La peste 15 ani de la închiderea minei Ghelari, câteva construcţii rămase în picioare printre ruinele inundate de vegetaţie amintesc de istoria îndelungată a ţinutului minier.
Cum arată locul? Blocuri fantom ridicate de comunişti în epoca de ”aur” a socialismului în munţi.
De aici au fost scoase zeci de tone de aur. Hunedoara secolului XIX a fost descrisă de un londonez astfel: şocat de traiul ţiganilor, dar fascinat de castel şi de ţinutul aurului Zăcămintele bogate au fost exploatate din vremea dacilor, când, potrivit unor istorici, exploatările furnizau fier atelierelor din Sarmizegetusa Regia.
Romanii au dezvoltat districtul minier, iar mărturie stă o inscripţie în limba latină, descoperită aici, cu titlul: „Natus Ibi Ubi Ferum Nascitum” (Născut acolo unde se naşte fierul).
În Valea Caselor, de la marginea Ghelariului, a fost descoperit unul dintre cele mai vechi cuptoare de prelucrare a fierului, din secolul al IX-lea, care a ajuns în patrimoniul British Museum din Londra.
În Evul Mediu, minele de la Teliuc şi Ghelari, furnizau material atelierelor din jurul Hunedoarei, iar în epoca Austro-Ungariei şi, un secol mai târziu, a regimului comunist, ţinutul minier a intrat în noi etape de dezvoltare. Minele de fier de la Teliuc şi Ghelari au fost închise definitiv la mijlocul anilor 2000, iar în urma lor au rămas o mulţime construcţii, cariere, guri de mină şi iazuri de steril din diferite epoci. Reţeaua galeriilor miniere se întinde pe zeci de kilometri sub aşezările de la Ghelari, Govâjdia şi Teliuc, iar multe intrări în mină s-au prăbuşit sau au fost astupate.
Printre numeroasele clădiri ruinate de pe teritoriul fostei Exploatări Miniere Ghelari, au rămas aproape intacte „porţile” Minei Centrale spre adâncurile pământului. Două guri de mină săpate într-un perete de stâncă ascuns de vegetaţie făceau legătura subterană cu galerile de pe valea Reţişoarei (cea din stânga) şi cu planul înclinat de pe valea Reţişoarei (cea din dreapta). Deasupra lor, un basorelief înfăţişează un miner şi mesajul „Noroc bun, om al adâncului, curajului, bărbăţiei şi hărniciei”.
Tunelurile Minei centrale treceau pe sub satul Ghelari, ajungând în apropiere de Furnalul de la Govâjdia, până la calea ferată minieră pe care, în trecut, minereul era transportat spre Uzinele de fier ale Hunedoarei.
Mina Ghelari, în urmă cu un secol O monografie bilingvă (franceză şi engleză) din anul 1928 oferea informaţii preţioase despre felul cum funcţionau minele de la Ghelari în anii interbelici. Lucrarea numită „Minele şi Uzinele siderurgice ale Hunedoarei” a fost documentată de inginerul Constantin Lazu şi publicată de Ministerul Industriei şi Comerţului din România. Minele Ghelari se compuneau în acei ani din trei exploataţii distincte: mina centrală (Lucaci), mina Mihail şi mina de est. Potrivit autorilor monografiei, la Mina centrală, încă din urmă cu un secol era folosit un tren cu locomotivă electrică, format din 15 – 20 de vagoane uşoare, care scoteau minereul şi îl transportau la planul înclinat de la Reţişoara de unde era coborât pentru a fi încărcat în garniturile căii ferate Hunedoara – Ghelari (Govăjdia). Din 1901, de la mina principală a început săparea galeriei Ferdinand I, numită apoi Reţişoara, aflată în vecinătatea orizontului Lucaci. „Această galerie a trebuit să treacă prin 900 de metri de teren steril pentru a ajunge la depozitul de fier”, informau specialiştii. Un puţ cu o adâncime de 127 de metri a fost săpat în piatră din Galeria Ferdinand şi lega Orizontul 3 de galeria Reţişoara. Zăcămintele ajungeau la 550 – 600 de metri.
Mina Centrală s-a închis în 21 septembrie 2005. Mina Vest – în 1995, iar mina Est – în 2000. În apropiere de intrările în subteran poate fi văzută uriaşa carieră din centrul comunei, asemănătoare unui crater uriaş, pe marginile căruia se întind casele, coloniile muncitoreşti, blocurile şi bisericile Ghelariului. Ţinutul minier de la Ghelari este acoperit treptat de pădure, iar vegetaţia abundentă ascunde cu un covor verde ruinele şi dărâmăturile vechilor clădiri.
Sursa: adev.ro/qtsqbl
Citește și: DRUMUL CĂTRE LIBERTATE – AU SOSIT ZIMBRII DIN SUEDIA
