În România anului 2009, valorificarea materialelor reciclabile este aproape inexistentă. Fierul vechi, colectat de fostele rematuri de stat, este preluat, în majoritatea cazurilor, de către firme internaţionale. Remat Cluj exportă, de la începutul acestui an, tot fierul vechi colectat către Turcia. Sidelurgia la nivel naţional este „pe butuci”, dar la noi în ţară nu există o legislaţie sau o strategie naţională care să reglementeze acest domeniu, astfel încât să promovăm companiile autohtone. Sistemul pe care funcţionează România în prezent sprijină economia altor ţări, adică judeţul Cluj exportă fierul vechi în Turcia, unde este prelucrat, iar apoi produsul finit revine în ţară, evident, la un preţ mult mai mare. Motivul pentru care nu se realizează acest proces la noi în ţară este, aparent, indolenţa clasei politice.
Industria fierului vechi, „ruginită” după 1990
La sfârşitul anilor 1990, fostele rematuri de stat (intreprinderile pentru recuperarea şi valorificarea materialelor reciclabile) au fost privatizate, astfel încât fiecare judeţ a ajuns să aibă o companie proprie, privatizată, care să se ocupe de acest domeniu. În ultimii ani, acestea s-au extins, au început să acopere regiuni tot mai mari, dar niciuna dintre instituţiile Remat nu are obligaţii în ceea ce priveşte piaţa de desfacere a materialelor colectate. Potrivit directorului adjunct al Remat Cluj, Mircea Ştef, interesul pentru piaţa internă există, dar administraţia sidelurgiilor nu este interesată să prelucreze fierul vechi. Acest lucru se datorează, potrivit lui Ştef, faptului că sidelurgia internă este controlată de ucrainieni şi indieni. „Hunedoara, Tîrgovişte, Călăraşi, Galaţi, Cîmpia Turzii, toată sidelurgia românească e titulată de ucrainieni şi indieni. Problema e că sidelurgia „a încăput” pe mâna ucrainienilor şi a indienilor. Ei şi-au făcut calculele lor, scăzând foarte mult activitatea în construcţii, care erau consumatoarele produselor sidelurgiei, au considerat că nu mai este rentabil să producă. Această lipsă de rentabilitate se datorează şi producţiei scăzute. Să porneşti cu o capacitate de producţie foarte mare şi să ajungi să produci cantitate mică este o greşeală şi preferă să nu producă. Ei preferă această variantă şi pentru a-şi putea vinde produsele lor, făcute în Ucraina. E şi o politică de monopol, adică de ce să facă în România când pot să furnizeze produsul finit, făcut la ei în ţară. Ei hotărăsc dacă produc sau nu, ţara noastră nu poate să hotărască ce şi cât să producă”, a declarat Mircea Ştef.
Importăm „turcisme”
De la începutul acestui an, singura uzină care mai preia fier vechi de la Remat Cluj este cea de la Oţelul Roşu. Acest lucru se întâmplă, însă, foarte rar şi cantităţile preluate sunt neglijabile. „Remat Cluj exportă cam 1500 de tone de fier vechi lunar. De la începutul acestui an, tot fierul vechi merge spre Turcia, unde preţurile sunt ceva mai ridicate. Oricum, sunt sub jumătate faţă de preţurile de anul trecut, dar sunt mai bune decât în Italia, ţară în care mai exportam anii trecuţi. Până anul acesta, exportul se făcea în două direcţii, Italia şi Turcia. Acum Turcia prelucrează, face Turcia ce ar trebui să facă România, adică oţel, şi îl exportă spre România la jumătate preţul pe care îl practicau firmele din România anul trecut. Deci noi importăm de la ei mai ieftin decât l-ar produce orice unitate din ţară. Nu există nicio legislaţie care să reglementeze situaţia. Singura şansă să predăm în ţară fierul vechi e să crească preţul cei din Turcia. De obicei, când turcii cresc puţin preţul, cresc şi cei de la Oţelul Roşu şi atunci lucrăm cu ei. E şi mai comod şi mai sigur, avem mai multă siguranţă în cântărirea materialelor. Problema e că Oţelul Roşu consumă cam a opta parte din sursa de fier vechi la nivel naţional. Ei sunt singurii care mai prelucrează. Restul pleacă spre export, mai precis spre Turcia. Nouă ne-ar conveni să predăm fierul vechi la Cîmpia Turzii, căci sunt 40 de kilometri. Aşa trebuie transportat până în port, la Constanţa. Totdeauna ni se sustrag din vagone produsele, la fiecare vagon avem lipsă între trei şi cinci tone, în timp ce la Câmpia Turzii nu am avea această problemă. Nu există altă alternativă, deci ne vedem obligaţi de situaţie”, a explicat Ştef.
La alţii se poate…
Potrivit comisarului şef al Gărzii Regionale de Mediu Cluj, Mihaela Rozor, situaţia a ajuns în acest stadiu pentru că nu s-a făcut nimic în această direcţie în ultimii ani. „Din păcate, nu s-a făcut nimic ani de-a rândul şi acum ne ajung din urmă toate problemele, toate angajamentele şi suntem pur şi simplu înnebuniţi, nu ştim încotro să ne îndreptăm. Toate trebuie rezolvate. Au rămas foarte multe lucruri nerezolvate de ani de zile, dar o să le facem pe toate. Din păcate, nu e minunat, dar asta este”, este de părere Mihaela Rozor. Potrivit acesteia, deşeurile nu sunt „dorite” la noi în ţară din cauza costurilor mari de reciclare. Totodată, Rozor a explicat faptul că în alte ţări europene, legislaţia prevede subvenţii pentru astfel de domenii. „Din păcate, costurile pentru reciclarea deşeurilor sunt extraordinar de mari. De exemplu, în Germania, pentru dezmembrarea deşeurile electrice, o parte a costurilor este subvenţionată de către stat, prevăzută în legislaţie. În momentul de faţă, la noi în ţară nu există instalaţii care să aibă posibilitatea de a recicla asemenea materiale. Au fost şi sunt nişte încercări pe proiecte, în special prin programe de management integrat al deşeurilor, unde există abordări şi pe partea de reciclare. Industria este la pământ, costul este extraordinar de scăzut pentru fier, astfel încât nu există acoperire economică pentru a face aşa ceva în situaţia actuală. Nu putem vorbi despre ceea ce ar fi ideal să facem sau ceea ce nu avem, situaţia actuală nu ne permite să facem aşa ceva. Toată problema este că nimeni nu doreşte fierul vechi în ţară. În momentul de faţă, aceasta este situaţia, sperăm că va mai fi cine să îl colecteze. Eventual, am putea acţiona prin atragerea de fonduri europene, printr-un proiect sau chiar mai multe proiecte în acest sens. Altfel, în situaţia în care este economia acum, foarte mari şanse nu avem. O să gândim această problemă împreună cu colegii, o să le cer şi lor părerea, să vedem dacă s-a gândit cineva, până în momentul de faţă, la chestiunea aceasta şi dacă da, să vedem în ce stadiu este”, a conchis Rozor.
„Trebuie să punem la punct o strategie care să prevadă folosirea tuturor deşeurilor”
Reporterii Gazetei de Cluj au discutat cu deputatul PDL, Mircia Giurgiu, despre această problemă. Acesta a recunoscut faptul că situaţia nu este deloc roză şi că trebuie să se intervină, până nu e prea târziu. Din păcate, la fel ca şi în multe alte domenii, situaţia este neglijată la nivel central, iar lipsa unei strategii clare se simte. „Trebuie impulsionat puţin domeniul. Trebuie să găsim o strategie pentru acest domeniu, o strategie la nivel naţional, altfel riscăm să pierdem tot ce avem. Deocamdată nu există, nici Ministerul Economiei, niciun minister de resort nu are. Cred că de aici ar trebui să pornim. Am putea să folosim noi fierul vechi ca materie primă, asta este problema. Am putea face şi un proiect de lege, să pornim de la o strategie pe care să o întocmească ministerul. Eu zic Ministerul Economiei sau chiar Ministerul Mediului. Trebuie găsită o strategie prin care să avem grijă şi de mediu, dar să şi folosim materia primă care se poate recicla. E o situaţie reală pe care ar trebui să o avem în vedere cu toţii. Eu am să mă ocup de problemă şi sper ca, până în 1 septembrie, să pot demara un proiect de lege în această direcţie. O să discut şi cu specialişti, să vedem cum e cel mai bine. Trebuie să punem la punct o strategie care să prevadă folosirea tuturor deşeurilor, nu numai fierul vechi. Cred că, dacă ar interveni Ministerul Mediului şi Ministerul Economiei, am putea să punem la punct acest domeniu”, este de părere Mircia Giurgiu.
Compania Remat Cluj vinde fierul vechi cu aproximativ 60 de bani/kg. Anul trecut, oţelul beton se importa cu aproximativ patru lei/kg, un preţ „exorbitant”, din moment ce preţul oscilează în jurul sumei de 2,1 – 2,2 lei pentru un kilogram de oţel. Anul acesta, din cauza crizei economice, preţul s-a temperat, preţul la care se importă oţelul din Turcia fiind de aproximativ 1,6 lei/kilogram.
Silvia Boncuţiu
