Rechizitoriul lui Bica, mai mult formal decat corect
Rechizitoriul in baza caruia a fost trimis in judecata si arestat vicepresedintele Consiliului Judetean Cluj Radu Bica respecta toate prevederile legate de forma si fond, sub acest aspect fiind ireprosabil. Cu toate acestea, „usoarele” nereguli ale actului de sesizare al instantei, ridica un semn de intrebare legat de impartialitatea si obiectivitatea organelor de urmarire penala ale DNA.
Colegi de rechizitoriu insa cu incadrari diferite
Potrivit art. 264 din Codul de Procedura Penala (CPP), rechizitoriul reprezinta actul de sesizare a instantei de judecata si marcheza trecerea procesului penal de la faza de urmarire penala, nepublica si necontradictorie, la faza de judecata, esentialmente publica si contradictorie. Sub aspectul continutului rechizitoriului, acesta trebuie sa cuprinda in partea introductiva denumirea parchetului, numarul dosarului, data intocmirii, numele procurorului, date referitoare la persoana inculpatului si infractiunea care formeaza obiectul cauzei. Starea de fapt, incadrarea juridica, indicarea mijloacelor de proba precum si eventualele mentiuni privind masurile luate in cursul urmaririi penale sunt expuse in partea descriptiva a rechizitoriului. In cele din urma, rechizitoriul trebuie sa mai contina partea dispozitiva, si anume dispozitia de trimitere/ dispozitia de punere in miscare a actiunii penale precum si mentiuni priovitoare la cheltuielile judiciare efectuate in cursul urmaririi penale. Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ), analizand recursul in interesul legii privind verificarea legalitatii si temeiniciei actului de trimitere in judecata, a statutat ca, sub sanctiunea nulitatii actului de sesizare conform articolului 3000 alin 2 CPP, rechizitoriul trebuie sa contina in mod obligatoriu mentiunea „verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei”. Referitor la conditiile de forma mai sus mentionate, rechizitoriul vicepresedintelui CJ Radu Bica intruneste toate elementele si verificarile obligatorii, insa prezinta inexactitati legate de fapta in sine a inculpatului.
In partea descriptiva a rechizitoriului mai sus mentionat aflam ca „Fapta inculpatului Radu Bica Vasile-vicepresedinte al Consiliului Judetean Cluj, care, in cursul lunii octombrie 2011 a acceptat promisiunea invinitei Aspazia Droniuc de a primi suma de 20.000 de euro, din care la data de 31.10.2011 a primit efectiv fuma de 43.000 de lei, echivalentz a 10.000 de euro, pentru a-i furniza acesteia informatii legate de viitoarea licitatie care urma sa fie organizata de catre societatea Cluj Arena ( societate la care Cj Cluj are o participatie de 95%, fiind condusa de catre Plenul Consiliului Judetean Cluj dinc are si inculpatul face parte), pentru asigurarea mentenantei la stadionul Cluj Arena
pentru anul 2012, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita prevazuta de art.254 alin.1 din Codul Penal coroborat cu art.6 din legea 78/2000”
O prima neregula sesizata cu privire la textul rechizitoiului de mai sus este legata de calitatea procesuala a celor doi, Radu Bica si Aspazia Droniuc. Considerand dualitatea infractiunilor de luare de mita, respectiv de dare de mita si faptul ca ambele personaje au fost trimise in judecata in baza aceluiasi rechizitoriu, apare de neinteles de ce despre numita Aspazia Droniuc procurorul care a instrumentat cazul se adreseaza cu termenul „invinuita” iar lui Radu Bica cu „inculpat”. Chiar daca la prima vedere cei doi termeni desemneaza acelasi lucru, intre cei doi termeni exista o subtila diferenta. Potrivit art.229 din Codul de Procedura Penala, invinuitul este persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala,cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa. Efectuarea urmaririi penale fata o persoana care sa poarte calitatea de „invinuit” este posibila doar atunci cand procurorul nu dispune in cursul urmaririi penale punerea in miscare a actiunii penale, acuzatia intervenind doar in momentul trimiterii in judecata. Din contra, persoana suspectata de savarsirea unei infractiuni devine „inculpat” atunci cand procurorul dispune in cursul urmaririi penale a actiunii penale, incepand prectic procesul penal. Cu alte cuvinte, fiind trimisa in judecata in baza rechizitoriului care o acuza de savarsirea infractiunii de dare de mita, Aspazia Droniuc ar fi trebuit sa fie incadrata drept „inculpata” si nu „inviunita”, precum este si Radu Bica, acuzat luare de mita.
Diferentierea, voita sau nu, dintre cei doi apare si mai evidenta atunci cadn citim textul partii dispozitive a rechizitoiului in cauza. Astfel, daca in cursul urmaririi penale, impotriva „inculpatului” Radu Bica s-a considerat ca fiind obligatorie si oportuna luarea masurii retinerii si apoi a arestului preventiv ca masura procesuala preventiva, in partea dispozitiva a rechizitoriului procurorul sef DNA Elena Botezan a cerut revocarea masurii preventive luate impotriva „invinuitei” Aspazia Droniuc de a nu parasi localitatea, „mentinerea masurii nemaifiind necesara pentru buna desfasurare a procesului penal”.
Sigur, mentinerea masurii asiguratorii a sechestrului cerute de catre procuror in rechizitoriu pentru Radu Bica pare a fi justificata, insa ramane un semn de intrebare cu privire la diferenta mare dintre masurile preventive aplicate celor doi. Considerand faptul ca atat luare cat si darea de mita fac parte din categoria infractiunilor de coruptie si prezinta acelasi pericol social, ne intrebam de ca impotriva unuia se dispune masura arestului preventiv, iar impotriva celuilalt masura neparasirii nocalitatii,c are ulterior a fost oricum revocata.
Arestat pentru ca „dadea informatii”
In rechizitoriul contra vicepresedintelui CJ Radu Bica se arata, in partea privitoare la incadrarea juridica, ca acesta din urma ar fi „furnizat informatii legate de viitoarea licitatie care urma sa fie organizata de catre societatea Cluj Arena” numitei Aspazia Droniuc, acceptand promisiunile acesteia. Conform Codului Penal in vigoare, luarea de mita reprezinta „ Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu
o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau de a face un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi”( art.254).
Conform textului de lege mai sus citat, latura obiectiva a infractiunii de luare de mita are ca modalitati de comitere pretindere, primire, acceptarea promisiunii sau nerespingerea ei. Potrivit jurisprudentei si doctrinei in vigoare, latura subiectiva a infractiunii se realizeaza cu intentie directa, deoarece pretindere, primire,a cceptarea sau nerespingerea promisiuniid e mita se comit ins copul incalcarii atributiilorde serviciu, indiferent de modalitatea de comitere. Se pune astfel problema in speta de fata daca „furnizarea informatiilor legata de viitoare licitatie” incalca atributiile de serviciu. In acest sens, este de observat faptul ca doctrina in materie de luare/dare de mita considera ca „indeplinirea” inseamna atunci cand functionarul isi respectaa tributiile de serviciu, dar conditioneaza indeplinirea acestora de mituirea sa. „A nu indeplini” reprezinta situatia in care functionarul, desi avea obligatia sa indeplineasca un anume act, el nu o face. Tot conform doctrinei, „a intarzia” despemneaza situatia in care mituitorul ii solicita functionarului sa nu realizeze un act la termenul legal ci sa tergiverseze cat mai mult realizarea lui. O fapta este comisa in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, atunci cand acesta, spre exemplu, elibereaza un act fals, atesta lucruri neadevarate, si asa mai departe.
Considerand acuziatia principala care ii este adusa lui Radu Bica, este greu de incadrat in contextul prevederilor legale referitoare la luarea de mita fapta de a „furniza informatii”, pentru ca nu pare a fi nici „indeplinire” sub conditie, nici „neindeplinire”, nici „intarziere”, nici un „act contrar”, in intelesul Codului Penal.
Sabin RIPAN
