Vizita premierului moldovean la București, fiind primit de președintele Iohannis și a avut convorbiri cu premierul Ponta, nu a permis ținerea unui discurs al acestuia în Parlamentul României, din cauză că avionul a întârziat. Legislativul român a aprobat acordul prin care s-a acordat vecinei noastre un împrumut de 150 de milioane de euro și confirmă faptul că, deocamdată, indiferent cine este prim-ministru în țara vecină, cât timp coaliția pro-europeană este majoritară, nu avem un dușman în estul țării. Dar să nu uităm că armata rusă de la Tiraspol este aproape, inacceptabil de aproape de România.
Din păcate, această coaliție pro-occidentală este fragilă, ca să amintesc și faptul că un lider de partid a afirmat tendențios că Republica Moldova nu va primi banii promiși de România cât timp aceasta nu a încheiat un acord cu FMI. A fost o simplă presupunere, fiindcă acordul încheiat se derulează normal.
Din punct de vedere al politicii interne, la Chișinău, lucrurile nu merg bine. Se desfășoară continuu manifestări anti-sistem, ceea ce este în favoare rușilor și a amicilor lor de la Tiraspol; s-au devalizat trei bănci cu peste un miliard de dolari, a fost arestat fostul premier Vlad Filat, iar corupția în administrație este omniprezentă.
Mulți consideră, în mod simplist, că numai rușii, ucrainenii și găgăuzii sunt antieuropeni. În realitate, aproape jumătate din cei care vorbesc ”moldovenește”, adică limba română, nu îi iubesc pe românii de peste Prut. Și-au dorit pașapoarte românești numai pentru a nu avea nevoie de vize de intrare în Occident, dar acum acest interes a dispărut, deoarece UE le permite circulația în Vest și cetățenilor Republicii Moldova, fără a solicita în prealabil viză de intrare.
Înstrăinarea moldovenilor față de românii de peste Prut a fost mare și în perioada interbelică. Acest fenomen a fost determinat nu numai de caracterul multietnic al provinciei și deznaționalizării Basarabiei în perioada țaristă, ci și ca urmare a comportamentului autorităților de la București față de frații lor de peste Prut. Cu privire la diversitatea etnică, îndeosebi în sudul Basarabiei, date semnificative conținând cartea lui Lucian Boia ”Cum s-a românizat România” și cu privire la faptul că administrația centrală a trimis acolo pe cei mai slabi funcționari, vreau să amintesc o întâmplare relevantă. Marele scriitor Gogol a scris o piesă mare, ”Revizorul”, pe care am avut privilegiul să o văd în spectacolul copleșitor al Teatrului Național din București. Funcționarii români care au venit în județele Basarabiei erau atât de corupți, încât revizorul, conceput de Gogol, i-ar fi putut invidia. În 1968 m-am întâlnit la Slănic Moldova cu un domn care împreună cu părinții lui, în 1940, s-a refugiat din România, deci nu puteam să-l bănuiesc că-i iubește excesiv pe ruși. Spunea invariabil că rușii țariști, așa cum erau ei abuzivi, nu erau atât de aplecați spre mită ca funcționarii români dintre cele două războaie mondiale.
Nu aș spune că românii și autoritățile naționale nu au ajutat Moldova de când și-a proclamat independența, dar lozinca ”Basarabia, pământ românesc” nu exclude temerea că nici românii de aici și nici locuitorii de acolo, în cadrul unor referendumuri, ar vota în majoritate pentru reunirea celor două state. Este interesant că și bolșevicii, în anii 30, cereau cu obstinație să se facă referendum în Basarabia.
Tinerii moldoveni, care și-au făcut studiile în România sau în Vest, în majoritatea lor, doresc să ne unim, adică să fim un singur stat, dar acest lucru nu afectează cu nimic statutul politic al sudului Basarabiei și al nordului Bucovinei, care aparțin Ucrainei, iar acolo românii sunt minoritari. Îndrăznesc să spun că nici generația mea, care ne-am născut în România Mare, și nici următoarele două generații, nu au vreo șansă să vadă modificată frontiera estică a României. Și apoi, să nu uităm că există Rusia și Transnistria, care în această privință au un cuvânt greu de spus. Avea dreptate Băsescu când declara că posibilele autonomii ce le vor dobândi locuitorii din Dombas se vor aplica cu siguranță și la cei din Transnistria. Oricum, Vestul, în momentul de față, este mai preocupat de Siria, Irak, Afganistan și Yemen decât de integritatea Ucrainei și a Republicii Moldova. Și eu mi-aș dori o Românie Mare, ca cea din 1918, dar cât timp în Republica Moldova rușii, ucrainenii, găgăuzii, sunt ceva mai mult de o treime din populație: ”tendința este mai curând aceea de afirmare a unei națiuni moldovenești distincte de națiunea română” (L. Boia, op. cit, p. 133).
Desigur, nivelul de trai al României este evident mai avansat decât cel din Moldova de peste Prut, dar diferența este incomparabil mai mică decât cea dintre RFG și RDG în momentul unificării celor două state. Cert este faptul că nivelul relațiilor comerciale româno-moldovenești a crescut atât de mult, încât în anul trecut România a depășit Rusia, devenind principalul partener al țării vecine, dar acest fapt nu aduce prin sine însuși fuziune. Oricum, este bine că Basarabia nu depinde economic de Rusia.
Important este că România a fost și va rămâne principalul avocat al integrării Moldovei în UE. În actuala situație, de criză generalizată, viitorul Chișinăului este incert, dar ceea ce se va întâmpla în continuare nu depinde atât de Bruxelles, București și Washington, cât de ce vor face moldovenii ei însăși și rușii de la Moscova și Tiraspol.
Nu-i urăsc pe ruși, chiar și pentru faptul că au o cultură imensă, dar ei sunt principala amenințare a păcii, în contextul indeciziei Uniunii Europene și ofensivei Federației Ruse din Orientul Mijlociu, unde Federația Rusă se găsește în plină expansiune. Pe de altă parte, deocamdată, nu vor ceda nici ceea ce au dobândit în Ucraina, și, în consecință, ne găsim într-o situație tristă, care nu prea ne încurajează. Baza de la Deveselu și poziția fermă a Statelor Unite, referitoare la România, care a fost exprimată de ambasadorul Hans Klemm, sunt totuși vești mai bune, consolatoare.
Adrian Man
16 octombrie 2015
