Din cauza modului în care magistraţii şi instituţiile din ţară aleg să se ocupe de problemele plătitorilor de impozite, CEDO a condamnat anul trecut România la plata a peste 1,2 milioane de euro. Spre exemplu, în doar patru dintre ultimele cauze judecate de CEDO pentru nerespectarea drepturilor omului, statul a fost condamnat să plătească despăgubiri de aproape 400.000 de euro. De asemenea, din totalul de 128.100 de plângeri depuse la CEDO în anul 2012, România ocupă locul 6, cu 8.700 de plângeri.
Doar într-o singură cauză, judecată recent de CEDO, statul a fost dat în judecată de 72 de persoane care au câştigat de pe urma acestui proces 350.000 de euro. Este vorba de victimele sau moştenitorii victimelor represiunilor armate ale manifestaţiilor desfăşurate la Timişoara în decembrie 1989 împotriva regimului comunist. Aceştia sau moştenitorii acestora au fost cu toţii recunoscuţi în ancheta oficială deschisă după căderea regimului comunist ca fiind victime ale represiunilor. Invocând în principal articolul 2 din Convenţia CEDO (dreptul la viaţă) şi 3 (interzicerea tratamentelor inumane şi degradante), reclamanţii s-au plâns că autorităţile competente nu au realizat o anchetă eficientă cu privire la subiectul decesului rudelor lor sau al relelor tratamente la care ei înşişi au fost supuşi în timpul represiunilor manifestaţiilor anti-comuniste din decembrie 1989 de la Timişoara. Curtea a constatat că statul român a încălcat articolul 2 din Convenţie (ancheta) – în ceea ce priveşte 65 de reclamanţi şi încălcarea articolului 3 (ancheta) – în ceea ce priveşte ceilalţi şapte reclamanţi. Ca satisfacţie echitabilă, Curtea a stabilit ca statul român să plătească suma de 5000 euro pentru daune morale fiecăruia dintre cei 65 de reclamanţi pentru care a fost stabilită încălcarea articolului 2 şi 3500 euro cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre cei şapte reclamanţi pentru care s-a stabilit încălcarea articolului 3.
Peste 1 milion de euro pierduţi pe procese
Per total, anul trecut, România a fost obligată prin decizii ale CEDO să le plătească 1.277.194 de euro unor petenţi care au formulat plângeri la instanţa de la Strasbourg. Însă,d in 70 de hotărâri pronunţate de CEDO anul trecut, numai în şapte s-a constatat o încălcare a dispoziţiilor Convenţiei sau ale Protocoalelor. De la începutul funcţionării CEDO şi până la 31 decembrie 2012, România a fost obligată la plata sumei totale de peste 50 milioane de euro unor petenţi care au formulat plângeri la instanţa de la Strasbourg.
„S-a creat un mit în ceea ce priveşte CEDO, e o ameninţare permanentă în orice situaţie, dar este vorba de necunoaştere: aproximativ 97% din cereri sunt respinse ca inadmisibile ori sunt radiate de pe rol, fără pronunţarea unei hotărâri”, explică coordonatorul Centrului de Studii de Drept European, prof. univ. dr. Mihai Şandru, în cadrul unei conferinţe. Din totalul de 128.100 de plângeri depuse la CEDO în anul 2012, România ocupa un loc 6, cu 8.700 de plângeri. În cadrul aceleiaşi conferinţe, agentul guvernamental al României la CEDO, Catrinel Brumar, susţine că există o apreciere pozitivă a evoluţiei cauzelor împotriva României până în 2012. De asemenea, în cadrul conferinţei, judecătorul Curţii de Apel Bucureşti Dragoş Călin a prezentat statisticile referitoare la autorităţile potenţial responsabile pentru condamnările suferite de România anul trecut. Pentru anul 2012, puterea judecătorească este responsabilă în 60% dintre cauzele în care s-au pronunţat hotărâri de condamnare împotriva statului român, puterea legislativă este responsabilă în 51,42% din cazuri, puterea executivă – în 43,85%, iar Ministerul Public – în 31,42% dintre cazuri.
A câştigat 7.500 de euro pentru că magistraţii şi-au bătut joc de el
Una dintre ultimele condamnări suferite de România a avut ca motiv modul în care procurorii şi judecătorii s-au ocupat de procesul unui om de afaceri care a fost trimis în judecată pentru o serie de afaceri cu carburant. Este vorba de cauza Lauruc contra României (cererea nr.34236/03), în care reclamantul este Mihai Lauruc, cetăţean român născut în 1964 şi domiciliat în Sighetul Marmaţiei, România. La data faptelor, acesta era om de afaceri şi acţionar principal într-o societate comercială care deţinea rezervoare de stocare a carburantului.
În 2002, procurorii l-au acuzat pe reclamant că ar fi comis o înşelăciune cu ocazia semnării unui contract iar instanţa de judecată a dispus arestarea sa preventivă. Mihai Lauruc a fost eliberat, apoi din nou arestat şi pus în arest preventiv în ianuarie 2003, pentru înşelăciune şi fals în înscrisuri. Reclamantul a făcut şi greva foamei pentru a protesta împotriva acestei măsuri. În august 2003, reclamantul a fost reeliberat.
Invocând articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante), reclamantul Mihai Lauruc s-a plâns în principal de condiţiile detenţiei sale în închisoarea din Bacău, unde ar fi fost supus unui tratament inuman şi degradant. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolelor 3 (cu privire la suprapopularea celulei) şi a stabilit că statul român va trebui să-i plătească reclamantului o satisfacţie echitabilă în sumă de 7500 euro, cu titlu de daune morale, dar şi 500 euro pentru cheltuieli de judecată.
Cine sunt vinovaţi pentru condamnările României la CEDO
Pentru condamnările suferite de România anul trecut, puterea judecătorească este responsabilă în 60% dintre cauzele în care s-au pronunţat hotărâri de condamnare împotriva statului român, puterea legislativă este responsabilă în 51,42% din cazuri, puterea executivă – în 43,85%, iar Ministerul Public – în 31,42% dintre cazuri.
Răzvan Robu
