România rămâne în coada Europei la cercetare, dar ținta devin institutele, nu subfinanțarea

În 2023, România a alocat doar 0,38% din PIB pentru cercetare și dezvoltare (C&D), situându-se pe ultimul loc în Uniunea Europeană la acest capitol. Această sumă, echivalentă cu aproximativ 8,29 miliarde de lei, este împărțită între sectorul public (0,19% din PIB) și sectorul privat (0,32% din PIB) . În contrast, media UE pentru cheltuielile de C&D a fost de 2,22% din PIB în același an. În timp ce România alocă cel mai mic procent din PIB pentru cercetare și dezvoltare din Uniunea Europeană, fostul ministru al Economiei, Claudiu Năsui, pare obsedat de un alt obiectiv: privatizarea cu orice preț, care pare să fi devenit una dintre politicile-fetiş pe care le tot promovează. Pe scrut, Năsui spune că cercetarea nu ar trebui finanţată public pentru că nu are rezultate eficiente.

România, subfinaţare cronică în cercetare

Năsui afirmă că în România sunt 113 de institute de cercetare, 12 centre de cercetare, 48 de stațiuni de cercetare, o editură, o revistă și chiar și o unitate militară, în total 178 de agenții din cercetarea de stat, finanţate din bani publici. Acesta susţine că „sunt făcute doar pentru a salariza politicieni, foști politicieni și tot felul oameni conectați la politicieni”. Oameni pe care nu îi numeşte cu subiect şi predicat. Totuşi, destul de puţin probabil să fi găsit ceva de muls în contextul subfinanţării cronice în care se află cercetarea. 

În 2023, România alocă pentru cercetarea științifică doar 0,38% din PIB, situându-se astfel pe ultimul loc în clasamentul țărilor europene, potrivit celui mai recent infografic realizat de Monitorul Social, un proiect al Fundației Friedrich Ebert România.

Bugetul destinat activităților de cercetare-dezvoltare a scăzut treptat în ultimii ani, de la 0,41% din PIB în 2021, la 0,35% în 2022, până la 0,38% în 2023. România este depășită în această privință de toate țările din Europa Centrală și de Est, precum Bulgaria (0,58%), Ungaria (0,63%), Slovacia (0,76%), Slovenia (1,35%) sau Lituania (1,01%), și se află mult în urma statelor din Europa de Vest, precum Germania (2,18%), Danemarca (1,86%), Olanda (1,85%), Finlanda (1,54%) și Suedia (1,46%). 

În ceea ce privește personalul implicat în cercetare, datele din 2022 arată că România avea doar 29.837 de cercetători, dintre care 16.078 bărbați și 13.759 femei, activi atât în instituțiile publice, cât și în sectorul privat. Un indicator relevant folosit de EUROSTAT pentru a evalua ocuparea în sectorul cercetare-dezvoltare este rata de ocupare, calculată ca procent din totalul angajaților în fiecare țară UE.

Deși numărul cercetătorilor a crescut la nivelul Uniunii Europene, România rămâne în urmă, având cea mai scăzută rată de ocupare în acest sector. Cu doar 0,25% din totalul angajaților în 2022 și 0,27% în 2023, țara noastră înregistrează cel mai mic procent și cel mai mic număr de cercetători raportat la un milion de locuitori, comparativ cu toate statele UE. 

România este depășită chiar și de țări insulare precum Malta (0,43%) și Cipru (0,34%). Țările vecine Bulgaria (0,58%) și Ungaria (0,97%) înregistrează și ele rate mai mari de ocupare a cercetătorilor. De asemenea, statele din Europa de Est precum Lituania (0,77%), Polonia (0,85%), Cehia (1%) și Estonia (1%) se află la distanțe semnificative față de România în ceea ce privește numărul și procentul cercetătorilor.

Această abordare reflectă o viziune neoliberală care promovează privatizarea și reducerea rolului statului în domenii esențiale cum ar fi  cercetarea. Totuși, experiența altor țări europene arată că investițiile publice consistente în C&D sunt esențiale pentru dezvoltarea economică și inovare. De exemplu, Suedia și Germania, care alocă peste 3% din PIB pentru cercetare, se numără printre cele mai inovatoare economii din lume.

În loc să se concentreze pe desființarea sau privatizarea instituțiilor de cercetare, România ar trebui să urmeze exemplul acestor țări și să crească investițiile în C&D. Aceasta ar putea include: Reformarea instituțiilor existente pentru a elimina ineficiențele și a stimula performanța, creșterea finanțării publice pentru cercetare, în special în domeniile strategice, încurajarea colaborării între sectorul public și cel privat pentru a valorifica rezultatele cercetării.

Astfel, în loc să demonizeze sistemul public de cercetare, România ar trebui să investească în modernizarea și eficientizarea acestuia, recunoscând rolul crucial pe care îl joacă în dezvoltarea economică și socială a țării.

USR  se delimitează parţial de declaraţiile lui Năsui 

Într-un comunicat oficial, USR a afirmat că susține cu fermitate  cercetarea și inovarea care trebuie să devină priorități strategice pentru România, nu domenii marginalizate și subfinanțate. Cu un buget infim, cercetarea românească are nevoie urgentă de reforme axate pe calitate, transparență și responsabilitate.

„Cercetarea nu mai poate fi nici Cenușăreasa politicilor publice, dar nici adăpost pentru sinecuri. Susținem cercetătorii onești care rezistă birocrației și subfinanțării. Ei merită sprijin real. Dar trebuie să vorbim și despre institute care risipesc bani publici, fără rezultate notabile”, afirmă Ștefan Pălărie, liderul senatorilor USR.

„USR va sprijini mereu cercetătorii care fac performanță, dar nu va tolera abuzuri ambalate în hârtii științifice. Cine vrea bani publici trebuie să-și dovedească relevanța și integritatea”, conchide Ștefan Pălărie.

Institutul de investigare a crimelor comunismului, replică la declaraţiile lui Năsui

Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) îi răspunde lui Claudiu Năsui, care a atacat utilitatea cercetării finanțate public, spunând că memoria istorică și combaterea extremismului nu sunt mofturi, ci piloni ai unei democrații funcționale. Institutul își apără munca de două decenii și subliniază că reevaluarea instituțiilor publice trebuie făcută responsabil, nu pe baza unor criterii ideologice sau electorale.

IICCMER subliniază că nu este o birocrație inutilă, ci o instituție esențială contribuind la întărirea democrației românești. În cei 20 de ani de activitate, a avut un rol decisiv în condamnarea torționarilor Alexandru Vișinescu și Ion Ficior, responsabili de moartea a sute de deținuți politici.

Institutul amintește că, începând cu anul 2017, coordonează cea mai amplă investigație postcomunistă privind exterminarea a peste 15.000 de copii considerați „irecuperabili” de regimul comunist, morți în condiții inumane în 26 de cămine-spital din România.

Totodată, IICCMER subliniază că a avut o poziție fermă împotriva discursurilor extremiste și nostalgice față de comunism. În februarie 2025 a sesizat Parchetul General în cazul europarlamentarei Diana Șoșoacă, iar în mai a depus o plângere penală împotriva lui Marius Lulea, lider AUR, pentru declarații care relativizau caracterul criminal al dictaturii comuniste.

IICCMER  suţine că acțiunile institutului nu sunt gesturi simbolice, ci parte a mandatului său legal și moral de a apăra democrația de formele reîncarnate ale autoritarismului, fie ele și ambalate în patriotism de fațadă. A plasa IICCMER pe o listă de instituții inutile înseamnă, în opinia reprezentanţilor săi, fie o lipsă de înțelegere a importanței memoriei istorice, fie o confuzie gravă între funcția publică și o agendă ideologică.

Institutul declară că susține nevoia unei reforme administrative, dar insistă ca aceasta să fie făcută pe criterii calitative, care să evalueze impactul, profesionalismul și relevanța instituțiilor, nu doar în funcție de costuri sau de eficiența imediată. Reevaluarea trebuie să fie obiectivă, completă și responsabilă, păstrând instituțiile care aduc valoare reală societății.

În final, IICCMER nu cere privilegii, ci respect pentru victimele comunismului și pentru munca de asumare a adevărului istoric. A ignora sau a minimaliza aceste eforturi înseamnă, în opinia sa, a repeta crimele trecutului sub forma uitării.

Citeşte şi:

Opreaţiunea „Jupiter”, percheziţii de amploare în toată țara, sunt vizate faptele cu caracter extremist şi evaziunea fiscală