Rețetă de diversiune hrebegenială: arunci deodată trei legi la pachet, legea minelor, legea amnistiei și legea lobby-ului, una mai aromată decât cealaltă, așa încât să nu se mai înțeleagă nimic și să nu mai știi ce judeci. Pare să fie un program în trei pași despre cum se fură o țară: legea minelor e despre puterea asupra resurselor – deocamdată a picat, dar e pusă din nou în discuție și va trece, legea lobby-ului e despre traficul de influență legalizat, iar legea amnistiei e despre cum să rămâi liber după ce ai furat.
Așa s-ar putea descrie ceea ce s-a întâmplat săptămâna aceasta în Parlament. Din cele trei legi, una a picat – cea a minelor, dar nu definitiv, ea va fi rediscutată în Parlament. Una a fost scoasă de pe ordinea de zi, reîntorcându-se pe masa Comisiei juridice și a stârnit un scandal uriaș – legea amnistiei, deoarece propune, logic, superimunitate pentru superparlamentari. Cea de a treia se află tot la Comisia juridică a Camerei Deputaților și stârnește în continuare controverse, nefiind deloc clară care e granița dintre legalitate și ilegalitate.
Lobby sau trafic de influență?
Confuzia dintre activitățile de lobby și presiunile prin care grupurile de interese încearcă să influențeze deciziile guvernanților sau ale autorităților locale face ca reprezentanții societății civile și politicienii să aibă păreri divergente față de o posibilă lege a lobby-ului. Unii susțin că o astfel de lege, în varianta dâmbovițeana originală, ar oferi un alibi legal pentru traficul de influență, în timp ce suporterii proiectului spun că cercurile de presiune nu vor cu niciun chip o reglementare care să aducă transparența în privința intereselor lor și a mijloacelor de promovare a acestora.
În statele occidentale, activitatea de lobby este definită ca modalitatea transparentă de influențare a deciziilor politice, prin acțiuni care au scopul de a susține drepturi și interese legitime în adoptarea, modificarea sau abrogarea unor acte normative ori administrative.
Ideea promovării unei legi privind activitățile de lobby împarte societatea civilă și politicienii în două tabere. În timp ce unii spun că proiectul ar aduce un plus de transparență în influențarea deciziilor politice, alții susțin că astfel ar fi legiferat traficul de influență.
Perversitatea legii lobby-ului
Asociația Transparency International România și Academia de Advocacy s-au pronunțat împotriva unei inițiative legislative de acest gen, considerând că este inutilă și contravine mai multor acte normative care reglementează deja problema grupurilor de interese.
Reprezentanții Asociației Transparency International România spun ca legea lobby-ului ar putea avea efecte perverse, ar aduce atingere liberei concurente și ar afecta chiar lupta anticorupție, ducând, practic, la legalizarea traficului de influență. Neclaritatea va permite legii să basculeze în două direcții complet opuse: pe de-o parte, cei care vor comite trafic de influență vor putea pretinde că fac o activitate legitimă de lobby, iar pe de altă parte, cei care vor face cu bună-credință lobby vor putea fi acuzați că fac trafic de influență. Reprezentanții asociației mai spun că activitățile de lobby de tip american sunt interzise în Europa, fiind asimilate traficului de influență.
Lobbiști versus sindicaliști
Bogdan Hossu, liderul Confederației Naționale Sindicale Cartel Alfa este de părere că legea lobby-ului poate fi folosita ca un instrument de reglementare şi monopolizare a profesiei de lobbist. În caz că se adoptă acest act, combinaţia noastră tradiţională de neprofesionalism legislativ generator de formulări neclare şi tendinţă de hiper-reglementare, împreună cu o practică birocratică de aplicare neuniformă a legilor, poate duce la limitarea activităţilor de advocacy în interes public desfăşurate de regulă de patronate, sindicate sau ONG-uri.
În acest sens, legislația existentă este suficientă pentru desfăşurarea activităţilor de influenţare a politicilor publice – accesul liber la informaţia publică oferit de Legea 544/2001 și Legea 52/2003 care reglementează transparenţa, adoptarea unei legi speciale a lobby-ului, în corelare cu pachetul de legi anticorupţie, fiind nejustificată.
Metodologia de aplicare
Conform opiniei președintelui Comisiei Juridice a Parlamentului, există o distincţie clară între traficul de influenţă şi lobby. Ca metodologie de aplicare a legii, Ciucă a precizat că cei care fac lobby trebuie să se înscrie într-un tabel, să primească o acreditare şi să facă o anumită pregătire. Toate contractele de lobby încheiate vor trebui trimise către o structură care le va centraliza.
„Are obligaţia să-şi prezinte contractul de lobby în registrul activităţii de lobby. Condiţiile sunt de transparenţă maximă”, a adăugat preşedintele Comisiei Juridice. Astfel, în vederea înregistrării activităţii de lobby, se înfiinţează Registrul de Lobby, care va fi ţinut de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti.
Contradicții
În forma propusă de social-democratul Constantin Niţă, în 2010, se preciza că „prezenta lege reglementează modul de desfăşurare a acţiunilor de influenţare a activităţii puterii legislative şi a celei executive, acţiuni desfăşurate în favoarea unei terţe părţi, în baza unui contract de lobby”. În punctul de vedere al actual al Guvernului se arată că „Parlamentul va decide asupra oportunităţii adoptării acestei propuneri legislative”.
De aceea Guvernul susţine că s-ar fi impus o reglementare mai riguroasă şi mai precisă a noţiunilor cu care operează propunerea legislativă – activitatea de lobby, contractul de lobby, societatea de lobby, determinarea sferei persoanelor care pot exercita activitatea de lobby, răspunderi şi sancţiuni, pentru a nu asigura premisele exercitării traficului de influenţă sub forma activităţii de lobby, excluzând astfel posibilitatea constituirii practicienilor în activitatea de lobby în factori „autorizaţi” ai traficului de influenţă faţă de autorităţile publice cu putere de decizie politică şi juridică, cărora ar putea să le determine o anumită conduită.
Crina Crainic
