Astăzi este Dragobetele, sărbătoarea românească a iubirii, prilej de tandreţuri şi voie bună, dar şi de “legături” şi descântece făcute de fetele ce se vor măritate până la sfârşitul anului.
Sărbătoarea Dragobetelui are origini tracice, fiind, astfel, una dintre cele mai vechi sărbători româneşti. Spre deosebire de echivalentul sau de import vestic, Sfântul Valentin, Dragobetele nostru are un spirit impetuos şi năvalnic, fiind celebrat în tradiţia populară prin sărutări furate şi zburători.
În dimineaţa de Dragobete, pe 24 februarie, există tradiţia ca fetele ce vor să se marite cât mai curând să adune omat şi să-l lase la topit, urmând să se spele cu el pe faţă. În alte zone ale ţării, tot de Dragobete, se obişnuieşte ca fetele să pună apă de izvor sau de ploaie într-o sticluţă, cu care se vor spăla pe faţă atât în dimineaţa de Dragobete, cât şi în alte zile ale anului. Se spune că acest ritual aduce frumuseţe şi succes la bărbaţi, pentru că apa astfel adunată se bucură de binecuvântarea zânelor.
În dimineaţa de Dragobete, pe 24 februarie, există tradiţia ca fetele ce vor să se marite cât mai curând să adune omat şi să-l lase la topit, urmând să se spele cu el pe faţă. În alte zone ale ţării, tot de Dragobete, se obişnuieşte ca fetele să pună apă de izvor sau de ploaie într-o sticluţă, cu care se vor spăla pe faţă atât în dimineaţa de Dragobete, cât şi în alte zile ale anului. Se spune că acest ritual aduce frumuseţe şi succes la bărbaţi, pentru că apa astfel adunată se bucură de binecuvântarea zânelor.
În zilele noastre, Dragobetele este considerat a fi un echivalent al lui Cupidon – el leagă şi dezleagă iubiri cărora nu ne putem împotrivi, fie că ne convine sau nu acest lucru.
