Într-o eră în care tehnologia ne permite să comunicăm instantaneu cu oameni de pe toate continentele și să verificăm informații cu doar câteva clickuri, birocrația pare să rămână încremenită într-un labirint anacronic, prinsă în timp și într-un mod de gândire depășit. Unul dintre cele mai puternice exemple în această privință îl constituie întortocheata procedură de restituire a permisului de conducere emis de o altă țară membră a Uniunii Europene, atunci când acesta este suspendat de autoritățile române.
România rămâne captivă într-un vârtej al hârtiilor și al deciziilor neinspirate
Cetățenii se trezesc purtați de Ana la Caiafa, târâți într-un dans al documentelor, în încercarea de a-și recăpăta dreptul la șofat. Suspendarea permisului se transformă rapid într-un coșmar birocratic, iar procesul de restituire a permisului devine un labirint kafkian, în care cetățenii sunt obligați să se plimbe prin hârtii, declarații și autorități, în speranța că vor găsi ieșirea. Potrivit prevederilor legale, cetățenii români care dețin un permis de conducere eliberat de către o autoritate străină, dar care a fost suspendat pe teritoriul României, au dreptul să conducă în afara țării. Cu toate acestea, etapele ce trebuie parcurse pentru a intra în posesia permisului îi fac pe cei mai mulți să renunțe la acest drept.
Potrivit art. 220 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice:
„(1) Titularul permisului de conducere eliberat de o autoritate străină, împotriva căruia s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce, poate solicita şefului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost constatată fapta restituirea documentului, înainte de expirarea perioadei de suspendare, cu cel mult o zi lucrătoare înainte de data părăsirii teritoriului României.
(2) În situaţia restituirii permisului de conducere potrivit alin. (1), şeful poliţiei rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române comunică sancţiunea aplicată autorităţii străine care a eliberat documentul.”
Există și o cerere pusă la dispoziție de Poliția Română pentru restituirea permisului de conducere eliberat de o autoritate străină înainte de expirarea perioadei de suspendare prin care cetățenii români menționează data în care vor părăsi teritoriul României, locul în care urmează să se deplaseze, ce mijloc de transport vor folosi până acolo, precum și pe unde vor trece frontiera. Prin cererea respectivă, oamenii iau la cunoştinţă faptul că, în perioada de suspendare, fapta de a conduce autovehicule pe drumurile publice din România constituie infracţiune în conformitate cu prevederile art. 335 alin. (2) din Codul Penal.
Declarația în fața unui notar public, mai „oficială” decât cea dată în fața oamenilor legii
De parcă nu ar fi de ajuns să facă față acestui maraton inutil, adevăratul șoc vine odată cu cerința de a obține o declarație autentificată la notar pentru a-și recupera permisul suspendat, în cazul în care doresc să părăsească țara. Această cerință subliniază cu duritate diferența de încredere pe care autoritățile o acordă unei declarații date în fața unui polițist, față de cea dată în fața unui notar, fapt care aduce cu sine o întrebare care stă pe buzele tuturor: De ce o declarație făcută în fața unui reprezentant al legii, respectiv a unui agent de poliție, nu este considerată suficient de credibilă pentru a redobândi un permis de conducere? În al doilea rând, această cerință adaugă o povară financiară și logistică inutilă pentru cetățenii care, într-un final, nu fac decât să-și exercite dreptul fundamental de a se deplasa liber prin spațiul comunitar european.
Declarația notarială intervine și atunci când un cetățean român cu domiciliul în străinătate solicită obținerea permisului de conducere pe teritoriul României. Potrivit HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, oamneii „trebuie să depună la dosarul de examinare, pe lângă documentele prevăzute la alin. (1), o declarație autentificată la notarul public din care să rezulte că nu mai poseda un alt permis de conducere eliberat de o autoritate străină, dreptul de a conduce nu i-a fost suspendat ori anulat, precum şi documente din care să rezulte ca are o locuinta deţinută în proprietate sau închiriată în România.”
Situațiile de acest fel ar putea fi abordate mult mai facil dacă reținerea fizică a permisului de conducere nu ar avea loc și s-ar ține cont de faptul că persoana care a rămas fără dreptul de a conduce este înregistrată în sistem și poate fi verificată oricând, așa cum se întâmplă în situațiile în care șoferul este prins la volan fără permisul de conducere asupra sa. Acțiunea de a preda permisul de conducere la Poliție nu face decât să îngreuneze procesul de restituire al acestuia, punându-i pe cetățeni pe drumuri inutil. Dacă toate informațiile despre permisul de conducere sunt stocate electronic, atunci autoritățile pot accesa rapid și ușor datele despre un șofer într-un sistem centralizat. Aceasta poate duce la o aplicare mai eficienta a legilor de circulație și poate facilita verificarea permiselor în timp real. Să nu mai vorbim despre faptul că reținerea fizică a permisului nu-i împiedică pe șoferi să se urce la volan.
Birocrația are rostul ei dpdv al celor ce conduc: să-i țină pe supuși, pe oameni, ocupați cu nimicuri. Nu-mi vine-n minte la repezeală nici o binefacere a digitalizării.