atât! Consider că doar rugăciunea poate să fie prea puțin. Când doi tineri, după o perioadă, nu au copii, duhovnicul ar trebui să îi îndrepte, în primul rând, către medic și să stăruiască în rugăciuni. Dar, lucrul acesta se întâmplă rar, iar asta este o problemă pe care Biserica, înlăuntrul său, prin Patriarhul Daniel și Sfântul Sinod, ar putea să o rezolve.
Revenim la statistică, asta ca să vedeți importanța Bisericii. Conform INS, cel mai mare număr lunar de nașteri este în vară, mai exact în iulie-august. Asta înseamnă că acești copii sunt concepuți nouă luni mai devreme, adică în postul Crăciunului din anul precedent.
Apoi, tot statistica ne spune că în decembrie-ianuarie este cel mai mic număr de nașteri. Asta pentru că toți acești copii sunt concepuți în Postul Paștelui, care este mai strict.
Și mai face ceva Biserica pentru creșterea natalității: are centre sociale destinate părinților și copiilor, are grădinițe și școli, licee și facultăți.
După ce am văzut ce face și ce nu face Biserica, ne uităm și în curtea Statului. Numai că aici, din nefericire, nu prea avem multe puncte pozitive. Singurul lucru notabil pe care Statul îl face este acordarea celor doi ani de concediu maternal. Atât!
Apoi, avortul este legalizat în România. Româncele nasc la vârste tot mai înaintate și, de foarte multe ori, se rezumă la un singur copil. Motivele: au început să primeze cariera, împlinirea profesională și abia apoi, dacă se mai întâmplă, cea familială. Numărul divorțurilor crește continuu, numărul căsniciilor și al nașterilor este pe o pantă tot mai abruptă.
Statul nu încurajează cu nimic natalitatea. Fără creșe, fără grădinițe, fără sprijin pentru tinerii care vor să își întemeieze o familie, statul parcă urmărește inversul: să nu se nască prunci, adică opusul Bisericii!
Din nefericire, niciun partid politic nu are în centrul obiectivelor sale creșterea natalității. De altfel, un mesaj pare să fie transmis de clasa politică românilor: ca să reușești, ca să ajungi președinte, premier sau șef de partid, ai șanse mai mari dacă nu ai copii!
România este printre puținele state din lume în care numărul copiilor născuți în diaspora îl depășește cu mult pe cel al celor născuți în țară.
Viitorul se anunță sumbru! Până în anul 2060, populația României va pierde 5,8 milioane de locuitori din cele aproape 20 de milioane de azi. Din cei rămași, aproape 14 milioane, 7,5 milioane vor fi pensionari și doar 3 milioane vor fi angajați.
sursă: Cristi Șelaru, știripesurse.ro
Asta e și ideea: depopularea României de români și încetățenirea unora care nici prin rasă, nici prin religie, nici prin cultură, nu sunt compatibili cu noi. Deja gem marile orașe de lucrători străini care nu vor mai pleca înapoi. Încă sunt cuminți, dar să-i vedeți atunci când vor fi mulți! Exemplul Germaniei, Suediei, Angliei, Franței etc., ar trebui să fie edificator pentru noi.
Nu mai plecați ca proștii din țară și da, puneți-vă pe făcut copii.dar nu în sfintele posturi, ca să le fie lor bine în viață. Locul românilor este în România.