Lucian Davidescu: În care judeţe mori cu zile şi în care scapi cu viaţă? Cum de a scăzut mortalitatea de 20 de ori în Vest iar la noi aproape deloc? Cine-i de vină – poporul, politicienii sau cârciumarii?
Greu să dai iar vina pe popor pentru pandemie după ce l-ai chemat la vot „în număr cât mai mare” şi tocmai te pregăteşti să-l chemi din nou. Aşa că se caută urgent un noi suspecţi de serviciu să plătească pentru incompetenţa administrativă: chelneri, cârciumari, artişti… orice, numai să nu zică lumea că nu luăm chiar nici o măsură.
Dar totuşi… chiar nu merge aşa! Adică tot în punctul zero suntem? În primăvară, poporul a acceptat tot felul de restricţii, majoritatea bezmetice, în ideea că sistemul sanitar se va pregăti. Probabil singura care a avut şi efecte, evacuarea bolnavilor ne-critici din spitale ca să nu se îmbolnăvească acolo, a asigurat câteva luni de acalmie. Timp în care trebuia să cumpărăm ce-i de cumpărat şi să învăţăm ce-i de învăţat – fie din experienţa proprie fie din a altora care au trecut prin asta puţin înaintea noastră.
Acum, aflăm că paturile ATI tot nu sunt destule şi vedem că mortalitatea a scăzut mult mai lent decât în alte părţi şi a ajuns astfel aproape pe primul loc în Europa. Mai aflăm (din date care au început să fie publicate abia în urmă cu trei săptămâni) ce era uşor de intuit de la început – că majoritatea focarelor sunt în „centre rezidenţiale pentru copii sau vârstnici” (49 de focare cu 1200 de cazuri confirmate doar în ultimele două săptămâni) şi în „unităţi medico-sanitare” (46 de focare cu aproape 500 de cazuri confirmate). Chiar şi între judeţe, diferenţele sunt uriaşe. Avem 5000 de decese din 137 de mii de cazuri depistate, ceea ce înseamnă o mortalitate de 3,7%. Însă la Cluj cifra coboară la 1,3% pe când la Bistriţa ea ajunge la 6,8%.
Harta de mai sus este o reprezentare grafică a datelor brute furnizate de INSP (aici excelul cu cifre şi calcule). Cifrele sunt desigur influenţate de momentul şi intensitatea izbucnirii focarelor, de gradul de acoperire al cazurilor reale prin teste, de rigoarea diagnosticului de deces şi de migraţia cazurilor grave dintr-un judeţ în altul. Totuşi, poate fi de ajutor pentru a fi identificate locurile unde procedurile sunt mai bune şi unde sunt deficitare.
Ceva nu e în regulă! Sunt locuri unde lucrurile merg rău sau foarte rău şi nici cârciumile închise, nici măştile purtate în aer liber, nici dojana permanentă la adresa unor oameni care chiar fac ce li se spune – nimic din toate ăstea nu rezolvă problema. Ne aflăm aici: tot mai mulţi infectaţi…
…şi tot mai multe decese.
Ce ne propunem mai departe? Ce au obţinut (că şi-au propus sau nu) alţii? Pentru început, performanţa dubioasă a Chinei, pe care nimeni n-a reuşit să o replice, de a eradica virusul…
Text preluat de pe adevarul.ro. Citește continuarea AICI.
