“Republica” justitiei condusa de Gavroche-ul S(C)RI-ului

Inginerii financiare, judecători care îşi contrazic propriile sentinţe, terenuri în litigii folosite ca şi gaj pentru obţinerea unor împrumuturi de milioane de euro şi procurori care nu pot vedea falsul chiar dacă el se “lăfăie” negru pe alb, toate acestea au un numitor comun: patronul Sinterom Cluj şi Somes Dej, multimilionarul în euro, Stefan Vuza, artizanul Serviciilor Comerciale Române (SCR). Paul Popescu, un român stabilit în America, acuză că Vuza ar fi “orchestrat” tergiversarea unui proces de retrocedare deschis de Popescu în instanţele ploieştene împotriva SC UZUC SA, o societate controlată de Stefan Vuza prin intermediul SCR.   

În urmă cu cinci ani, Paul Popescu a cerut în instanţă retrocedarea unui teren care, în momentul de faţă, figurează că se află în patrimoniul SC UZUC SA, o fabrică din Ploieşti care produce şi vinde linii tehnologice, din oţel, carbon, inox şi neferoase, destinate diferitelor industrii şi care este controlată de Stefan vuza prin intermediul “suveicii” SCR. “În iunie 1958, uzina UZUC a ocupat abuziv, fără niciun act, o suprafaţă de aproximativ 1600 mp din terenul imobilului respectiv, delimitând suprafaţa ocupată prin construirea unui gard de metal. Proprietarii au solicitat fabricii UZUC eliberarea terenului ocupat fără drept, dar uzina a răspuns că nu deţine niciun teren fără acte. Cum la vremea respectivă, a insista într-o asemenea situaţie ar fi adus proprietarilor categorisirea de duşmani ai clasei muncitoare şi burghezi, urmată de repercusiuni de ordin judiciar, inclusiv o potenţială arestare, situaţia rezultată în urma abuzului a rămas nemodificată. După Revoluţie, prin 1992, fabrica a fost transformată în societate pe acţiuni, urmând a fi privatizată”, spune Popescu, cel care se luptă în instanţă cu una dintre “iţele” lui Vuza. În 2002 pachetul majoritar de acţiuni al uzinei a fost cumpărat de la Stat de către societatea A1 Impex SRL”, societate care la rândul ei face parte din Serviciile Comerciale Române. În 2005, în calitate de reprezentant şi mostenitor Paul Popescu a deschis la Judecătoria Ploieşti o acţiune în revendicare pentru recuperarea imobilului respectiv. “După aproximativ doi ani de procese, când balanţa se înclina din ce în ce mai mult în defavoarea celor care deţineau fără drept terenul respectiv, adică societatea UZUC SA, a fost numit, în calitate de preşedinte de complet chemat să judece dosarul respectiv, doamna. Judecător Gheorghe Daniela. Din acest moment lucrurile au început să ia o întorsatură “ciudată”. La termenul din 16.06.2008, pe când atât apărătorul meu cât şi cel al UZUC se găseau în sală şi au pus concluzii, Dna. Judecător Gheorghe a hotărât suspendarea dosarului, pe motiv de absenţă a părţilor citate în proces. Încheierea de sedinţă insistă mult pe această lipsă a părţilor, ceea ce dovedeşte că preşedintele instanţei, Dna. Jud. Gheorghe, a decis suspendarea pe motivele respective în deplină cunostinţă de cauză. Constatând falsul grosolan, care cădea sub incidenta art. 289 şi 291 Cod penal, am formulat o serie de plângeri la CSM. De la CSM mi s-a răspuns la toate plângerile că nu s-a constatat nimic care să constituie motive de luare de măsuri contra magistratului în cauză!”, explică Popescu.

Magistraţii ploieşteni-stat în stat

Pentru că în actele dosarului de judecată, Popescu a descoperit că doamna judecător Gheorghe Daniela şi-a contrazis singură o hotărâre, omul a făcut plângere penală împotriva magistratului ploieştean. ”Atacarea propriei hotărâri de către chiar judecatorul care a pronunţat-o este ilegală. Ca urmare, am făcut plângere penală complementară, arătând acest lucru şi de asemenea arătând că nicisuspendarea din 26.01.2009 nu era legală, dat fiind că judecătorul nu se bazase practic pe niciun act oficial când îi declarase decedaţi pe o parte din reclamanţi, că oricum judecătorul nu avea drept să-şi atace propria hotărâre. După tergiversări de peste jumătate de an, timp în care domnul Procuror Gheorghe Garbea de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti îmi comunica că se efectuează cercetări, de la Judecătoria Ploieşti eram înştiinţat că până la data respectivă Parchetul nici măcar nu solicitase dosarul respectiv de la Judecătoria Ploieşti. În final procurorul Garbea a decis că nu existau motive de trimitere în judecată a magistratului Gheorghe Daniela, şi a găsit ca unic vinovat al falsului intelectual grosolan din 16.06.2008 pe grefierul Teisanu Aura care, susţinea procurorul Garbea, redactase greşit încheierea de şedinţă respectivă. În orice societate normală din lume, responsabil pentru crearea unui act este cel care-l semnează şi astfel îl achiesează, cel care are puterea de a investi acel act prin semnătura sa, şi nu cel care tehnoredactează documentul”, este de părere contestatarul. De asemenea, decizia de NUP pe numele judecătorului ploieştean a fost menţinută şi de procurorii ierarhici superiori, NUP-ul fiind menţinut şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde ajunsese plângerea. În final, petentul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată. “În final magistratul care a comis un fals în înscrisuri, care şi-a atacat propria hotărâre şi a declarat morţi o serie de oameni fără a avea în faţă vreun act oficial în acest sens, nu s-a ales nici măcar cu o mustrare! Iar eu am fost obligat să plătesc cheltuieli de judecată către Stat în valoare de 300 lei”, spune Popescu.

Jonglare cu împrumuturi

Partea cu adevărat “flagrantă” a acestui caz începe abia acum. În timp ce se judeca recursul la suspendarea dosarului, la data de 22.12.2009 conducerea SC UZUC s-a folosit de terenul aflat în litigiu pentru a contracta un împumut de la banca ING România, filiala Ploieşti, în valoare de 1,6 milioane de euro. Dat fiind că asupra unui imobil aflat în litigiu nu se poate constitui o ipotecă conducerea UZUC a recurs la un subterfugiu. Directorului general UZUC, Ion Iancu, aceeaşi persoană care de ani de zile semna întâmpinările şi precizările UZUC în dosarul de revendicare în care UZUC este pârât, declara în faţa notarului Minea Octavian că terenul respectiv nu este grevat de niciun litigiu. Dar, dacă la Judecătoria Ploieşti o “mică” măsluire a adevărului nu constituie un fapt penal grav, desigur că nici un fals în declaraţii înfăptuit de către directorul general al societăţii nu poate constitui un lucru grav! De remarcat este faptul că, prin aceasta vânzare mascată, UZUC şi-a rezolvat problema: în loc să piardă terenul în instanţă, acesta a încasat aproximativ 1,6 milioane de euro pentru el, şi apoi, după ce banca va prelua terenul, UZUC va declara în instanţă că nu are în posesie terenul respectiv. Reporterii Gazeta de Cluj nu l-au putut contact ape directorul SC UZUC, Ion Iancu, şi nici pe directorul economic al societăţii, Mihaela Pârvu, cei doi aflându-se în concediu, conform secretarei firmei. “Luând cunostinţă de aceasta ipotecă, la începutul lui 2010 am solicitat înscrierea de către OCPI a litigiului din 2005 în cartea funciară, şi am intentat o acţiune de ordonanţă preşedinţială, prin care solicitam ca, luându-se la cunostinţă faptul că UZUC intenţiona să înstrăineze un imobil aflat în litigiu, să se ordone ca acest teren să nu poată fi înstrăinat până la rezolvarea definitivă şi irevocabila a dosarului de revendicare. Însă şi de data asta la Judecătoria Ploieşti, am avut parte de un judecător care a interpretat Codul de procedură civilă într-un mod „original” şi care nu prea are nimic de-a face cu spiritul legii. După tergiversări, la mai mult de 3 luni de când am demarat această acţiune de ordonanţă presedinţială, doamna judecător Costache Ivanov Cristina a respins acţiunea mea fără ca măcar să judece fondul şi dovezile depuse la dosar, motivând respingerea prin faptul că puteam să promovez o acţiune de sechestru judiciar.

Pentru studenţii de la Facultatea de Stiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor traseul banilor luaţi împrumut de la ING este extreme de instructiv. În 2008, SC UZUC a realizat un profit net de peste 8 milioane de lei, iar în 2009 profitul net al firmei a fost de peste 9 milioane lei. Cu toate acestea, societatea lui Vuza a făcut un împrumut de 1,6 miulioane de euro, ipotecându-şi terenul şi, implicit, diminuându-şi patrimoniului, în detrimentul acţionarilor minoritari. După contractarea împrumutului, SC  UZUC a acordat un împrumut de aproximativ 1,6 milioane de euro către SC Caromet Caransebeş, o societate controlată tot de Stefan Vuza. Astfel o societate pe acţiuni se împrumută în schimbul unei ipoteci şi, la rândul ei, acordă un împrumut în aproximativ acelaşi cuantum către o altă societate pe acţiuni. În cazul ambelor societati,  SC UZUC şi SC Caromet, acţionarul majoritar este acelaşi: A1 Impex, al cărui proprietar este SCR, grup controlat de Stefan Vuza.
Ştefan Trandafir