Prin reorganizarea în format regional a SRI, s-a renunțat la organizarea județeană a unităților teritoriale, conform împărțirii adimistrative a teritoriului național și s-a trecut pe repede înainte la înfiinațarea a 11 direcții regionale cu competențe legale pe zona mai multor județe. Deși operațiunea reorganizării a fost validată în cadrul unorproceduri de testare în format pilot ce s-au derulat pe parcursul anului 2018, activitatea respectivă conține un ”virus” legislativ, care poate da peste cap întregul proces.
Din motive decomdată neștiute operațiunea de regionalizare a SRI a fost ținută la ”secret” timp de o lună, după ce ea s-a produs efectiv, abia ulterior instituția venind cu un comunicat, prin care au fost puse în fața faptului împlinit nu numai opinia publică dar și instituții cu atribuții într-un domeniu atât de sensibilprecum este securitatea națională, Consiliul Suprem de Apărare al Țării (CSAT) și nu în ultimul rând Parlamentul României.
Regionalizarea a luat de asemenea prin surprindere și competitorii din sistem ai SRI, precum pe cei de la ”doi și un sfert”, canibalizați tocmai de cei de la SRI, Direcția Generală de Informații a Apărării, respective Direcția de Siguranță Militară, specializată și pe obținerea de informații interne conform competențelor pe care le are, Direcția de Prevenire a Criminalității și Terorismului din cadrul ANP (Administrația Națională a Penitenciarelor).
Deja apar voci care spun că nu operațiunea de regionalizare constituie o problemă, poate necesară în vederea unei efienticizării a principalului serviciu de securitate internă a țării, ci modul în care s-a realizat și pus în practică.
Această reorganizare pare la prima vedere o acțiune curajoasă de a da un impuls activității specifice unui serviciu de informații intern, dar modul în care a fost făcută, prin implantarea unui ”virus” extrem de periculos, lipsa avizului CSAT, o poate da peste cap și să o facă inoperabilă.
Și nu în ultimul rând, operațiunea respectivă pare o acțiune ”pe persoană fizică”, făcută cu sfidarea Parlamentului României, a legilor aflate în vigoare, care direcționează România spre un stat totalitar. Vrând, nevrând apar tot mai multe întrebări legate de operațiunea a cărei creier și inițiator a fost șeful actual al SRI, Eduard Helvig, numit politic de președintele României, Klaus Iohannis, și ulterior validat de parlament. La o primă constatare, manevra pare un lucru hazardat, au fost puși boii sau caii înaintea carului. Era de așteptat ca mai întâi să se trecă la o nouă organizare teritorială pe regiuni a României și abia apoi să se ajungă, logic, la organizarea structurilor conform acesteia. De o lungă perioadă de timp se vorbește de regionalizarea României, actuala împărțire pe județe a teritoriului național urmând să fie abandonată, iar țara să revină la vechea organizare pe regiuni, asemănătoare celei făcute la ordinul URSS, conform internaționalismului proletar care guverna lagărul socialist în acele vremuri. Iar cine a avut curiozitatea să consulte diferitele proiecte de regionalizare, nu cu mare surprindere a constatat că vechea Regiune Autonomă Maghiară apărea în toate variantele de proiect.
Prin ordin, cu încălcarea legii, fără aviz CSAT
Desigur, trăim în alte vremuri, cu alte realități, aparteneța României la NATO și UE, dar vechile reguli, impuse de alți stăpâni, se pare că revin. Fără îndoială a existat o urgență, și posibil ca acest lucru să fi grăbit operațiunea de regionlizare a SRI. Cineva a dat un ordin care s-a dorit pus în aplicare urgent, iar peste noapte România și românii s-au trezit că SRI a fost comasat în 11 direcții regionale.
Pe bună dreptate, regionalizarea SRI trebuia făcută, dar în tandem cu reorganizarea teritoriului național, a Poliției, a Ministerului Public, respectiv a parchetelor, dar și a sistemului judecătoresc, respective a Curților de Apel.
După cum am arătat, la o primă vedere regionalizarea SRI pare ceva normal, dar când se constată că acest lucru s-a făcut fără ca măsura să treacă prin CSAT, te cuprind frisoanele. Este de neînțeles faptul că armata de juriști de prin SRI, urmașii generalului Dumbravă, cel pentru care justiția reprezenta un camp tactic unde cei de la SRI zburdau în voie și ”executau” la comandă țintele indicate politic – cazul ”Gazeta” a fost unul din multele exemple în acest sens – nu au sesizat ”virusul” instalat în operațiunea de regionalizare. Acești profesioniști ai dreptului din SRI se pare că nu cunosc nici propria lege de funcționare a serviciului, deoarece prevederile articolului 26, capitolul 2, sunt extreme de clare: ”Structura, efectivele, mobilizarea rezerviștilor Serviciului Român de Informații, precum și Regulamentul de funcționare a acestuia se aprobă de Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Biroul executiv al Serviciului Român de Informații, în funcție de nevoi, în limitele stabilite de lege și ale efectivelor aprobate, propune Consiliului Suprem de Apărare a Țării îmbunătățirea structurilor Serviciului Român de Informații”.
Este normal să fi știut, și probabil că au știut, dar ORDINUL primit a fost mai puternic decât legea. Orice idiot ar fi trebuit să-și fi dat seama dacă a fost pusă în discuție, dacă reorganizarea întregilor structuri teritoriale reprezintă sau nu o modificare adusă regulamentului intern de funcționare și o ”îmbunătățire a structurilor” SRI și acest lucru impunea avizul CSAT.
Ședințele CSAT evident că sunt secrete, ținute în spatele ușilor închise, dar în nici un comunicat emis după aceste conclavuri învăluite în mister nu a apărut informația că cei de la SRI ar fi primit avizul CSAT pentru regionalizare.
Comunicatul SRI privind regionalizarea a apărut la o lună după ce acesta a intrat în vigoare, dar fără să fie lămurită problema avizului care trebuia obligatoriu, conform legii să fie emis de CSAT. Reorganizarea, probabil s-a dorit o măsură de resetare și îmbunătățire a activităților specifice, a muncii de culegere de informații privind situația informativ-operativă din interiorul granițelor naționale și ca urmare avizul CSAT era obligatoriu. Doar nu era nimic de ascuns privind măsura respectivă. Sau era?
Unii uluiți, alții din contră
Regionalizarea s-a dorit probabil să fie o adevărată lovitură în planul imaginii publice, dar există toate premisele ca ”virusul otrăvit” implementat în proces să compromită întregul sistem.
Inclusiv foștii șefi de structuri, Mitică Iliescu – fost șef SPP, Cătălin Harnagea – fost în fruntea SIE, cu excepția lui Costin Georgescu – fost șef SRI, sunt uluiți de măsura luată și o criticăfără menajamente.Costin Georgescu a oferit opiniei publice o explicație halucinantă privind măsura luată. Este de părere că baronii locali nu ar fi prea veseli după această reorganizare pentru că ar fi avut legături în structurile județene, menținând prin intermediul acestora situația sub control.
Pe aceeași linie, Costin Georgescu vine și cu o propunere la fel de inteligentă, ca șefii de direcție regionali, conform unui concept al filozofiei materialist-ștințifice, să fie rotiți periodic cu cadre aduse din alte zone geografice.
Deocamdată nu se știe dacă această regionalizare a SRIa produs și o schimbare la față a anumitor mentalități, practici și metehne neconforme cu legea, percepute ca atare de către opinia publică. Și nu este nevoie să amintim decât de celebrele și nefastele protocoale încheiate cu structurile de parchet, prin care practic SRI a reînființat Direcția a VI-a, Cercetări Penale din Departamentul Securității Statului.
SRI a intrat la greu cu bocancii în justiție
Conform unui rezervist din vechea securitate, dar și din urmașa acesteia – SRI, care ne-a ajutat în documetarea articolului, la nivelul județului Bistrița-Năsăud, în cadrul securității județene exista un compartiment, format dintr-un ofițer(la nivelul Securității Cluj funcționa un birou de cercetări penale), care analizau cazurile lucrate de ofițerii operativi. În funcție de gravitatea faptelor comise se decidea dacă acestea erau trimise către un procuror și mai departe la o instanță de judecată. Acest lucru era cunoscut, totul se făcea la suprafață, cu transparența specifică perioadei.
La înființarea SRI în 1990, noile linii de muncă numai cuprindeau ”cercetarea penală”, dar realitatea a impus înființarea unor structuri juridice, o nouă Mărie cu altă pălărie de fapt. Acest lucru a fost undeva pe lângă lege, deoarece SRI renunțase prin statut, legea de funcționare, la cercetarea penală. Acest lucru revenea, conform legii, procurorilor și ofițerilor de poliție judiciară, care instrumentau un dosar constituit pe baza informațiilor provenite de la SRI. Astfel a apărut Oficiul Juridic al SRI, un fel de Dir.a VI-a cercetări penale, condus în epoca de glorie de celebrul general Dumitru Dumbravă. Astfel, pe lângă lege, mai ales din momentul în care corupția a devenit un risc la securitatea națională, mai ales în cazurile de corupție, a început să se amestece în activitatea de cercetare penală, trecând de cele mai multe ori peste procurorii și ofițerii de poliție judiciară care instrumentau cazurile. Amestecul acesta, nepermis de lege, a fost oficializat prin apariția protocoalelor, care permiteau ofițerilor SRI să intre cu bocancii în dosare, să dicteze țintele, rechizitoriile procurorilor și, colac peste pupăză, inclusiv hotărârile judecătorilor. Cei care cutezau să se opună acestor manevre, deveneau ei la rândul lor ținte și erau neutralizați fără nicio cruțare. Fie erau eliminați sub diverse motive din sistem, fie li se însceanu comiterea unor fapte penale, fiind trimiși în judecată și condamnați. Au fost distruse cariere, iar unii chiar și-au pierdut viața din cauza presiunilor la care au fost supuși, murind prin penitenciarele patriei.
În perioada respectivă, cel puțin în percepția publică, influența SRI, puterea omniprezentă a acestuia, a început să creeze frisoane fiecărui cetețean. Poveștile despre activitatea Securității privind ascultarea telefoanelor au început să devină mici glume față de ceea ce era indus în percepția oamenilor, că SRI-ul monitorizează diversele mijloace de comunicare ale cetățenilor, respectiv telefoanele mobile, traficul pe internet, rețelele de socializare etc.
Implicare în campaniile electorale
De asemenea pentru mulți oameni, implicarea SRI în procesul electoral, măsurile de dezinformare și manipulare întreprinse, a început să fie perceput ca o realitate prezentă și care dictează diferitele jocuri politice care se desfășoară sub ochii noștri.
Actuala campanie electorală pentru alegerea președintelui României, pentru mulți cetățeni a început să semene cu o uriașă mascaradă, în care câștigătorul este deja cunoscut. Mulți oameni sunt de părere că nu mai are rost să mergi la vot în condițiile în care câștigătorul este deja decis. Atât candidatul Klaus Iohannis, cât și partidul ajuns la guvernare, PNL, printr-o adevărată lovitură de stat ceva mai sofisticată, moțiunea de cenzură, cu șantaje și trădări, se comportă de parcă ar ști cine câștigă scrutinul din 24 noiembrie 2019. Nici nu se mai ostenesc să mimeze că mai trăim într-un stat democratic. Senzația că jocurile sunt făcute, cu cei de la SRI în rolul de păpușari-șefi, începe să fie indus în mentalul colectiv.
Din cauza acestei situații, mulți oameni se întreabă dacă reorganizarea cu cântec a SRI după modelul vechilor regiuni de securitate (atunci erau 16 regiuni, fiecăreia îi corepundea o regiune de securitate), a adus ceva nou în schimbarea la față a SRI într-un serviciu modern, discret și eficient. Sau dacă nu prin această menevră România se îndreaptă cu pași înceți și siguri către un regim de mână forte, sinonim regimurilor dictatoriale.
În cei aproape 30 de ani de istorie, SRI a devenit celebru doar prin scandalurile în care a fost implicat, doborârea și anihilarea unor ținte la comandă politică.
Sunt extreme de puțime cazurile, cel puțin cele devenite publice, în care SRI să-și fi demonstrat rațiunea pentru care a fost creat.
