Vă prezemtăm un reportaj de calitate din ziarul Adevărul, scris de Remus Florescu:
Un post de televiziune al Ministerului rus al Apărării susţine că România ar analiza posibilitatea lansării unei operaţiuni militare în regiunea separatistă moldoveană Transnistria, un expert de la Tiraspol avertizând că regimul Evgheni Şevciuc poate mobiliza rapid până la 50.000 de rezervişti.
„Premierul Ponta este nerăbădător să găsească o provocare care să îi permită să trimită trupe în R.Moldova. Preşedintele Klaus Iohannis este mai moderat, deoarece Angela Merkel l-a convins personal să nu facă nimic încă. Cuvântul-cheie este «încă»”, adaugă analistul.
Vardanean sugerează că România şi Occidentul nu exclud un scenariu militar în Transnistria, care însă nu ar îngrijora Rusia, dat fiind că Moscova nu s-ar implica într-un conflict în Republica Moldova. Scenariul prezentat de Zvezda TV nu a rămas fără ecou la Tiraspol. Expertul militar Viktor Kravţov a atras atenţia, potrivit site-ului Tiras.ru, că regimul separatist condus de Evgheni Şevciuc este capabil să mobilizeze 50.000 de militari rezervişti în doar câteva zile, pentru a face faţă unui conflict cu Ucraina sau cu armata Republicii Moldova. Situaţia s-ar schimba în cazul unui conflict cu România, stat membru NATO, adaugă Kravţov, subliniind însă că, într-o astfel de situaţie, se poate miza pe susţinerea militară a Rusiei. Informaţiile vehiculate de postul Zvezda TV, aparţinând Ministerului rus al Apărării, nu au fost confirmate din nicio altă sursă.
Comoara din beciul inundat Ca orice poveste interesantă şi cea a găsirii, după aproape un secol, a unuia dintre primele filme ale lui Michael Curtiz începe cu o femeie. „Memi neni ( tanti Memi-n.r.), cum era cunoscută Gabriella Mautner, o doamnă în vârstă, maghiară de origine evreiască, nepoata marelui industriaş al Ungariei Weiss Manfred, mi-a atras atenţia că jos, în pivniţa Institutului Cultural Maghiar din New York, o încăpere umedă care se inunda foarte des, într-un colţ, sunt mai multe cutii ruginite cu role de filme vechi”, istoriseşte Cselényi László. Regizor de profesie, mutat la 32 de ani din România în Ungaria, clujeanul se afla în 2008 în SUA pentru a realiza un documentar despre minorităţile lumii. „În călătoriile mele prin SUA am trecut de mai multe ori prin Casa Maghiarilor (Institutul Cultural Maghiar) din New York, o clădire veche, din cărămidă, construită în anii 60 pe strada East 82, foarte cunoscută maghiarilor din Manhatan”, povesteşte Cselényi László. Memi neni, bibliotecara voluntară a institutului i-a spus că a refuzat să arunce cutiile acelea ruginite până în acel moment, dar la următoarea curăţenie cu siguranţă ar fi ajuns la coşul de gunoi. „Imediat m-am dus, ca un scafandru, şi am scos la iveală 16 cutii în care se aflau pelicule vechi. Le-am găsit într-un colţ murdar, sub un schelet de bicicletă. Deoarece clădirea era foarte veche, de 100 de ani, ţevile se spărgeau des şi se iunda subsolul. Cutiile erau foarte, foarte ruginite, chiar şi înăuntru intrase puţină apă. Din fericire, aceste pelicule sunt foarte foarte rezistente”, a istorisit regizorul. „M-au alungat ca pe un terorist” Aventura pentru regizorul clujean avea să înceapă abia când a început să organizeze transportul cutiilor din SUA la Budapesta, oraşul în care locuia, fiind director la Duna TV şi regizor. „Nici poşta şi nici companiile aeriene n-au vrut să transporte cutiile. M-au alungat ca pe un terorist, ca pe un nebun. La bordul avionului nu le puteam lua fiind vorba de filme din celuloid care pot lua foc de la cea mai mică scânteie, chiar şi de la vibraţii se poate aprinde. În cinematografele de odinioară aceste filme erau proiectate din cutii speciale, ermetice, ca să nu aia foc sala”, explică regizorul. La Aeroportul JFK din New York a fost îndrumat să ia legătura forţele aeriene americane: „Numai ei ar fi capabili să transporte aşa ceva. Ei bine, nefiind nici superputere, nici milionar, nici măcar o mică autoritate est-europeană, aşa cum bănuiţi, nu am început tratativele cu US Air Force”.
În schimb, a povestit tuturor prietenilor păţania.
Astfel a găsit şi soluţia: „Am găsit ajutor la un alt prieten, un fost administrator de zgârie-nori. Partenerul lui de şah, cu care juca în fiecare săptămâna, i-a povestit că va fi vizitat nepotul său din Danemarca, care este bucătar pe un vas comercial. Nava avea să ajungă în luna următoare în portul maritim la New Jersey. Altă soluţie nu am avut şi trebuia să las toate cutii la prietenul meu”. În spălătoria vaporului Neavând altă variantă, Cselényi László a lăsat preţiosul bagaj la prietenul său, aşteptând cargo-ul care avrea ruta New Jersey – Lisabona. „Bucătarul, un tânăr de orgine maghiară născut în Danemarca, a fost de acord să ia cutiile cu el şi le-a depozitat în compartimentul cel mai umed al vasului, la spălătorie. Acolo, toate uşile erau închise ermetic, chiar dacă ar fi luat foc nu s-ar fi întâmplat nimic. Vaporul a ajuns cu bine în Portugalia, la Lisabona, iar bucătarul a lăsat filmele la o amică, probabil avea în fiecare port o amică”, spune, zâmbind, clujeanul. De acolo, peliculele au fost preluate de un bun priete de-al lui Cselényi, clujean şi el. Ultima călătorie a peliculelor a fost făcută cu maşina personală a regizorului, care le-a adus din Lisabona la Budapesta: „Au trecut 7-8 luni până filmele au ajuns la locul de naştere – Budapesta. Eu nu ştiam atunci ce filme sunt în cutii pentru că pe ele erau notate doar nişte numere, speram într-adevăr să fie filme vechi, dar nu-mi imaginam ce urma să găsim în ele”.
„Habar nu aveam că am găsit filmul va fi declarat drept cel mai valoros exemplar al tezaurului cinematografiei maghiare, acuma evaluat la peste 1 miliard de forinţi copia. Erau tot felul de filme vechi. Unul chiar şi mai vechi decât pelicula lui Curtiz. Este vorba despre, daca bine ţin minte, de înmormântarea lui Kossut (Lajos Kossuth-revoluţionar maghiar-nr), făcut cu aparat de filmat manual.
Citeste mai mult: adev.ro/npdpbb
