Cătălin VISCHI
Printre "libertăţile" scăpate de cenzura comunistă, românii au putut viziona, pe lângă "vizitele de lucru" ale tova'şului, câteva producţii occidentale de televiziune care au devenit imaginea nostră despre "vestul atroce". "Dallas" pustia străzile, "Mc Cloud, un şerif la New York", "Mannix" sau "Rădăcini" erau sinonimele telenovelelor de azi. Totuşi, un serial italian a reuşit să cutremure. Era o frescă a luptei împotriva Mafiei. Personajul principal, comisarul Corado Catani, a devenit simbolul eroului care înfruntă crima organizată. Serialul se numea "Caracatiţa". Când era doar un pici, probabil se juca "guardia e ladri", sinonimul italian al "hoţilor şi vardiştii". Astăzi, Paolo Sartori e unul dintre principalii combatanţi ai "celor buni" în lupta împotriva crimei organizate din Europa de sud-est. Vicechestor în Interpolul italian, Sartori a acceptat să dezvăluie câteva întâmplări din viaţa sa privată, dar părerea mea e că am vorbit cu cel mai mare discret din lume. Şi mi se pare normal. Per farla breve: chi assai ciarla, spesso falla ("cine vorbeşte mult, greşeşte"). L-am descoperit pe "urmaşul" lui Catani. În exclusivitate pentru GAZETA de Oradea, dr. Paolo Sartori, vicechestor al "Biroul italian Interpol", a povestit despre viaţa unui poliţist implicat în lupta împotriva Caracatiţei.
Reporter: Sunteţi un "Corado Catani" al zilelor noastre?
Paolo Sartori: Îmi amintesc şi eu de serialul "Caracatiţa". Corado Catani avea aceeaşi "meserie" pe care am avut-o şi eu în activitatea mea din Italia, era şeful "Sqadra Mobile", numai că el era în Sicilia, iar eu am activat în partea de nord, în Provincia di Trento.
Rep.: Care este partea geografică din Italia, cu cel mai ridicat grad de implicare a organizaţiilor de tip mafiot?
P.S.: În Italia există patru mari "Familii": Cosa Nostra, care activează în Sicilia; Camorra, care acţionează în Campagna; Sacra Corona Unita, în Appuglia şi d'Angheta, în Calabria. Aceste organizaţii au ramificaţii în întreaga lume.
Rep.: Aveţi familie, soţie, copii?
P.S.: Nu pot să discut despre asta, vă rog să mă înţelegeţi. E o măsură de siguranţă.
Rep.: Care sunt principalele calităţi ale unui poliţist angrenat în lupta împotriva Mafiei?
P.S.: În afara pregătirii specifice, trebuie să aibă o deosebită curiozitate intelectuală de a descoperi ce se întâmplă şi să-şi facă meseria din pasiune.
Rep.: V-aţi gândit vreodată să vă retrageţi din activitatea de poliţist?
P.S.: Nu. Am fost avocat, puteam să rămân în această meserie, dar nu mi-a plăcut. La noi, în Italia nu este o Academie pentru ofiţeri de poliţie, şi din cauza asta sunt foarte puţini ofiţeri. În Poliţia italiană există 120.000 de poliţişti dintre care doar 2.000 sunt ofiţeri, pentru că una din condiţii este să ai licenţa în Drept şi să fi practicat avocatura. Nu regret nimic după alegerea de a renunţa la avocatură pentru Poliţie.
"Nu îmi e teamă de moarte!"
Rep.: Care a fost cel mai dificil caz la care aţi participat?
P.S.: Când eram în Italia, urma un summit al Mafiei ruse. Atunci am avut o
acţiune împreună cu Serviciul Central al Poliţiei italiene şi în colaborare cu F.B.I. În urma acelei acţiuni am reuşit arestarea a 21 de persoane din cea mai puternică organizaţie de tip mafiot din estul Europei şi sechestrarea unor bunuri în valoare de 100.000 de dolari.
Rep.: Nu prea aveţi o muncă "de birou". Aţi fost vreodată rănit?
P.S.: Nu, dar una din promovări a fost pentru "merit special" şi a avut ca motivaţie o intervenţie în care s-a considerat că mi-am riscat viaţa pentru reuşita operaţiunii. Nu pot să vă dezvălui mai multe amănunte.
Rep.: Vă e teamă de moarte?
P.S.: Nu, asta e meseria mea. Aproape fiecare meserie presupune un anumit grad de risc.
Rep.:Cum aţi conlucrat cu Poliţia din România?
P.S.: Mi-am dorit să mă întrebaţi asta! Toţi cei cu care am lucrat, atât din Bucureşti cât şi din teritoriu, sunt nişte profesionişti desăvârşiţi. Chiar dacă structura tehnică nu este la un standard comparativ cu cel din ţările vestice, ei compensează lipsurile prin ştiinţa meseriei. Sunt persoane deosebite şi tot timpul am fost în cele mai bune relaţii cu poliţiştii români. Dacă fiecare dă maximum din ceea ce poate, eu îl admir.
"Maramureş e minunat"
Rep.: Aţi fost şi în Maramureş?
P.S.: Am fost şi am participat la câteva acţiuni. Am fost şi în Baia Mare, în Sighetu Marmaţiei, în Săpânţa, am chiar doi prieteni italieni în Baia Mare. De altfel, la sfârşitul lunii martie voi reveni în oraşul dumneavoastră. Maramureşul e minunat!
Rep.: În România, unde vă place cel mai mult?
P.S.: Eu sunt un muntean şi în Carpaţi mă simt ca acasă.
Rep.: Când aţi luat primul contact cu România?
P.S.: Am fost în 1984 trei zile în România, era un mic popas în drumul pe care-l făceam în Turcia, cu nişte prieteni. Se poate spune şi aşa: sunt aproape 20 de ani de când "cunosc" România. De atunci s-au schimbat multe, schimbările se văd îndeosebi în relaţiile interumane. Atunci, românilor nici măcar nu li se dădea voie să discute cu noi, străinii. Dar acum se poate spune că avem acelaşi suflet, italieni şi români.
Rep.: Citiţi în româneşte?
P.S.: Da-da, citesc şi scriu. Bine, fac greşeli multe, mai ales în scris. Îmi cumpăr cărţi în limba română, citesc în special cărţi de istorie şi de geo-politică.
Rep.: Ce diferenţă este între presa din România şi cea din Italia?
P.S.: Cea mai mare diferenţă este că presa din România, după atâţia ani de cenzură, caută mai mult partea senzaţională a lucrurilor. Asta e o reacţie normală a privării de libertate. Bine şi în Italia, dacă este scandal se scrie, dar nu se caută scandalul. Presa italiană încearcă să fie, nu neutră pentru că există subiectivism, mai puţin "înfigăreaţă". Când am ajuns în România am auzit prima dată de ziariştii de investigaţii, în Italia nu există aşa ceva.
Despre droguri şi mafioţi
Rep.: Ce ne spuneţi despre modalităţile de stagnare a traficului şi consumului de droguri din România?
P.S.: Până în urmă cu câţiva ani, această ţară era doar una de tranzit. Cu cât se ridică nivelul economic al unei ţări, cu atât creşte şi infracţionalitatea şi implicit consumul de stupefiante. Faţă de ce se întâmplă în vest, aici,deocamdată nu e nimic, dar fenomenul va creşte, va lua amploare. Este un tren care nu poate fi schimbat. Dacă se va opri vreodată, nu ştiu. Nu deţin Globul de Cristal şi nu pot să prevăd, dar problema consumului de droguri nu este numai problema Poliţiei ci a întregii societăţi civile. Trebuie conştientizat pericolul uriaş pe care-l reprezintă
consumul de "moarte albă".
Rep.: Din acest punct de vedere, legislaţia noastră e bună?
P.S.: Eu cred că mărimea pedepselor nu e importantă. Dacă sunt 10 ani sau 15, nu se schimbă nimic, însă e importantă certitudinea pedepselor. Cine e prins, trebuie să plătească şi să ştie că nu are cum să scape.
Rep.: Care a fost cea mai mare reuşită a Poliţiei italiene în războiul cu Mafia Drogurilor?
P.S.: Sunt multe şi zilnic se fac capturi, arestări, nu lipsesc rezultatele, dar droguri continuă să existe. Ultimul mare cap al Mafiei arestat a fost Tottori Ina şi Giovani Brusca, ambii capi ai Cosa Nostra. Au primit sentinţe de condamnare pe viaţă, pedeapsa maximă.
Îndrăgostit de Polinezia şi geo-politică
Rep.: Aţi călătorit mult? În afară de România aţi văzut şi alte ţări?
P.S.: Da, am călătorit mult, îndeosebi în ţările balcanice şi în ţările din fosta Uniune Sovietică, dar am fost şi în majoritatea ţărilor europene. Însă cel mai mult mi-a plăcut în Polinezia.
Rep.: Sunteţi un iubitor al sportului?
P.S.: Chiar practic sport. În Italia, locuiesc într-un mic sat de munte (asemănător cu Sinaia) şi acolo toată lumea schiază, aşa că nu pot face excepţie. Mai joc tenis de câmp şi fotbal, iar echipa mea preferată este Juventus Torino.
Rep.: Ce faceţi în timpul liber?P.S.: De când am venit în România nu prea am timp liber, dar în general citesc şi scriu. Colaborez cu o revistă italiană de geo-politică, în colaborare cu F.B.I. am ţinut câteva seminarii în universităţile din Italia. Mai ies cu prietenii în cluburi, ascult muzică, îmi place muzica clasică şi muzica uşoară italiană. Cântăreţul meu preferat e mai puţin cunoscut publicului din România, Fabritzio di Andre se cheamă. Din nefericire a murit în urmă cu doi ani.
Rep.: Cinematografia nu se găseşte printre preferinţele dumneavoastră?
P.S.: Foarte rar am timp să merg la cinema, de regulă merg tot cu prietenii, însă nu am nici un actor preferat.
CASETĂ: S-a născut în luna februarie 1962, în Mantova, un orăşel de lângă Verona. După ce a absolvit liceul din oraşul natal, a urmat Dreptul la Universitatea din Bologna şi apoi şi-a început cariera de avocat. După o practică de doi ani în "lumea celor cu robă", Paolo Sartori a câştigat un concurs care îi dădea dreptul să devină ofiţer în cadrul Ministerului de Interne. Şi-a continuat specializarea la "Institutul Superior de Poliţie" din Roma, fiind apoi numit în funcţia de şef al departamentului "Resurse Umane" la Chestura din Trento, o provincie situată în nordul Italiei, la graniţa cu Austria. Ascensiunea lui Sartori a continuat cu numirea în funcţia de conducător al "Squadra Mobile" (sinonim cu birourile de "Crimă Organizată", "Poliţia Judiciară" şi "Cercetare Penală" din România – în Italia existând un singur departament pentru toate trei). Timp de şapte ani şi jumătate s-a ocupat de anchete dificile împotriva crimei organizate din Italia aflată în legătură cu Mafia din Europa de sud-est (îndeosebi cu Mafia din Rusia). În vara anului 1999 a fost ales pentru Interpol şi după un stagiu de pregătire în Roma, a fost detaşat în România pentru a conduce "Biroul italian de legătură pentru Interpol în România şi Moldova".
