Răzbunare, în Răzbuneni, pentru lemne din pădure! Întrebat „de sănătate” l-a bătut pe membrul comisiei fondului silvic!

Marin Horvat e un bărbat în vârstă de 29 de ani, membru în comisia fondului silvic privat al sătenilor din Răzbuneni, localitate arondată comunei clujene Bobâlna. Acesta a încasat, sâmbătă 21 aprilie, o bătaie serioasă de la un locanic pe care-l întrebase, la crâşmă, de ce a tăiat lemne din pădure fără ştirea comisiei. Ardelean autentic, Ioan n-a reacţionat pe moment decât printr-un „ce te interesează”, s-a dus apoi acasă unde s-a gândit profund cum să se răzbune pe Marin. Apoi, după câteva minute s-a întors în birt şi l-a lovit pe membrul comisiei, în cap, cu un scaun distrugându-i telefonul, ochelarii şi rupând totodată şi masa…

Marin Horvat aşteaptă, răbdător, pe coridoarele I.M.L. Cluj, având urme de agresiune pe faţă. Mărturiseşte, cu umor, că a fost lovit cu un scaun de către Ioan, un consătean în vârstă de 38 de ani, căruia-i pusese o întrebare perfect îndreptăţită legată de nişte lemne din pădure. Explică el: „Zilele trecute mă aflam pe câmp, semănam mălai şi l-am văzut pe Ioan întorcându-se din pădure cu o căruţă plină de lemne, pe care a descărcat-o în curtea unei femei din sat. Iar sâmbătă seară, când l-am întâlnit, l-am întrebat – în calitatea mea de membru al comisiei fondului silvic privat – de ce n-a fost însoţit în pădure de cineva din comisie sau de paznic şi i-am cerut să-mi indice locul unde a tăiat lemnele respective. În replică, el mi-a arătat un bon – care însă nu-mi spunea mare lucru fiindcă, lipsit de însoţitor, omul putea face mai multe curse în pădure iar cantitatea de lemn tăiată de el să rămână necunoscută. N-a zis decât „Ce te interesează”? – după care a ieşit nervos din crâşmă”. Bărbatul arată mai departe că după câteva minute s-a trezit din nou cu Ioan în local, însă de data aceasta a remarcat o determinare stranie întipărită pe figura acestuia. „Era gândul răzbunării, iar în secunda următoare a înhăţat un scaun metalic pe care mi l-a trântit în cap, fără să mai zică ceva. Norocul meu a fost că am avut reflexe bune, aşa că scaunul doar mi-a şters capul şi trupul – însă mi-a făcut praf ochelarii, mi-a distrus mobilul, aflat pe masă şi, pe deasupra, a rupt şi masa. Apoi a ieşit, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Imediat după producerea incidentului cei de la magazin au sunat la şeful de post – dar li s-a spus că se află în concediu. Aşa că au sunat la Dej şi după câteva minute a venit patrula la faţa locului. Aşa mi s-a spus, fiindcă eu eram deja acasă, mă oblojeam după lovitura încasată. Totuşi, la mine poliţiştii n-au venit să mă întrebe ce s-a întâmplat – poate s-or fi dus la Ioan”. Bărbatul este poftit în cabinetul de consultaţii al instituţiei, de unde se întoarce cu un certificat în care i-au fost recomandate între trei şi patru zile de îngrijiri medicale. Apoi, înainte să iasă, mărturiseşte, gândit: „Nu-l iert, o să vedem ce zice legea, fiindcă nu-mi doresc, în ruptul capului, să mă lovească şi cu altă ocazie – sau să-mi dea foc la casă! Normal, trebuia să anunţe paza – nu să umble singur în pădure şi să taie cât lemn doreşte el. Dar tot mă întreb, fiindcă nu înţeleg, în ruptul capului: de ce naiba a trebuit să meargă acasă şi apoi să se întoarcă şi să mă lovească”?