Industria românească a utilajelor agricole a ajuns să mai aibă opt jucători după ce în urmă cu 23 de ani pe piaţă produceau tehnică agricolă (utilaje sau subansambluri) aproape 30 de unităţi de producţie, spune Ion Pirnă, directorul general al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Maşini şi Instalaţii destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare (INMA), instituţie care se ocupă cu cercetarea şi dezvoltarea de produse pentru această industrie.
Mai mult, dacă anterior pe piaţa locală se produceau toate utilajele necesare, de la semănători la tractoare, astăzi se mai realizează local doar utilaje de mici dimensiuni.
„În 1989 100% din necesarul intern era produs în România. Atunci erau 27 de firme tradiţionale, iar acum mai sunt doar opt. Şansa este dezvoltarea industriei pe orizontală pentru piese şi subansambluri. Industrializarea trebuie făcută pe baza polilor de competitivitate sau a clusterelor de producţie în care fiecare companie produce segmentat fiecare subansamblu.“
Pe o piaţă de 1.800 de unităţi noi vândute anual, tractoare mai produc în România doar IRUM Reghin şi MAT Craiova. Restul producătorilor, precum Mecanica Ceahlău (pluguri, semănători) sau Ruris Craiova (motocultivatoare) se concentrează pe nişe de piaţă mai puţin abordate de marii jucători multinaţionali. Parcul de tractoare din România are 183.000 de unităţi, din care mai bine de două treimi sunt produse înainte de 1990.
„Şansa României este dezvoltarea industriei pe orizontală pentru piese şi subansambluri. Industria există în continuare, dar trebuie conectată.“
Industria românească a utilajelor agricole se bazează pe numai opt jucători după ce în urmă cu 23 de ani pe piaţă produceau tehnică agricolă (utilaje sau subansambluri) aproape 30 de unităţi de producţie, spune Ion Pirnă, directorul general al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Maşini şi Instalaţii destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare (INMA), instituţie care se ocupă cu cercetarea şi dezvoltarea de produse pentru această industrie.
Marile lovituri au venit în anii ’90 după ce Tractorul Braşov şi Semănătoarea s-au prăbuşit pe rând. Startul declinului din industria de utilaje agricole a fost dat de fărâmiţarea terenurilor arabile. Cu mai puţin teren de lucrat, fermierii nu au mai avut fonduri de investit în echipamente, iar constructorii nu au mai avut cui să vândă.
Din 2007, odată cu intrarea în UE, subvenţiile şi fondurile puse la dispoziţia fermierilor au început să revitalizeze agricultura, dar în lipsa producătorilor locali puternici, curţile agricultorilor s-au umplut repede cu tractoare produse în Italia, Statele Unite sau Germania.
Astfel, pe o piaţă locală în care anul trecut s-au vândut 1.800 de tractoare noi şi alte 560 de combine, ceea ce înseamnă afaceri de 200-250 milioane de euro, jocurile sunt făcute de importatori.
