De 20 de ani încoace, România votează contra. Trecând de la Iliescu, Constantinescu, Băsescu şi încheind cu alegerile care bat la uşă, românii au fost îndemnaţi sporadic să voteze contra „ceva”. Contra comuniştilor, contra „neo-comuniştilor” sau corupţilor şi mai nou împotriva lui Băsescu, românii au avut de ales, de 20 de ani încoace numai votul antipatic. Un negativism tipic balcanic, în care România îşi găseşte locul perfect. Campaniile electorale ne-au demonstrat, dacă mai era nevoie, că niciun candidat nu are puterea de a propune un program solid, o idee genială pentru dezvoltarea societăţii, armele cu care candidaţii doresc să câştige fiind flegmele şi atacurile la persoană „Votaţi-mă pe mine, ca să nu iasă Costică”, „Nu-l votaţi pe Ionică că o să vă pape bau bau-ul” sau „Cum puteţi vota un preşedinte chel, votaţi-mă pe mine că-s înalt şi frumuşel”, sunt traducerile în „româneşte” a sloganurilor de campanie creionate, pe bani mulţi, de „piarişii” candidaţilor. Şi ce exemplu mai bun putem oferi, pentru a întări această afirmaţie decât această campanie electorală. Fie el Crin Anotonescu sau Mircea Geoană, Kelemen Hunor sau Vadim Tudor, toţi au ales să-l atace pe Traian Băsescu ca strategie principală. Toate discursurile, toate ieşirile în public a contracandidaţilor au un numitor comun: atacul la persoană. Proiect, ioc, ieşire din criză, ioc. Dar asta nu înseamnă că Băsescu e mai brav, el câştigând preşedinţia României în 2004 cu ajutorul celebrului slogan „Arde-i pe corupţi”, îndemn venit pe aceeaşi stratagemă balcanică ai ultimilor 20 de ani. Dar să revenim la oile noastre. Din păcate, niciunul din candidaţi nu a specificiat în programul politic, de exemplu, cum va face faţă valului de scumpiri care va lovi România începând cu 1 ianuarie. După cum aţi putut citi în numerele trecute ale Gazetei de Cluj, reporterii publicaţiei noastre au încercat să afle poziţia politicienilor cu privire la această problemă. Replica lor, previzibilă: „Dacă vom ieşi, vom vedea”. Traducerea: „Habar nu avem cu ce se mănâncă, nu ştim , nu cunoaştem, suntem depăşiţi de situaţie. Pe ce planetă sunt?” Adică zero barat. O clasă politică care nu ştie decât să atace şi să împroaşte cu noroi, dar care nu are habar de problemele serioase. România este în plină criză economică, dar pe ei îi doare dacă Băsescu sau Negoiţă au mâncat două ochiuri la micul dejun. Dar problema nu este legată doar de politicieni-candidaţi. Problema este a noastră, a boilor care scrutin de scrutin, ne încolonăm în şir indian şi mergem să-i votam. Pentru că noi votăm, tot timpul răul cel mai puţin rău. Pentru că noi nu votăm schimbarea în „bine”, noi votăm schimbarea. Să nu mai fie Gigel, că Gigel şi-a umplut buzunarele, las’ să vină şi Costel, el încă e sărac şi cinstit. O atitudine demnă de o cauză mai bună. Dar atât timp cât noi acceptăm ce ne oferă, ne merităm soarta. Pentru că dacă noi vom cere, ei ne vor da. Şi o să ne dea. Mult.
Augustin Stanciu
