De la mijlocul acestei săptămâni, muncitorii de la Salina Ocna Dej au început o serie de proteste pe fondul tăierilor salariale. Oamenii, pe bună dreptate, sunt nemulțumiți în situația în care Salina Ocna Dej este cel mai mare producător de sare din țară din cadrul Salrom. Din 2014 oamenii au protestat și s-au blocat în mina de sare în fiecare an. Dacă în 2014 salariul net al unui muncitor era de 1.200 de lei/lună, acum remunerația a ajuns la 1.800 de lei.
De la mijlocul săptămânii, producția și exploatarea de sare de la Salina Ocna Dej a fost blocată în totalitate de protestul angajaților de la această sucursală a Salrom. Oamenii sunt nemulțumiți de salariile pe care le primesc în situația în care salina Ocna Dej este cel mai important furnizor de sare din România, iar Salrom deține o poziție de monopol în producția de sare națională.
Începând din 2014, creșterile salariale de care au beneficiat muncitorii de la Salina Ocna Dej au fost dobândite pe bază de proteste.
În urmă cu doi ani salariul unui muncitor de la exploatarea sării din Ocna Salina Dej era de 1.200 de lei, în condițiile în care această muncă nu este pentru oricine. Însă, oamenii au protestat și au obținut o mărire de salariu. Liderul sindical de atunci al muncitorilor de la Ocna Dej, Eusebiu Potrocozan, declara pentru Gazeta de Cluj că “noi suntem nemulţumiţi de condiţiile de muncă şi de modul în care se face salarizarea, dar ni s-a promis că cei din conducere vor discuta cum pot fi rezolvate toate problemele pe care le avem”, declara Potrocozan în urmă cu doi ani La data respectivă, directorul companiei spunea că salariul mediu brut la Ocna Dej este de peste 4.000 de lei, însă minerii care lucrează în subteran ajung să ia în mână la finalul unei luni de muncă grea doar 1.200 de lei.
Însă, în anul următor muncitorii au protestat din nou pentru că fondul de salarii a fost redus, înainte de Crăciun cu aproximativ 5%.
Acum, liderul de sindicat al Sindicatului ”Solidaritatea” din cadrul Salinei Ocna Dej, George Mogojan,spune că ”angajaţii aşteaptă să fie plătiţi după munca prestată. Nu există o corelare între veniturile realizate şi cheltuielile salariale, este o discrepanţă. Oamenii au lucrat mai mult, dar nu au fost plătiţi mai mult şi asta doresc, să fie plătiţi după cât au lucrat. Societatea Naţională a Sării are şapte sucursale, iar Salina Ocna Dej realizează 36% din veniturile societăţii, restul de două treimi fiind asigurat de celelalte 6 sucursale. Cu asta cred că am spus tot”.
De cealaltă parte, reprezentanții Salrom spun că muncitorii au cereri nejustificate. „Motivul invocat este legat de acordarea unor premii şi a recompensei anuale. Protestul este nejustificat întrucât până la aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli aferent anului 2016 prin HG, cheltuielile de natură salarială se pot acorda angajaţilor Societăţii Naţionale a Sării numai cu respectarea unor prevederi legale”.
Afaceri protejate
Conform unor informaţii primite de la angajaţii dejeni din cadrul Salinei Ocna, o parte din contractele încheiate cu firmele privatizate sunt în dezavantajul filialei dejene a Salrom, dar în avantajul celor din conducerea filialei. Conform informaţiilor, o parte dintre firmele care obţin discounturi de la Salina Ocna Dej, vând sarea chiar la poarta unităţii cu preţuri mult mai mici decât cele practicate, în mod normal, de societatea de sare dejeană.
“Beneficiarii produselor de sare nu sunt trataţi la fel, unii sunt daţi afară, alţii primesc discounturi de 15%. Spre exemplu, EM Salt SRL primeşte discount de 15% şi apoi stă la poarta Salinei racolând micii beneficiari cărora le oferă un preţ mai mic cu 5% şi toate acestea cu acordul directorului. O altă firmă care primeşte facilităţi, fiind şi ea sub “protecţia”, directorului este SC Nusi SRL. Pe de altă parte, firma Transaliment a fost dată afară din salină pentru că nu a acceptat condiţiile directorului”, arată informaţiile obţinute de ziariştii Gazeta de Cluj.
Însă, conform surselor, cea mai mare cantitate de sare este exportată. Principalul beneficiar al sării dejene este compania ungară Borsodchem, una dintre cele mai mari companii maghiare care lucrează în industria chimică.
Conform informaţiilor obţinute de ziariştii Gazeta de Cluj, “transportatorul auto preferat de directorul salinei dejene este o firmă care primea pe tona de sare transportată 18 euro, în condiţiile în care aceeaşi societate transporta sare de la exploatarea de la Praid (judeţul Harghita) la 14 euro-tonă, iar transportul CFR este mult mai ieftin. În momentul de faţă, societatea preferată de director primeşte 16,5 euro/tonă la transport. O altă afacere pe care directorul o urmăreşte este externalizarea activităţilor de manevră CFU, deşi această activitate se desfăşoară acum în condiţii bune şi nu necesită nici o investiţie. Pe de altă parte, utilajele de producţie stau să pice, sunt deteriorate şi au nevoie de reparaţii dese. În această situaţie, investiţiile pe care le face directorul constau în geamuri termopan, laptopuri, plasme, telefoane mobile, camere de supraveghere a personalului”, mai arată informaţiile obţinute.
10 km pătraţi de sare la Salina Dej
Zăcământul de sare din Dej are o suprafaţă de circa 10 km pătraţi, fiind dispus sub forma unei lentile. Potenţialul de exploatare al acestui zăcământ este de cel puţin 100 de ani. Rezervele sunt dispuse pe şapte nivele, iar în prezent exploatarea se face abia în miezul “lentilei”. Dacă sarea extrasă din alte unităţi are un procent de NaCl de 2-3%, cea din Ocna Dej are o concentraţie de 98-99%. Deși salina ar putea produce 600.000 de tone de sare anual, capacitatea este folosită doar la jumătate şi are o rentabilitate de 20%. Societatea Națională a Sării S.A. este o societate pe acțiuni cu capital majoritar de stat (51%), capitalul privat fiind deținut de către Fondul Proprietatea S.A (49%). Deține șapte exploatări miniere. În cinci dintre acestea, Salina Praid, Salina Târgu Ocna, Salina Slănic Prahova, Salina Cacica, E.M. Vâlcea, societatea a inițiat și/sau a dezvoltat obiective cu caracter turistic și balnear.
Privatizarea blocată
În 2007 s-au lansat primele intenţii de privatizare a Salrom. „Pentru Salrom am conceput o strategie de privatizare. Trebuie să rezolvăm o problemă a industriei chimice româneşti. Industria chimică este dependentă ca materie primă de sarea în soluţie pe care o primeşte astăzi de la anumite filiale sau sucursale ale Salrom, respectiv cea din Moldova, de la Borzeşti, depinde de Slănic-Moldova, cea de la Ocna Mureş depinde de cea din Ocna Mureş, Oltchimul şi uzinele sodice Govora depind de salina de la Râmnicu Vâlcea. Atunci am zis că vom vinde aceste active la pachet, fiindcă ele reprezintă o afacere în sine şi o să le vindem ca grup de active, împreună cu salariaţii şi licenţele de exploatare. Cei care conduc destinele combinatelor chimice şi dacă sunt interesaţi nu au decât să participe la această licitaţie, dacă vor să aibă un preț predictibil pe termen lung pentru materia primă”, declara în 2008 Teodor Atanasiu, şeful de atunci al AVA.
Sebastian Albescu
