Scandalul dintre comunitatea LGBT și conservatori, alimentat de imaginile în care un ambasador al PE se dă drept Fecioara Maria. Ilie Coleșa: „Principalii vinovați suntem noi”

Reprezentanții conuității LGBTQ+ vor toleranță dar nu sunt dispuși să ofere același lucru la schimb. Recent, ambasadorul special al Parlamentului European pentru drepturile LGBTQ+, Riccardo Simonetti, a publicat imagini în care se înfățișează drept Fecioara Maria, ținându-l în brațe pe pruncul Iisus Hristos. Imaginile au generat multe ipoteze, precum că acest manifest a fost făcut intenționat pentru a-i provoca pe creștini, mai ales că a apărut tocmai în perioada Postului Nașterii Domnului. Ambasadorul a însoțit imaginea de următorul mesaj: „Dacă ignorăm faptul că Iisus n-a fost alb, putem crede la fel de bine că Fecioara Maria avea barbă, de ce nu?”

Riccardo Simonetti a pozat pe prima pagină a revistei germane Siegessäule unde se dădea drept Fecioara Maria transgender, cu un copil în brațe, menit să-l înfățișeze pe micuțul Iisus, iar alături de el stătea un bărbat care îl înfățișa pe tatăl lui Iisus, Iosif. Pictorialul care parodiază tematica Nașterii Domnului, a făcut înconjurul lumii și a stârnit reacții controversate, împărțind oamenii în două categorii bine definite: conservatorii – care consideră că aceste imagini au fost lansate în spațiul public pentru a atenta la imaginea creștinismului și cei care consideră că imaginile nu au nimic instigator în spate, ba chiar susțin că scopul publicării imaginilor a fost unul nobil pentru a sprijini comunitatea LGBTQ+.

În România, cei mai vocali politicieni care au comentat fotografia au fost membri partidului AUR, ba chiar George Simion, copreşedintele AUR, a cerut, demiterea lui Riccardo Simonetti din postul de ambasador al comunităţii LGBT al Parlamentului European, pe motiv că „îşi bate joc de tot ceea ce înseamnă creştinism”. 

Reporterii Gazeta de Cluj au stat de vorbă cu deputatul de Cluj, Ilie-Alin Coleșa, care și-a expus punctul de vedere cu privire la imaginile apărute în spațiul public, comentând dur manifestul lui Riccardo Simonetti, dar și deciziile luate de ONU. 

 „ONU și-a pierdut de mult menirea de simbol al păcii”

„În imaginea și textul așa-zisului ambasador special al Parlamentului European pentru drepturile LGBT, avem, pe lângă blasfemierea Domnului Hristos, a Maicii Domnului, a fecioriei ei, și o simbolistică a multor concepte care compun revoluția sexuală: homosexualitatea, căsătoria între persoanele de același sex, procreația folosind o mamă surogat, concepte ale culturii „cancel” care incriminează în sine însăși rasa albă, heterosexualitatea, creștinismul șamd.

Această fotografie și text nu ar însemna mare lucru dacă ele nu ar aparține unei persoane desemnate ambasador – chiar și doar simbolic, adică special – de către ONU, un organism care și-a pierdut de mult menirea de simbol al păcii și al respectului reciproc. Prin asemenea „ambasadori”, ONU promovează exact opusul scopului inițial: războiul și intoleranța ideologică. Ne arată că la nivel mondial stânga conduce, ca urmare a acțiunilor pe care le-a întreprins dintotdeauna: minciuna, denigrarea, uzurparea creștinismului, a principiilor morale specifice culturii și tradițiilor creștine, șamd.

Universitățile occidentale și americane sunt supuse unei veritabile dictaturii neo-marxiste, corect politică. Principalii vinovați pentru această stare suntem noi, cei care ne identificăm ca oameni de dreapta, ca oameni ai bisericii creștine. Fotografia și textul imaginii blasfemiatoare reprezintă cheia modului în care răul duce lupta împotriva binelui.

Modalitatea de luptă, calul troian este reprezentat de revoluția sexuală. Efectele acesteia sunt nefaste nu doar din perspectivă morală, ci și dintr-una socială și economică. Revoluția sexuală a produs cele mai grave plăci sociale: familii destrămate, copii fără ambii părinți alături, promiscuitate sexuală începând de la vârste fragede, consum de droguri, dependență de alcool, criminalitate șamd. În lumea occidentală, bătăliile pentru valorile fundamentale ale dreptei au fost pierdute pe bandă rulantă.

Fie că e vorba de drepturile familiei tradiționale, de avort, de căsătorii între persoane de același sex, de facilitatea divorțului, de revoluția sexuală în general, de educație șamd, fiecare bătălie a fost pierdută. De ce? Pentru că dreapta și oamenii care se identifică cu ea, nu au luptat cu adevărat. Trebuie să învățăm din lecția lor. Lupta cea bună nu poate fi câștigată de alții în locul nostru. Am avut ocazia să constat acest adevăr. Faptul că încă mai avem un anumit grad de libertate în România, se datorează nu doar luptei politice și culturale pe care o duce AUR, ci în primul rând luptei pe care a dus-o fiecare om.

Fiecare ieșire în stradă, fiecare acțiune în instanță, fiecare telefon, email, mesaj trimis politicienilor partidelor sistemului corupt, fiecare opinie exprimată deschis și curajos, fiecare rugăciune a contat! Fără implicarea directă a cât mai multor oameni nu vom reuși.”, a declarat deputatul AUR, Ilie-Alin Coleșa.

Coincidență sau interese ascunse: manifestațiile LGBTQ+, coincid cu cele mai însemnate sărbători creștine

Pictorialul nu a făcut altceva decât să alimenteze „războiul” dintre comunitatea LGBTQ+  și conservatori care și așa nu erau în cele mai bune relații. Mai ales că în ultima vreme, manifestațiile celor care fac parte din comunitatea LGBTQ+ au fost derulate concomitent cu diferite perioade extrem de importante pentru creștini. 

De exemplu, în vara acestui an, Asociația Accept, un ONG care promovează drepturile comunității LGBTQ+, a organizat parada  „Bucharest Pride 2021”. Evenimentul a avut loc în intervalul 9-14 august, o perioadă extrem de însemnată pentru creștini, care coincide cu postul Adormirii Maicii Domnului. Astfel de manifestații nu sunt văzute cu ochi buni de românii care adoptă o atitudine conservatoare, fiind considerate ca o formă de sfidare și de instigare a creștinilor și nicidecum o coincidență.

Rețelele de socializare au devenit un câmp de luptă pentru cei ce susțin comunitatea LGBTQ+ și opozanți, iar reacțiile ostile la adresa mișcării minorităților sexuale nu au întârziat să apară, adâncind și mai mult prăpastia neacceptării și a discriminării, pentru că niciuna dintre cele două tabere nu sunt dispuse să cedeze în fața celeilalte sau măcar să înțeleagă că există suficient loc sub soare pentru fiecare indiferent de culoare politică, etnie, orientare religioasă sau sexuală.