Refugiaţii clujeni “Ne-am întors desculţi, murdari şi plini de păduchi”

Fraţii Ioan, Vasile şi Gheorghe Sucală povestesc despre cum în urmă cu 67 de ani au venit în satul Finişel 35-40 de soldaţi unguri care au strâns bătrânii, femeile şi copiii din sat pentru a-i duce în lagărele de muncă din Ungaria. Câteva sute de oameni au fost purtaţi pe drumuri timp de aproape trei luni când, în toamna lui 1944, au venit trupele ruseşti, iar soldaţii unguri s-au retras. În judeţul Cluj sunt câteva mii de persoane care au fost supuse  acestui gen de tratament, însă mulţi au profitat de pe urma legii permisive şi, cu ajutorul unor declaraţii date de “deportaţi” cu acte în regulă au ajuns să profite de pe urma calităţii de refugiat. Profitul la 1 an de pribegie este de 100 de lei.

Gazeta de Cluj vă prezintă o istorie reală a unui refugiu, povestit de fraţii Sucală din satul Finişel. Timp de aproape trei luni, oamenii s-au luptat cu lipsa de apă şi hrană, dar au reuşit, într-un final, să se întoarcă la casele lor.
“În 1944, toţi oamenii din Finişel am fost deportaţi aproape trei luni în alte localităţi din judeţul Cluj. În anul 1944, la sfârşitul lunii august, satul Finişel, comuna Săvădisla, aparţinea de România, fiind la graniţă cu Ungaria, fiind ocupat de armata ungară. La începutul lunii septembrie 1944, toţi locuitorii satului, femei, copii şi bătrâni care eram în sat în aceea vreme, pentru că tinerii şi bărbaţii erau duşi pe front, am fost adunaţi de către 35-40 de soldaţi unguri pentru a fi duşi la Budapesta. Între noi erau câţiva adulţi care cunoşteau limba maghiară şi au auzit afirmaţiile soldaţilor unguri care spuneau că ne duc la Budapesta, unde urma să fim omorâţi. Am fost adunaţi toţi locuitorii în centrul satului. Familia noastră era compusă din cinci copii cu vârste cuprinse între 1 şi 16 ani, împreună cu mama. Fratele cel mic plângea, fiindu-i foame pentru că avea un an şi trebuia alăptat. Ne amintim cu groază cum a venit un soldat ungur cu puşca îndreptată spre mama să facă să nu mai plângă copilul din braţe că altfel o împuşcă”, îşi aminteşte cu groază unul dintre fraţii Sucală.

Ruşii le-au dat biletul de întoarcere

Ion Sucală povesteşte cum, după ce au fost adunaţi în centrul satului, oamenii au fost îndreptaţi în coloană, spre “trenurile morţii”, care ar fi trebuit să îi ducă la o exterminare aproape sigură. În acele momente, singura lor salvare a fost că ruşii blocaseră gara din Cluj.
“După ce am fost adunaţi toţi a urmat transportul prin satele Săvădisla, apoi Vlaha, unde am stat o noapte într-un depozit. Toate drumurile astea le-am făcut pe jos! Apoi am pornit spre satul Luna de Sus, apoi a urmat comuna Floreşti, urmând să ne ducă la gara Cluj. Ajungând la unitatea militară din Floreşti, în faţa noastră au venit trei militari unguri într-o motocicletă cu ataş care au spus să stăm pe loc că seara vor intra ruşii în Cluj. Atunci am fost întorşi din drum şi am fost trecuţi peste hotarul Floreşti-Gilău, pentru a ajunge în satul Suceag, comuna Baciu. Aici am stat trei zile apoi am fost duşi în satul Mera, de unde urma să ne îmbarce în tren să ne ducă în Ungaria, la Budapesta. Îmi aduc aminte că eram în jur de 1.500 de oameni. Pe tot parcursul drumului cerseam pe la casele oamenilor apă şi mâncare în fugă. Unii oameni ne ajutau pe furiş, fiindu-le frică şi lor şi nouă de soldaţii unguri care ne însoţeau. În satul Mera am stat o lună de zile şi am fost repartizaţi la locuitorii din sat, în şure sau prin şoproane. Noi am fost ţinuţi în Mera pentru că era întreruptă circulaţia pe linia ferată de la Cluj. Locuitorii din Mera, deşi erau maghiari s-au purtat frumos cu noi, adică ne mai dădeau câte ceva de mâncare şi apă de băut, în special copiilor care umblau la cerşit pe la casele din sat. După aproximativ 30 de zile, am fost adunaţi din nou toţi cei din Finişel şi duşi de la Mera spre gara din comuna Gârbău, prin pădure şi pe câmp. În drum spre Gârbău, adulţii s-au înţeles că dacă apare o răscruce de drumuri să se împartă în două coloane pentru a-i împuţina pe soldaţii care ne păzeau. Ajunşi la o răscruce, un drum ducea la Sumurduc şi altul la gara Gârbou. Unii au luat-o spre satul Sumurduc, alţii spre Gârbou. Mama noastră, împreună cu noi copiii, şi cu încă vreo 200 de oameni am ajuns în satul Sumurduc la o casă aflată în construcţii, unde am stat cam 12-14 zile, cerşind mâncare şi apă pe la casele oamenilor şi fiind păziţi de o parte din soldaţii unguri care aşteptau să vină trenul să ne ducă la Budapesta. Între timp, au sosit ruşii şi am fost eliberaţi. Am făcut cale întoarsă, spre Finişel, cu toţii, bătrâni, copii şi femei cu copii mai mici în braţe, desculţi şi murdari, plini de păduchi şi râie, prin ploaie şi frig şi cerşind pe la casele oamenilor. Am ajuns acasă, în satul Finişel, după o săptămână de drum pe la începutul lunii noiembrie”, îşi aminteşte bătrânul.
Din nefericire sunt extrem de multe persoane care, chiar dacă nu au avut de-a face cu ororile războiului, s-au folosit de documente sau declaraţii false pentru a obţine calitatea de refugiat. Conform unui recensământ din 2003, satul Finişel, care în 1944 s-a aflat pe linia de frontieră dintre România şi Ungaria, avea la data realizării sondajului social o populaţie de 828 de persoane, din care din punct de vedere etnic 780 erau romani, 47 romi şi un maghiar.

Procurorii DNA Cluj intră în refugiaţii falşi

În momentul de faţă Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) Cluj cercetează modul în care mai multe persoane au obţinut indemnizaţii de refugiat de la Casa Judeţeană de Pensii Cluj. Chiar dacă reprezentanţii DNA nu au putut confirma această acţiune pentru că ea se află în curs de desfăşurare, conform unor informaţii judiciare, mai mulţi angajaţi ai Casei de Pensii de Cluj au fost chestionaţi în legătură cu acest subiect, procurorii clujeni punând sechestru şi pe o serie de dosare. Doar la începutul acestui an, din fondurile Casei de Pensii Cluj au fost plătite circa 1,5 milioane de euro către persoanele care deţin în mod legal sau ilegal certificate de refugiat. Pentru a obţine calitatea şi, implicit, remuneraţia de refugiat, legea permite ca, în lipsa unor documente justificate, certificatul de refugiat să poată fi eliberat doar în urma declaraţiilor autentificate la notar şi date de către două persoane care au deja certificatul de refugiat.
Potrivit surselor judiciare, în ancheta procurorilor DNA Cluj se regăsesc aproape 30.000 de dosare de refugiaţi. De asemenea, în atenţia procurorilor, pe lângă o parte dintre angajaţii Casei de Pensii Cluj se mai află şi alte persoane care racolau persoane în vârstă care au calitatea de refugiat pe criterii etnice pentru a obţine declaraţii de la ele.

BOX

Mititei refugiaţi

Primele cazuri de certificate false de refugiat au fost depistate la începutul anilor 2000, când o reţea al cărei “cap” era Florică Iordache, plutonier major (r), ajutor în Biroul Arhivă de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, a racolat aproape 6.000 de pensionari cărora le-a făcut, contra unor sume de bani sau servicii, certificate false de refugiaţi. Conform unui articol publicat în ziarul Adevărul, unul dintre falşii refugiaţi şi-a obţinut certificatul în schimbul unor mici cu muştar.
“O viaţă întreagă, Maria Trif (68 de ani) a muncit ca magazioner. Avea pensie de 700 de lei, sumă cu care spune că nu putea să acopere cheltuielile de zi cu zi. “Din cauza asta am făcut prostia vieţii. Am dat peste oamenii ăia. Am vrut şi eu, şi soţul certificat d-ăla. Ce am dat pentru ei? Nu am plătit cu bani. Am dat nişte mititei“, susţine bătrâna. Acum este unul din inculpaţii „Lotului 399“”, se arată în articol.

BOX
Indemnizaţia acordată în baza Decretului Lege nr. 189/2000
Persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenţie sau lagăre de concentrare;
c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în alta localitate;
d) a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată;
e) a fost supravieţuitoare a trenului morţii;
f) este soţul sau soţia persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populaţiei minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
g) a fost evacuată din locuinţa pe care o deţinea;

CIFRĂ
1 an de pribegie=100 de lei

Răzvan Robu