Romana CHIŞU
Un român dat în urmărire generală pentru că s-a sustras urmăririi penale şi-a găsit ascunzătoare chiar în Guvernul României. Alexandru Păcurar, fostul jurist al cunoscutului afacerist orădean Viorel Ştiube, s-a angajat în Ministerul Industriei şi Resurselor, deşi era căutat de poliţie. Fireşte, s-a încadrat într-un post de jurist, pe care l-a obţinut prin concurs. Cine este vinovat că acest om ocupă o funcţie atât de înaltă şi că nimeni n-a descoperit până acum că este un infractor? La prima strigare, vinovat e chiar SISTEMUL, doar el e vinovatul de serviciu încă de pe vremea comuniştilor.
Secretarul de stat Prisăcariu, şeful direct al lui Păcurar, spune că habar n-avea că subordonatul său are astfel de probleme. Colegii acestuia, de asemenea. Este posibil ca în ministerul cu pricina să nu fi ştiut nimeni că acest Păcurar este, de fapt, un fugar. Oricum, trebuie să recunoaştem că e un fugar inteligent, dacă a reuşit să se ascundă chiar în faţa camerelor de luat vederi. Sunt convinsă că nimeni nu va fi tras la răspundere pentru angajarea juristului. Toţi se vor spăla pe mâini. "N-am ştiut" va veni răspunsul, invariabil. Din poziţia pe care o are, juristul Păcurar îşi ajută prietenii din Cluj şi Oradea să facă afaceri. Doar n-o fi el mai prost decât colegii din Guvern!
Adevărata problemă e însă altundeva. În România, nimeni nu-şi asumă responsabilitatea pentru nimic. Dacă un amărât de urmărit general a reuşit să se angajeze în Executivul unei ţări, cât de greu le va fi, de exemplu, spionilor NATO să fure secretele pe care Alianţa ni le va şopti? Va fi o joacă de copii! Pentru că la noi, marii vinovaţi nu-şi plătesc greşelile. La noi, informaţiile de notorietate sunt considerate secrete de stat, iar adevăratele secrete transpiră ca nişte biete informaţii publice. Şi cine este vinovat? SISTEMUL, fireste.
Întotdeauna, în România, altul sau alţii au fost de vină. E mai simplu. Tezaurul ni l-au luat ruşii, nu l-am dat noi să ni-l ţină. În 1940, ni s-a furat Ardealul, nu l-am cedat noi fără să clipim din ochi. Regele a fugit din ţară, nu a fost trădat. Apoi, ne-au asuprit bolşevicii şi, ulterior, un pantofar, vreme de trei decenii, nu noi am acceptat situatia. Cine a fost de vină? Sistemul. Noi am fost curajoşi! Iar povestea continuă şi în zilele noastre.
Deunăzi, premierul a descoperit că presa este vinovată de relaţia nefericită pe care o are cu preşedintele Iliescu. Apoi, Actuala putere spune că nu poate guverna foarte bine pentru că fosta putere a ars culturile şi a otrăvit fântânile. La rândul ei, opoziţia din zilele noastre strigă că nu e vinovata cu nimic şi acuză PDSR-ul că a furat tot ce se putea fura până în 1996. După ce a falimentat Bancorex, directorul Temeşan s-a odihnit un pic într-o închisoare de lux, iar acum apare la televizor şi acuză CDR-ul că a îngropat banca. Iar exemple sunt cu duiumul. Şi cine e de vină? Tot alţii.
Fugarul Alexandru Păcurar ne-a învăţat ceva. El n-a procedat ca Maria Vlas, ca Adi Tărău sau Aurica Binţinţan, ca să amintesc doar cîţiva ardeleni care au fugit (au fost lăsaţi să fugă) din ţară. Păcurar ne-a demonstrat că cea mai bună ascunzătoare este tot România.
Şi nu pentru că am fi ospitalieri, ci pentru că suntem iresponsabili.
