În raportul pe anul 2009, al Departamentului de Stat american, privind practicile în domeniul drepturilor omului, România este criticată pentru discriminarea romilor, condiţiile din închisori şi limitarea libertăţii religioase.
Documentul semnalează şi abuzurile asupra femeilor, lipsa de imparţialitate a justiţiei, uneori supusă influenţelor politice, şi persistenţa problemei corupţiei, dar şi condiţiile precare din penitenciare, corupţia funcţionarilor publici, traficul de persoane, exploatarea sexuală

În debutul raportului Departamentului de Stat american pe 2009, privind practicile în domeniul drepturilor omului, se menţionează: „Au fost semnalate din nou abuzuri ale poliţiei şi jandarmeriei asupra deţinuţilor şi a romilor. Condiţiile din penitenciare au rămas deficitare. Sistemul juridic nu a dat dovadă de obiectivitate şi a fost în unele cazuri influenţat de politic. Legea restrictivă a cultelor a continuat să limiteze libertatea religioasă. Ritmul procesului de retrocedare a rămas extrem de lent, iar guvernul nu a luat măsuri efective în vederea retrocedării bisericilor greco-catolice confiscate de guvernul comunist în 1948. Corupţia la nivel guvernamental a rămas o problemă larg răspândită. Au fost semnalate, în continuare, cazuri de violenţă împotriva femeilor şi de discriminare a acestora, precum şi cazuri de copii abuzaţi. Au fost traficate persoane în scopuri de muncă forţată, exploatare sexuală, şi cerşetorie forţată. Au existat de asemenea cazuri de neglijare şi asistenţă inadecvată acordată persoanelor cu dizabilităţi. Discriminarea extinsă şi actele ocazionale de violenţă împotriva romilor au continuat să constituie o problemă. Homosexualii, lesbienele, bisexualii şi transsexualii s-au confruntat, în continuare, cu discriminarea societăţii. Discriminarea persoanelor bolnave de HIV/SIDA (în special a copiilor) a reprezentat în continuare o problemă”.

Abuzuri comise de poliţie

În secţiunea „Respectarea integrităţii persoanei”, raportul precizează că agenţii guvernamentali nu au comis nicio infracţiune motivată politic.
Totuşi, au fost semnalate cazuri în care ofiţeri de poliţie au împuşcat mortal două persoane – Ciprian Muşat, un tânăr de 28 de ani ucis în judeţul Galaţi, şi Sorin Pârvu, împuşcat în Brăila.
De asemenea, despre un caz similar petrecut în anul 2008, raportul menţionează: „Nu s-au înregistrat progrese în cazul lui Vasile Manole, împuşcat mortal în mai 2008, de către un agent de la postul de poliţie transporturi feroviare în timp ce fura elemente de cale ferată din cupru în Cernavodă”.
Raportul notează că Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) a atras atenţia că poliţia română utilizează forţa excesiv în cazuri de infracţiuni minore.
Conform documentului, numeroase organizaţii neguvernamentale şi instituţii de presă au semnalat abuzuri comise de poliţie împotriva suspecţilor reţinuţi sau arestaţi şi a romilor. De asemenea, raportul menţionează existenţa unor abuzuri împotriva copiilor abandonaţi, în special a celor cu dizabilităţi, internaţi în instituţii de stat.
Acelaşi raport relevă că, organizaţii precum Romani CRISS au criticat modul în care sunt organizate descinderile poliţiei în comunităţile de romi. „În unele cazuri de violenţă a poliţiei împotriva romilor, poliţia a susţinut că a făcut uz de forţă în legitimă apărare, ca reacţie la presupusa ostilitate a comunităţilor rome din timpul raidurilor întreprinse de poliţie în căutarea de infractori”, se menţionează în document.
În 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat România în şapte cazuri pentru tratament inuman şi degradant, încălcare a prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Condiţii de detenţie sub standardele internaţionale

Condiţiile din închisori şi din centrele de detenţie au fost şi ele luate în vizor de Departamentul de Stat american.
„Condiţiile din închisori au rămas dure şi, în majoritatea cazurilor, sub standardele internaţionale. Guvernul a permis efectuarea vizitelor de monitorizare de către observatori independenţi pe probleme de drepturile omului, vizite care au avut loc pe parcursul anului. În anul 2009, autorităţile au îmbunătăţit condiţiile existente în unele dintre închisori”, precizează raportul Departamentului de Stat pe 2009.
Potrivit Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului de Justiţie, la finele anului trecut, 26.750 de persoane, dintre care 470 minori, se aflau în penitenciare sau centre de detenţie pentru minori, în cadrul unui sistem cu o capacitate declarată de 33.951 locuri. Deşi în principiu suprapopularea nu a reprezentat o problemă gravă, în unele dintre penitenciare, suprafaţa standard de 4 m2 per prizonier, conform recomandărilor Comisiei de Prevenire a Torturii din cadrul Consiliului Europei, nu a fost respectată. APADOR-CH a solicitat adoptarea legislaţiei necesare pentru ca această recomandare să aibă caracter obligatoriu.

Justiţie lentă şi coruptă

Acelaşi raport relevă că în decursul anului, ONG-urile şi oficialii au criticat frecvent sistemul juridic, percepţia publică fiind aceea că sistemul judiciar român ar fi corupt, lent şi adesea nedrept. Una dintre cauze a fost eşecul organismului de supraveghere a sistemului judiciar, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), în elaborarea de proceduri pentru soluţionarea potenţialelor conflicte de interese în rândul membrilor săi. „Practica CSM de a delega magistraţi în funcţii non-juridice şi de a-i numi în cadrul diferitelor agenţii guvernamentale a contribuit totodată la diminuarea numărului deja insuficient de angajaţi din tribunale şi parchete”, se spune în raport.
În 2008, CEDO a condamnat România pentru încălcarea mai multor prevederi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului; astfel, a fost condamnată pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil în 77 de cazuri, pentru durata lungă a procedurilor în 25 de cazuri şi pentru încălcarea dreptului la reparaţii efective în două cazuri.

Nu se respectă sentinţele CEDO

În ceea ce priveşte retrocedarea proprietăţilor, Departamentul de Stat observă că unele asociaţii ale proprietarilor continuă să denunţe lentoarea procedurilor de retrocedare la nivel local. De asemenea, au existat dispute între Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco – Catolică privind refuzul retrocedării unor proprietăţi în pofida existenţei unor ordine judecătoreşti în acest sens.
„Organizaţiile foştilor proprietari au afirmat, în continuare, că inerţia a împiedicat retrocedarea proprietăţilor la nivel local. În unele cazuri, autorităţile locale au continuat să amâne sau să refuze să furnizeze documentaţia necesară foştilor proprietari care depuneau cereri de retrocedare. De asemenea, acestea au refuzat să restituie proprietăţi care prezentau interes pentru autorităţile municipale sau judeţene (…)CEDO a decis în favoarea foştilor proprietari în numeroase cazuri de retrocedare, acestea reprezentând majoritatea plângerilor adresate CEDO din România. În 2008, CEDO a condamnat România în 129 de cazuri pentru neprotejarea proprietăţii în conformitate cu prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. În luna aprilie, Consiliul Europei a dat publicităţii un raport în care se menţiona faptul că România nu respectă termenul de trei luni impus de CEDO pentru plata compensaţiilor. Potrivit raportului, în 2008, în doar 5% din cazuri, compensaţiile stabilite de CEDO au fost plătite în termenul de trei luni prevăzut în deciziile finale ale curţii”, se menţionează în raport.

Interceptări ilegale şi discriminări

În ceea ce priveşte respectarea vieţii private, există în rândul populaţiei percepţia că interceptările ilegale continuă să existe în România. „Unele ONG-uri pe problema drepturilor omului au semnalat faptul că, în baza legii referitoare la securitatea naţională, un procuror poate autoriza emiterea unui mandat pentru o perioadă iniţială de şase luni, care poate fi extinsă pe o perioadă nelimitată în intervale de câte trei luni, fără aprobare judiciară. Au existat informaţii în mass-media privind interceptări electronice folosite în afara acestor parametri legali”, relevă documentul.
În secţiunea „Discriminare, abuzuri sociale şi trafic de persoane”, raportul Departamentului de Stat menţionează că legislaţia din România interzice discriminarea pe criterii de rasă, sex, dizabilităţi, etnie, limbă sau statut social. „Cu toate acestea, Guvernul nu a aplicat aceste interdicţii eficient în anumite cazuri, iar femeile, romii şi alte minorităţi sunt supuse adesea discriminării şi violenţei”, notează documentul.
De asemenea, România este criticată la capitolul exploatării minorilor, în special a celor de etnie romă, care încă sunt văzuţi pe străzi la cerşit sau spălând parbrize, chiar şi la vârste de cinci ani.

Liana Mureşan

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.