Schema piramidală prin care se fură din pădurile din România cu binecuvântarea Statului Român

Defrişările ilegale din pădurile de pe teritorul ţării sunt proverbiale, iar activiştii „verzi” sar ca arşi şi dansează pe melodia autorităţilor, ratând chiar miezul problemei. Defrişările sunt reglementate clar de lege, astfel că se poate fura din pădure doar cu ajutorul Statului Român, prin diverse scheme întreprinse de oameni din interior.

Piramida autorităţilor care gestionează pădurile din România

În România autorităţile care gestionează pădurile sunt structurate piramidal. În vârful piramidei se află Regia Naţională a Pădurilor (RNP), urmată de Direcţiile Silvice. Apoi, o treaptă mai jos, subordonate Direcţiilor Silvice, sunt Ocoalele Silvice, iar la baza piramidei avem pădurarii. Conform „Statutului personalului silvic”, pădurarul este persoana însărcinată în principal cu paza şi gestionarea pădurii. Pădurarul este angajat de Ocolului silvic, fiind subordonat tehnicianului sau inginerului silvic, şef de district. Dintre toate acestea, RNP este singura care are personalitate juridică şi poate delega anumite competenţe către direcţiile silvice, care obţin astfel o oarecare putere. Institutia care poate verifica ce fac RNP şi ocoalele silvice de stat si private este Garda Forestieră, în speţă Garda Forestieră Cluj, condusă de către eternul Inspector şef Şteţco Istrate, care verifica activitatea silvicilor din patru judete ale ţării, respectiv Cluj, Bistriţa-Năsaud, Alba şi Maramureş.

În România nu există pădure fără stăpân

Orice ocol silvic are, conform legislaţiei în vigoare, un plan de pază. Mai exact, un pădurar care, aşa cum am lămurit mai sus, este paznicul pădurii. Dacă un proprietar de pădure cu o suprafaţă de până la 30 de hectare nu are posibilitatea de a plati  paza acestei suprafeţe, există posibilitatea ca paza sa fie asigurată automat de către stat, fără costuri aferente. În cazul propietarilor cu suprafeţe mai mari, care nu-şi îndeplinesc obligaţiile de plată, pentru fiecare hectar peste 30 exista posibilitatea ca cel care asigura paza sa ia în contrapartidă masa lemnoasă din pădure, la preţul de vânzare din  ultimele trei luni de licitatie, pentru a acoperi costurile de pază.

Proprietarul are dreptul să  îşi exploateze pădurea conform legii, doar că în strânsă colaborare cu atortităţile statului. Aici intervine personalul silvic care trebuie să marcheze cu ciocanul omologat pentru marcaj forestier cât se poate tăia din pădure conform posibilităţilor reglementate şi înscrise în amenajamentele silvice.

Exploatatorul fură mână în mână cu pădurarul sub oblăduirea Gărzii  Forestiere

Aici începe adevărata schemă care pare ruptă din filmele stiintifico-fantastice. În cantonul în care pădurarul este gestionar, exista firme de exploatare care lucrează în proprietăţile persoanelor fizice, de cele mai multe ori între pădurar şi exploatator se creează o simbioză perfectă şi drept urmare se taie de regulă mai multă masă lemnoasă decât este legal marcat şi înscris în actul de punere în valoare. Ulterior, pentru a scapa de prejudicii, pădurarul şi reprezentanţii ocolului silvic arondat, încearcă să găsească diverse formule prin care să reiasă ca de fapt padurea proprietarului respectiv nu a avut paza asigurată: ori ca nu a plătit, ori că nu are limite şi nu se poate identifica pe teren proprietatea, ori că, pur şi simplu, aşa vrea şeful de ocol şi pădurarul să rezilieze unilateral contractul de servicii silvice şi să lase suprafaţa de padure pradă hoţilor de lemne. Apoi ca totul să fie perfect muşamalizat şi să aruce pisica peste gard, raportează un furt şi cheamă ITRSV să constate. Pădurarul se scoate argumentând că furtul s-a produs deoarece pădurea nu beneficia de pază. Cu alte cuvinte, în mod paradoxal, paznicul denunţă lipsa pazei – altminteri reglementată prin lege –, iar ITRSV dispune, în mod abuziv, amendarea proprietarilor. Mai mulţi proprietari, aflaţi în această situaţie au deschis procese în instanţa, împotriva Gărzii Forestiere, pe care le-au şi câştigat, obligând Garda Forestieră şi/sau Directiile silvice, prin decizie judecătorească, la plata unor despăgubiri. Despăgubiri achitate, evident, tot din banii statului.

În data de 3 octombrie 2018, Garda Forestieră Cluj a emis un proces-verbal în care domnul Crin Iosif Gălăţean a fost sancționat cu un „avertisment” conform Legii prevenției (Legea 270/2017). În anexa actului de control s-a stabilit ca domnul Crin Iosif Gălăţean să plătească suma de 47703,5 lei. Acesta era proprietar al unui teren forestier de 146 hectare în Borșa, iar conform procesului verbal nu a întreținut și menținut vizibile semnele de delimitare ale terenului si nici nu a asigurat paza terenului conform prevederilor Legii 171/2010. Din acest motiv i s-au impus anumite măsuri de remediere.

Procesul-verbal a fost întocmit în absența domnului Crin Iosif Gălăţean și fără nici un martor, din cauza lipsei acestora la sediul Gărzii Forestiere. Documentul a respectat procedurile legale și nu a fost contestat din punct de vedere formal.

Domnul Crin Iosif Gălăţean nu a negat că faptele menționate s-au întâmplat, dar susține că nu a fost din vina sa. El a arătat că a încercat să respecte legea silvică, însă nu a putut delimita terenul sau încheia un nou contract de administrare. Acesta consideră că autoritățile silvice au ignorat în mod deliberat cererile sale și au încălcat legea, ceea ce a dus la situația respectivă. Cu toate acestea Garda Forestieră l-a sancționat.

Judecătoria Vişeul de Sus a admis plângerea domnului Crin Iosif Gălăţean, formulată împotriva Gărzii Forestiere Cluj. Ca urmare, instanța a decis să anuleze procesul-verbal de contravenție silvică cu emis pe 3 octombrie 2018 şi nu au fost impuse cheltuieli de judecată, cu drept de apel în 30 de zile la Tribunalul Maramureş. În trecut, terenul de 146 hectare făcea parte dintr-o proprietate mai mare de 822 hectare, care a fost restituită legal domnului Victor Rondolean, antecesorul lui Crin Iosif Gălăţean. Domnul Rondolean Victor a încheiat în 2007 un contract de administrare și pază cu Direcția Silvică Maramures.

Tribunalul Maramureş a judecat, în anul 2020, apelul făcut de Garda Forestieră Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, împotriva domnului Gălăţean Crin Iosif, din aceeași localitate. Apelul vizeaza  sentința dată de Judecătoria Vişeu de Sus pe 14 mai 2019, care a anulat un proces-verbal de contravenție.

 Cazul a fost discutat în public pe 20 februarie 2020, iar decizia a fost amânată inițial pentru 27 februarie 2020 și apoi pentru o dată ulterioară, când tribunalul a pronunțat hotărârea finală.

Garda Forestieră a încercat să inducă în eroare instanţa

Garda Forestieră a încercat să inducă în eroare instanţa că ar exista păduri nepăzite. Îndiferent cine ar fi proprietar, pădurile din România nu sunt un no man’s land din care se poate servi oricine după bunul plac. Paza oricărei păduri este asigurată, prin lege, de ocolul silvic căruia îi este arondată.

În acest caz, petentul nu a contestat faptele care i se reproșează, ci a susținut că nu este vinovat. Documentele din dosar au arătat că petentul a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a respecta legislația silvică, fiind proprietar al fondului forestier. Acesta s-a aflat în imposibilitatea de a delimita parcela de 146 hectare menționată în actul de control și de a semna un nou contract de administrare. Deși situația a fost creată de faptul că autoritățile silvice au ignorat acțiunile petentului și au încălcat legea, în special persoanele care ar trebui să se ocupe de acest domeniu (inclusiv cu încălcări de natură penală), Garda Forestieră a decis că petentul trebuie să fie sancționat.

Instanța a constatat că petentul nu a reușit să-și regleze situația, deoarece Ocolul Silvic Dragomirești gestionează terenul acestuia încă din 2013, fără a exista dovada predării acestuia. Astfel, petentul s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a încheia orice act de administrare asupra terenului. Deși a făcut demersuri, autoritățile l-au ignorat, ceea ce înseamnă că nu poate fi considerat vinovat pentru situația în care se află.

Conform instanţei apelul declarat împotriva sentinței nu a adus argumente suficiente pentru a justifica o altă decizie. Garda Forestieră Cluj, în apelul său, a prezentat doar un istoric al situației, fără dovezi care să demonstreze vinovăția petentului. Prin urmare, criticile aduse hotărârii sunt considerate nefondate, iar apelul a fost respins.

Mereu mortul e de vină, iar statul plăteşte despăgubiri de milioane de lei

Într-un alt dosar Statul Român e bun de plată. Din visteria Statului Român se plătesc despăgubiri de milioane de lei. Niciodată Garda Forestieră nu merge pe firul problemei, mai exact nu îl caută pe  exploatator şi se scuză constant cu lipsa pazei şi încearcă să sancţioneaze proprietarii, care nu dispun de resurse pentru a exploata. Dosarul amintit se referă la un litigiu între Orașul Vișeu de Sus și Direcția Silvică Maramureș, având ca obiect răspunderea contractuală, mai exact plata de daune compensatorii.  În 2007, cele două părți au încheiat un contract de prestări servicii silvice prin care Direcția silvică Maramureș prin Ocolul silvic Viseu a preluat în administrare 2928,12 hectare de fond forestier aparținând orașului Viseu de Sus. Direcția silvica prin Ocolul silvic Viseu era responsabilă de paza, administrarea, conservarea și exploatarea fondului forestier, cu scopul de a obține venituri din valorificarea lemnului.

Orașul Vișeu de Sus a susținut că Direcția silvică Maramures prin Ocolul silvic Viseu nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, cauzând pierderi financiare, inclusiv prin politici tarifare dezavantajoase și gestionarea defectuoasă a resurselor forestiere. Ca urmare, reclamantul a solicitat despăgubiri de 1.500.000 de lei și dobânda aferentă.

În primul ciclu procesual, Tribunalul Maramureș a admis acțiunea și a obligat Direcția Silvică la plata sumei de 2.983.477 lei. Totuși, Curtea de Apel Cluj a casat această hotărâre și a dispus rejudecarea cauzei, motivând că nu s-au realizat suficiente demersuri pentru stabilirea prejudiciului.

După rejudecare, Tribunalul Maramureș a emis o nouă sentință în 2018, obligând din nou Direcția Silvică la plata sumei de 2.973.477,62 lei către oraș, plus dobânzi și cheltuieli de judecată.

Însă, după recurs, instanța a decis în 2019 să reducă suma la 1.029.968,47 lei, plus dobândă legală de 994.382,34 lei și cheltuieli de judecată de 20.000 lei cu un total de 2.044.350,81 lei. Restul pretențiilor au fost respinse pe motiv de prescripție. Decizia din 16.09.2019 este irevocabilă. Aceste sume s-au platit din banii statului si pana in prezent Directia silvica Maramures nu a identificat vreun vinovat pentru producere acestei pagube si nu a intentat vreo actiune in regres pentru recuerarea acesteia. Mai mult, toate controalele facute inca din 2020  la Ocolul silvic Viseu din cadrul Directiei silvice Maramures, au mentionat in notele de constatre intocmite ca in cazul nerecuperarii prejudiciului se fac vinovati atat directorii Directiei silvice Maramures cat si juristii acestei institutii.

Într-un dosar similar, între reclamant, domnul Chindriş Mihai și Direcția Silvică Maramureș, prin Ocolul Silvic Vișeu, a fost încheiat un contract pentru prestarea serviciilor silvice privind paza și gestionarea unei suprafețe de 17,62 hectare de pădure proprietate privată. Aceste servicii includeau paza fondului forestier, lucrări de împădurire, regenerarea pădurilor, combaterea dăunătorilor și evaluarea masei lemnoase. Contractul a fost prelungit de mai multe ori, până la data de 31.12.2018.

In data de 16 august 2017, Direcţia Silvică Maramureș, prin Ocolul Silvic Vișeu, a transmis reclamantului o informare privind un act de control de fond înregistrat la Ocolul Silvic Vișeu de Sus. În această informare se menționa că, de la data controlului, o suprafață de 16,12 hectare de pădure, parte din contractul de asigurare a serviciilor silvice nu se mai afla sub paza Ocolului Silvic Vișeu de Sus, contractul fiind parțial reziliat din cauza lipsei acordului tuturor proprietarilor pentru continuarea acestuia. Reclamantul a contestat actul de control, iar Tribunalul Maramureș, prin Sentința civilă din 19 decembrie 2019, a admis acțiunea și a anulat parțial actul de control. Totodată, instanța a hotărât că pârâții trebuie să plătească reclamantului suma de 170.301 lei (inclusiv TVA), pentru prejudiciile aduse fondului forestier, prejudicii constatate de Garda Forestieră Cluj. Acestea s-au datorat nerespectării obligațiilor de pază prevăzute în contract. De asemenea, instanța a obligat apelanta să achite reclamantului Chindriș Mihai suma de 1.940,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariul avocatului și taxa judiciară). Aşteptăm cu nerăbdare ancheta declanşată de Regia Naţională a Pădurilor prin Directţa Silvică Maramureş pentru a identifica persoanele vinovate şi a recupera sumele câstigate în instanta de domnul Chindris Mihai. Părerea noastră este ca se va încerca şi de această dată muşamalizarea şi Statul Roman va ramâne cu plata prejudiciului aşa cum bine am vazut şi in cazul Primăriei Vişeu de Sus: ”Cainii latra, ursul trece”.

Doar în aceste trei speţe pentru că şeful Garzii Forestiere Cluj, Şteţco Istrate, nu şi-a făcut treaba, Statul Român a pierdut aproximativ peste 3 milioane de lei şi asta cu complicitatea tuturor autorităţilor responsabile.