Aproape orice proces penal are o latură penală, care sancţionează nemijlocit culpa penală şi alta civilă prin care se tinde la recuperarea prejudiciilor aduse părţii civile (prejudiciată), despăgubiri atât materiale cât şi morale, precum şi la valorificarea bunurilor confiscate. Acestea din urmă, se prezuma că sunt consecinţa tot a unor fapte ilicite, care însă nu sunt indentificate în concret, tinându-se seama de averea inculpatului care este disporpoţionat de mare. Se prezumă că ar proveni tot din infracţiuni, care nu sunt dovedite că sunt urmarea unor fapte penale bine conturate, dar se presupune că provin tot din acţiuni nepermise.
Într-un fel, aceasta este o aplicare a Legii 18 din timpul comunismului, când cel cercetat trebuia să probeze cum a obţinut averea lui disproporţionat de mare, faţă de veniturile pe care le poate dovedi.
Confiscarea specială este o creaţie relativ recentă în România şi s-a impus prima oară în Italia în lupta împotriva Mafiei. Caştigurile ilicite pot fi ascunse mult mai uşor în aşa numitele paradisuri fiscale, (nişte insule din Caraibe), deoarece în Elveţia, Luxemburg şi Cipru datorită presiunilor făcute de marile state, în primul rând Statele Unite, banii sunt mai greu de ascuns, deşi secretul bancar este respectat mai mult sau mai puţin. (Să ne gândim, cu titlu de exemplu la filmul ”Lupul de pe Wall Street” cu Leonardo DiCaprio, o biografie a unei persoane reale, iar cel care interpretează a jucat excepţional. Si-a ascuns banii in Elvetia. Deci sunt in continuare bani si in apropierea noastră, unde se pot adaposti banii.
Această procedură a confiscării speciale, aşa cum am spus, s-a introdus nu de mult în legislaţia noastră penală, dar dificultăţile au apărut când s-a pus problema recuperării sumelor prevăzute în sentinţele de condamnare în care partea prejudiciată este statul, bani care se recuperează de către ANAF.
În ţara noastră, problema s-a acutizat după condamnarea lui Dan Voiculescu, când din prejudiciu s-a recuperat – spune presa- cam 1% şi s-a pus chestiunea valorificării clădirii trustului de presă Intact. Am scris într-un editorial anterior că sunt pentru libertatea presei, chiar dacă are un caracter excesiv, dar această situaţie nu înseamnă că daunele nu pot şi nu trebuie să fie recuperate. Antenele vor avea publicul lor şi în viitor şi desigur, vor emite din alte locaţii, dovadă este mitingul care a avut loc în favoarea lor şi în care participanţii îi căinau deosebit de zgomotos. Se confirmă cu valoare de axiomă că avem nu numai conducătorii pe care îi merităm, dar şi formatori de opinie care reuşesc să facă din alb-negru şi invers. Acum vreo doi ani, am fost internat într-o clinică privată. Într-un salon alăturat de cel în care eram cazat, cei cinci bolnavi de acolo se uitau la Antena 3, 12 ore din 24 şi la nimic altceva. Le doresc ca şi în viitor să-şi găsească satisfacţia numai la emisiunile domnului Gâdea. Are totuşi mare talent că poate manipula o mare parte din ţară.
Bunurile care sunt indisponibilizate în timpul urmăririi penale sunt banii, (se confiscă mita şi sumele date pentru trafic de influenţă) sau se găsesc în băncile româneşti, bani cu provenienţă ilegală, iar aici, executarea hotărârilor nu comportă dificultăţi. Sunt sechestrate însă şi bunuri mobile şi imobile. Acolo se întâlnesc probleme: contestaţii la executare, soţul ce se consideră nevinovat, solicită partajarea bunurilor, terţe persoane susţin că ele sunt adevăraţii proprietari ai bunurilor indisponibilizate etc şi atunci, în mod obiectiv, recuperarea valorii acestuia nu este o operaţie uşoară, dar oricum am lua-o, recuperarea a 10 până la 15% din contravaloarea bunurilor confiscate este o situaţie neacceptabilă.
La recentul bilanţ al DNA, doamna Codruţa Laura Kövesi, a declarat că dacă s-ar fi valorificat toate bunurile confiscate s-ar fi asigurat resurse financiare pentru construcţia de autostrăzi pe o durată de trei ani. Statul, cu adevărat, suferă prejudicii îngrozitoare/uriaşe în urma faptelor de corupţie. S-a făcut o statistică, constatându-se că în România sumele cu titlul de corpuţie sunt mai mari ca în Italia atunci când s-a declarat operaţia antimafia. În consecinţă, s-a elaborat şi o lege pentru recuperarea contravalorii bunurilor confiscate, prin care s-a înfiinţat un organism specializat, dar acest act normativ va deveni operativ din luna iunie anul curent, deci, până atunci, această sarcină revine tot ANAF-ului.
Apropo de corupţie, subsemnatul nu critic sistemul parlamentar. În lume, altul mai bun nu există cu toate imperfecţiunile lui. Sunt tot aşa de convins că sunt oameni politici cinstiţi cum este primarul Emil Boc, care este singurul fost conducător de partid şi Guvern care a locuit şi stă în continuare, într-un apartament la bloc şi, Doamne câţi adversari politici l-ar fi vrut arestat, deşi a făcut enorm pentru Cluj şi îndrăznesc să spun şi pentru ţară. Menţionez că nu am fost membru PNL şi nu fac parte nici din actualul PNL, iar personal, nu mi-a rezolvat nicio problemă, dar trebuie să îmi exprim convingerile proprii cu sinceritate. L-am rugat în Gazeta de Cluj să repare măcar în parte stricăciunile la ansamblul Mihai Viteazu, iar Primăria a fost extrem de promptă să amelioreze situaţia de acolo.
Ţine însă de esenţa democraţiei ca hotărârile penale să fie puse în executare, atât sub aspectul sancţiunilor penale, cât şi din punct de vedere civil, fiindcă această situaţie este în beneficiul tuturor cetăţenilor României. Nu pot să menţionez şi faptul că intervenţia Preşedintelui Iohannis, în problema Antenelor, a fost cu siguranţă una greşită.
Adrian Man
