Scoala de pilotaj in Baia Mare

Visul lui Icar poate deveni realitate. La Aeroportul Internaţional Baia Mare se organizează cursuri de pilotaj pentru avioane ultra-uşoare. Cerere există, profesionişti de asemenea, practic toate condiţiile pentru a învăţa să conduci un avion din categoria super-uşoară. Şcoala de pilotaj din Baia Mare poate deveni o stea pe faţada Aeroportului. O stea aurită!

Am intrat în Aeroport după ce am îndeplinit toate formalităţile legate de legitimare şi acord pentru a intra în incintă. Am dat „o fugă” să vedem pista, să vedem avioanele venite „la şcoala de Baia Mare” (mai bine de două ore, deasupra oraşului s-a auzit zgomot de avion). Pe pistă un avion cu două locuri, o bijuterie de avion ultra-uşor aparţinând firmei „Nomad Air” din Cluj-Napoca. Undeva la o sută de metri se afla un alt avion, proprietatea unui om de afaceri din Germania (de la una din firmele din Tăuţii Măgherăuş).
Am urcat spre zona unde erau elevii silitori ai zborului cu avionul. Din motive ce ţin de persoana acestora nu am putut vorbi cu ei. Oameni de afaceri din Maramureş, care nu doresc să dea vorbească despre acest lucru se pregăteau să plece. Orele alocate aceste zile de zbor se încheiaseră. Am aflat că sunt două serii de câte trei cursanţi, care vor deprinde meşteşugul manşei de zbor. Printre ei se află şi o persoană publică, respectiv Mircea Dolha.

Povestea şcolii de zbor din Baia Mare a început din urmă cu două-trei luni. Directorul Aeroportului, Mihai Pătraşcu a vorbit cu cei de la firma privată din Cluj, Nomad Air, pe care îi cunoaşte, pentru a veni şi în nord să pregătească piloţi amatori, pentru avioane de două locuri. După mai multe discuţii, clujenii au venit, cererea a venit în întâmpinarea ofertei şi lucrurile au decurs de la sine. Firma clujeană este distribuitor al acestui tip de avioane, produse în Cehia. O afacerea care i-au determinat să înveţe să piloteze micile „jucări” adevărate. După ce au obţinut brevetul de pilot pe acest tip de avioane, cei de la Nomad Air au realizat că pot învăţa şi pe alţii, în fond la ei erau şi cunoştinţele şi avioanele. Au început în Cluj, iar acum predau şi în Baia Mare.
„Este un lucru bun pentru noi şi mai ales pentru cei care ar dori să-şi achiziţioneze astfel de avioane. Nu mai este un lucru extraordinar. De exemplu la Suceava sunt 12 astfel de avioane, proprietate privată. Acolo a fost amenajat un hangar pentru cei care au astfel de avion. Şi noi am putea face ceva asemănător. Cerere este şi va fi mai mare, acum că organizăm astfel de cursuri. Preţul unui avion ultra-uşor, ca cel de pe pistă este de 60-70.000 de euro. Sunt două grupe de cursanţi, dar nu pot da nici o relaţie despre aceştia deoarece nu doresc să apară în presă. Sunt din zona privată şi noi, cei de la Aeroport, practic nu avem nimic cu procesul de învăţare”, ne-a spus Pătraşcu.

Un curs are 40 de ore de zbor. În funcţie de posibilităţile fiecăruia dintre cursanţi, se organizează zborurile necesare. După terminarea cursului se dă examen şi se obţine brevetul care îţi dă posibilitatea de a conduce un astfel de avion. Costurile sunt mici, în raport cu ce se oferă. Patru mii de euro trebuie plătiţi pentru cursul de 40 de ore. Pentru comparaţie, la Tg.Mureş se organizează cursuri asemănătoare (o altă firmă), dar la nouă mii de euro.
Am vorbit cu piloţii, doi meseriaşi în ceea ce fac, optimişti şi cu simţ al umorului. Vin cu plăcere în Baia Mare şi sunt mulţumiţi că afacerea creşte. Faptul că cererea pentru brevete de avion ultra-uşor este în creştere demonstrează că oamenii de afaceri se îndreaptă spre un mijloc de transport comod, mai ieftin ca o super limuzină şi cu un consum mai mult decât onorabil. Avionul care vine în Baia Mare consumă 15-17 litrii de benzină pe o oră de zbor. Până în Cluj este nevoie de 30 de minute, respectiv de un consum de circa 8 litrii de benzină. Ce poate fi mai ieftin şi util?
După terminarea cursurilor, piloţii au venit pe pistă şi au început pregătirile pentru zborul spre casă. Două canistre de combustibil au fost puse în rezervor, bagajele au fost aranjate. Şi-au pus căştile, au dat drumul motoarelor şi zumzăitul de bondar a umplut spaţiu. Cu un viraj scurt, micul avion s-a dus spre pista Aeroportului. Pentru a decola, avionul ultra-uşor are nevoie de 200 de metri de pistă.
Uşor ca gândul, avionul s-a unduit spre pista bătrânului nostru Aeroport. După ce s-a poziţionat pe linia de zbor, după ce a primit aprobare de la turnul de control, micul avion a început să ruleze pe pistă. După circa 170 de metri a început să urce încet şi fără poticneli. În câteva secunde a ajuns sus, acolo unde doar păsările măiestre ajung. După alte câteva secunde a devenit un punct pe cerul de vară capricioasă. Soarele a zâmbit după ce a risipit norii răi de primăvară, plini de ploaie şi fulgere şi tunete. Avionul cel mic, bijuteria pe două roţi va reveni săptămâna viitoare şi de fiecare dată cât este nevoie.

Aeroportul nedreptăţit

Dincolo de faptul că aici la Aeroportul Baia Mare se iau ore de pilotaj, dincolo de avionul aflat la intrarea în Aeroport, dincolo de bunele intenţii ale conduceri Aeroportului de a dinamiza activitatea acestuia, există un „de ce” pe care nu ştim de unde să îl luăm. Faţă de Satu Mare, care atunci când au 30 de pasageri în cursa lor, sărbătoresc, oraşul de pe Săsar are mult mai mulţi doritor, clienţi. Cu toate acestea, vecinii noştri primesc mai multe curse. Undeva la Bucureşti, probabil unii încurcă Baia Mare cu Satu Mare. Poate autorităţile, dar în special politicienii, clienţi fideli ai avionului, cursă de călători, vor face demersuri pentru a remedia această anomalie.
În cursul zilei de miercuri a fost un mic incident cu avionul ce venea din Bucureşti spre Baia Mare. La un moment dat, din cauze meteo, au avut loc câteva mişcări mai puternice, unele căderi, dar nu de 1000 de metri. Pentru cine nu ştie, a cădea liber cu avionul 1000 de metri ar fi un fapt demn de comentat. Piloţii au dezminţit o astfel de situaţie, iar cei care au dat explicaţii probabil au fost prinşi de „val”.  

Oraşul din vis

Oraşul văzut de sus este mare şi în acelaşi timp mic. Vezi oamenii precum furnicile, iar clădirile precum piese ale unui puzzle ce se întinde pe zeci de kilometri. Aerul este curat şi totul devin o dulce povară. Pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu zborul, câteva ture deasupra Băii Mari te fac să îndrăgeşti oraşul. De sus ai perspective a ceea ce este Baia Mare. De sus se vede şi răul dar mai mult binele. De sus, Râul Domniţelor pare un fir din fuiorul celor care au clădit oraşul. Poate ar trebui să se organizeze zboruri de agrement. Poate unii dintre cei care învaţă să zboare, vor face o afacere din a plimba băimărenii peste oraş. Totul pare un vis. Dacă este timp frumos, dacă combinatele nu răsuflă greu şi mirositor, poţi să îţi dai seama că Baia Mare este oraşul din vis. Trebuie doar să crezi acest lucru.  

Nicolae TEREMTUŞ