IRES dezvăluie că românii sunt caracterizaţi de suspiciune şi neîncredere, 75% dintre aceştia considerând că România se îndreaptă într-o direcţie greşită, iar 55, respectiv 54% dintre români au o încredere scăzută, sau chiar foarte scăzută faţă de judecători şi tribunale.
Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), condus de sociologul şi analistul politic Vasile Dâncu a realizat, recent, o nouă cercetare sociologică, care se referă la climatul general de încredere şi stabilitate socială din România. Volumul eşantionului a fost de 1.374 de indivizi, cu vârsta de peste 18 ani, tipul eşantionului fiind multi-stratificat şi probabilist, eroarea maximă tolerată fiind de +/- 2,9 la sută. Chestionarele au fost aplicate prin intervievare telefonică asistată de calculator (metoda CATI) în perioada 2 – 4 martie a.c.
O majoritate covârşitoare a românilor consideră că trebuie să fim prudenţi când intrăm în relaţie cu alţii şi că majoritatea oamenilor încearcă să profite de pe urma celorlalţi. Românii au cea mai mare încredere în familia lor, având tot mai puţină încredere în alte persoane cu cât sunt mai distanţate de acest cerc restrâns.
Potrivit studiului IRES, încrederea în instituţii este un indicator care oferă informaţii despre climatul general de încredere şi stabilitate socială, deşi nu este un indicator care să permită analiza valorilor absolute în mod necesar. Încrederea este un element dificil de surprins, şi mai degrabă arată desprinderea unor tendinţe atitudinale şi comportamentale.
„Contextul social îşi lasă amprenta asupra încrederii în instituţii şi nu numai. În societăţi instabile, unde instituţiile formale nu sunt încă bine puse la punct, în care există motive de îngrijorare socială, încrederea în instituţii tinde să fie mai scăzută. În România, acest lucru se observă din 1989 până în prezent, încrederea în instituţii fiind întotdeauna scăzută, fluctuând puţin de-a lungul celor două decenii”, se precizează în sinteza raportului.
Încredere mare în propria familie
Potrivit studiului IRES, 75% dintre cei chestionaţi consideră că România se îndreaptă într-o direcţie greşită, în timp ce doar 19% cred că direcţia este una bună. Cu toate acestea, când se gândesc la viitor 47% dintre români sunt optimişti, dar în proporţie destul de mare – 35% – sunt rezervaţi, iar 14 procente sunt pesimişti.
În acest context, 85% dintre respondenţi sunt de părere că trebuie să fie prudenţi când intră în relaţie cu alţii şi doar 13% cred că pot avea încredere în cei mai mulţi oameni. Scepticismul românilor este foarte pronunţat având în vedere că 66% dintre ei cred că cei mai mulţi dintre semeni încearcă să profite de pe urma lor şi doar 25% consideră că cei mai mulţi oameni încearcă să fie corecţi.
Când vine vorba de familie, românii se dovedesc mult mai încrezători. Astfel, 57% dintre respondenţi au foarte multă încredere în familia proprie, iar 31% au multă încredere. Cât priveşte încrederea în oamenii pe care îi cunosc personal, în proporţie de 37%, românii au foarte multă şi multă încredere, 29% nici multă nici puţină, iar 33% au puţină şi foarte puţină. Şi faţă de vecini românii sunt sceptici, 46% dintre ei având puţină şi foarte puţină încredere şi doar 7% au multă încredere, iar 19% au multă încredere.
Lipsa de încredere se manifestă şi în cazul persoanelor de altă religie, 51% dintre respondenţi declarând că tind să aibă puţină sau foarte puţină încredere în acei oameni cu valori religioase diferite de ale lor.
Românii nu au încredere în parlamentari
În topul încrederii în profesii, cei mai bine cotaţi printre români sunt artiştii (75%), sportivii (73%) şi muncitorii (71%). La polul opus se află parlamentarii, în care 82% dintre români nu au încredere, miniştri – faţă de care lipsa de încredere este în proporţie de 76%, iar 64% nu au încredere în consilierii judeţeni.
Nivelul de încredere al românilor este scăzut şi când e vorba de profesii din domeniul judiciar – avocaţi, procurori, judecători – şi de reprezentanţii mass media. Astfel, mai mult de jumătate dintre respondenţi (55%) au puţină sau foarte puţină încredere în jurnalişti, avocaţi, procurori şi judecători. Privind comparativ televiziunile şi radiourile de stat, respectiv cele private se remarcă o diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte încrederea cetăţenilor faţă de aceste instituţii.
Datele arată că încrederea este mult mai mare în cazul instituţiilor media de stat, decât în cazul celor private.
Astfel, 49% dintre respondenţi au afirmat că au multă sau foarte multă încredere în Televiziunea Română şi doar 29 de procente dintre români au dat răspuns similar în cazul televiziunilor private. Situaţia este similară şi în cazul radioului – 15, respectiv 46 la sută dintre români declară că au foarte multă, respectiv multă încredere în Radio România Actualităţi.
Pompierii, pe primul loc
Printre instituţiile bine cotate în privinţa încrederii se situează Pompierii, cu 88%, Serviciile de salvare – 81%, Poşta română – 77%, Armata – 71% şi Banca Naţională a României – 68%. În schimb, poliţiştii se bucură de încredere din partea a doar 39% dintre români, judecătoriile de doar 21%, ministerele – 16%, iar agenţiile guvernamentale de doar 13%.
Concomitent cu creşterea nivelului de educaţie, tinde să scadă percepţia că cei mai mulţi oameni încearcă să profite de pe urma noastră.
Persoanele cu un nivel de educaţie mai ridicat tind să aibă mai multă încredere în mediul universitar (universităţi de stat şi profesori universitari), în specialişti (cercetători, economişti), în medicii veterinari şi în spitale, precum şi în instituţiile din mediul bancar (BNR şi bănci cu capital privat).
Odată cu creşterea numărului de ani de şcoală scade încrederea în Televiziunea Română, în Mircea Geoană şi în Emil Boc.
Frustrare şi neîncredere
Contextul social îşi lasă amprenta asupra încrederii în instituţii şi nu numai. În societăţi instabile, unde instituţiile formale nu sunt încă bine puse la punct, în care există motive de îngrijorare socială, încrederea în instituţii tinde să fie mai scăzută. În România, acest lucru se observă din 1989 până în prezent, încrederea în instituţii fiind întotdeauna scăzută, fluctuând puţin de-a lungul celor două decenii.
Luând în considerare toate problemele cu care se confruntă societatea românească, în momentul de faţă, reale sau închipuite, artificiale sau nu, climatul social general este unul de frustrare şi neîncredere. Lipsa accesului la anumite resurse este un factor care determină neîncrederea, precum şi nesiguranţa şi instabilitatea socială.
Polarizarea economică a societății româneşti, criza economică, migraţia forţei de muncă şi nivelul crescut al şomajului constituie un context în care România poate fi considerat, după anumite definiţii, un stat eşuat. În aceste condiţii, apare o stare generalizată de „disconfort” social, de alienare a indivizilor. Românii devin preocupaţi de propriile probleme în aşa măsură încât valorile sociale sau interesul pentru bunăstarea comunităţii devin secundare, odată cu încrederea în ceilalţi şi în instituţii.
Încrederea instituţională poate fi asociată cu încrederea în autoritate, lucru esenţial pentru buna funcționare a unui grup sau a unei societăţi. Oamenii au încredere în autoritate atunci când simt că aceasta este preocupată de nevoile lor, că are în vedere interesele lor, că îi pasă de punctul lor de vedere şi că ţine cont de aceste lucruri atunci când ia decizii. Este esenţial ca oamenii să aibă încredere în autoritate, pentru că astfel sunt mai motivaţi să respecte deciziile liderilor și să conlucreze în interesul comunității. Această atitudine nu este sinonimă cu supunerea oarbă sau din cauza lipsei de alternativă.
Liana Mureşan
