Preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat recent că executivul de la Bruxelles va propune actul legislativ pentru cadrul unui salariu minim pe economie, oferind şi un indiciu despre cum ar putea arăta documentul.
Potrivit acesteia, forurile europene vor face o concesie menită a anula opoziţia unor state nordice – reglementarea nu va conţine doar o formulă de calcul unică impusă prin lege, ci va permite şi existenţa salariilor minime stabilite prin contracte colective, în ţările cu tradiţia acestor mecanisme.
“Pentru prea mulţi oameni, nu mai este rentabil să mergi la serviciu. Salarii de dumping care distrug demnitatea muncii şi penalizează întreprinzătorii care plătesc salarii decente, salarii ce ce denaturează concurenţa corectă pe piaţa unică. Practica trebuie să se oprească (…) Toată lumea trebuie să aibă acces la salariul minim, fie prin acorduri colective, fie prin salarii minime obligatorii înscrise în lege”, a declarat miercuri Ursula von der Leyen.
Subiectul este unul controversat, iar discursul a confirmat că vor exista două metode de a stabili “un salariu minim corect” în UE. “Sunt o susţinătoare puternică a acordurilor colective, dar propunerea noastră va respecta deplin competenţele şi tradiţiile naţionale,” a explicat Ursula von der Leyen.
Un salariu minim adecvat este cel care este corect, din punct de vedere al raportării la distribuirea salariilor dintr-o ţară şi dacă asigură un standard de viaţă decent, ceea ce nu se întâmplă în mai multe state membre.
Nu va exista un salariu minim universal, ci doar se va stabili cadrul care să sprijine statele să-şi construiască sisteme adecvate, care să acopere suficiente persoane şi să asigure o monitorizare eficientă.
Justiţia socială este fundamentul economiei sociale de piaţă europene şi se află în centrul Uniunii europene, au insistat oficialii europeni de fiecare dată când au abordat subiectul.
Comisia a recunoscut că situaţia lucrătorilor cu salarii mici s-a agravat şi inegalităţile salariale au crescut, iar în multe state membre salariile reale sunt mai mici decât în urmă cu un deceniu, în pofida faptului că performanţele economice s-au îmbunătăţit. De aceea, executivul de la Bruxelles se grăbeşte să rezolve această problemă, a sărăciei în muncă, amânată încă de la începutul mandatului fostului preşedinte Jean-Claude Juncker.
Aceasta ar însemna:
– Statele în care salariile minime sunt stabilite prin acorduri colective nu vor fi obligate să introducă un salariu minim pe economie – sunt vizate Austria şi statele nordice – Danemarca, Finlanda şi Suedia, precum Italia şi Cipru. – Sunt state unde mecanismul funcţionează foarte bine, cu tradiţie şi eficienţă în ceea ce priveşte negocierile dintre patronate şi sindicate, motiv pentru care salariile minime stabilite prin contractele colective reflectă corect productivitatea din diferitele industrii şi domenii de activitate. – Statele care au un salariu mediu pe economie stabilit prin lege – unde se încadrează şi România, precum şi toate statele estice – vor continua cu acest mecanism, dar vor stabili exact o formulă în virtutea căruia majorarea se va produce automat de fiecare dată când creşte indicatorul la care se va raporta salariul minim.
Variantele luate în discuţie
Propunerea generală aproximativă pentru salariul minim european este ca salariul minim să acopere 60% din salariul median (plafonul care desparte jumătatea de salariaţi cu salarii peste acest plafon şi jumătatea cu salarii inferioare).
Conform studiilor privind sărăcia, un astfel de venit din muncă i-ar permite unui lucrător full-time să evite sărăcia fără să apeleze la transferurile sociale ale statului.
Danemarca şi Suedia sunt statele membre cu cel mai mare raport, unde contractele colective au stabilit în domeniile cel mai slab plătite salarii ce reprezintă 60 – 70% din salariul median.
În Italia şi Cipru, cele mai mici salarii mici au o pondere între 50 şi 60% în salariul median.
În ceea ce priveşte statele cu salariu minim stabilit prin lege, anul trecut doar patru ţări se încadrau în standardul 60% din salariul median: Bulgaria, Slovenia, Franţa şi Portugalia.
În toate celelalte, inclusiv Marea Britanie şi Germania, salariul minim nu atingea plafonul de 60%. În discuţie ar putea intra şi o altă formulă de stabilire a nivelului minim de salarizare: 50% din salariul mediu.
