Șeful completului ÎCCJ din Jaf la BT spune că cei doi condamnați nu sunt autorii

În dosarul Jaf la BT, care s-a judecat la Înalta Curte de Casație și Justiție, cei doi inculpați, Bogdan Baciu și Andrei Hosu, au fost condamnați, însă președintele completului, judecătorul Francisca Vasile, a făcut o opinie separată alegând să nu îi condamne pentru inconsistența probelor acuzării. Magistratul respectiv a condamnat personalități ca Sorin Ovidiu Vântu, Relu Fenechiu, Monica Iacob Ridzi, Gigi Becali, fostul director al Poştei Române, Dan Mihai Toader, toți, cu executare.

Completul de la Înalta Curte de Casație și Justiție care i-a condamnat pe inculpații din Jaf la BT nu a emis o decizie unanimă în acest sens. Președintele completului, Francisca Vasile, a considerat că probele prezentate de procurori nu sunt îndeajuns pentru ca cei doi să fie găsiți vinovați.

Proba determinantă pentru condamnarea celor doi inculpați a fost evaluarea genetică realizată de laboratorul I.G.P.R., care plasează inculpații la locul săvârșirii faptei, în interiorul băncii, în zone inaccesibile publicului. Inculpații nu au avut posibilitatea reală să conteste concluziile acestei evaluări, ceea ce generează calitatea de victimă în sensul art.6 CEDO. Proba determinantă în ceea ce priveşte soluţia de condamnare este evaluarea genetică realizată de laboratorul I.G.P.R. Acest probatoriu a fost considerat determinant deoarece plasează inculpaţii la locul săvârşirii faptelor în condiţiile în care restul datelor consemnate în mijloacele de probă constituie numai probe indirecte.

În legătură cu acest probatoriu apreciez că inculpaţii nu au avut posibilitatea reală de a-l contesta pentru următoarele motive: -avizul comisiei superioare INML nu s-a obţinut, proba fiind respinsă în opinie majoritară. Cererea apărării era pertinentă şi utilă cauzei, iar jurisprudenţa anterioară [cauza Mocănel (11410/233/2010); cauza Antal (2125/117/2007*)] arătase că rapoartele I.G.P.R. pot face obiectul evaluării de către Comisia Superioară INML. Deşi respingerea cererii de obţinere a avizului s-a fundamentat pe lipsa atribuţiilor legale ale INML de a evalua rapoartele IGPR şi pe diferenţa de acreditare între cele două instituții (I.G.P.R. având acreditare RENAR ce lipseşte INML), nu s-a pus în discuție și deci nu s-a realizat ulterior nici evaluarea electroforegramelor şi a datelor brute obţinute de Laboratorul I.G.P.R. în cadrul unui alt laborator cu acreditări şi aparatură similare”, arată opinia magistratului.

Expertul ADN a considerat că Baciu și Hosu nu ar trebui să fie suspecți

De asemenea, se apreciază că ”în ceea ce priveşte posibilitatea inculpaţilor de combatere a raportului I.G.P.R., se constată că instanţa de apel a admis audierea experţilor, inclusiv a expertului parte, audiere în cadrul căreia inculpaţii au adresat întrebări. Totuşi, la sfârșitul audierii, atât experţii I.G.P.R., cât şi expertul parte şi-au păstrat punctele de vedere şi evaluările scrise, fără a se obţine o poziţie tranşantă și o evaluare a consecințelor în legătură cu:

-lipsa evaluării cantitative a microprobei (în funcție de caracterizarea cantitativă se determină testul ce poate fi utilizat); -lipsa declarării clare a unui amestec de contributori la evaluarea din 2009; -nereproducerea unor markeri esenţiali în număr de 4 la evaluarea din 2010 spre deosebire de cea din 2009, care în opinia expertului parte, ar echivala cu excluderea celor doi inculpaţi din sfera contribuţiilor. În ceea ce priveşte ultima teză, experţii I.G.P.R. au afirmat suficienţa în 2010 a unui număr de 6+1 markeri.

Apreciez că acest punct de vedere nu este caracterizat în condiţiile în care în 2009 au fost decelaţi în cadrul analizei 16 markeri, iar în 2010, în urma amplificării, numai 8-9 markeri, iar 4 au fost considerați nereproductibili. În plus, pe markerii identificaţi în 2010 au fost evaluate alele cu grad redus informativ, respectiv cu întâlnire largă în populaţia caucaziană (e.g. caracterele 11,12), în timp ce alele cu conţinut informativ superior au dispărut. Ar fi fost utilă identificarea markerilor de tip Y, autosomali. În concluzie, erau necesare alte probatorii pentru plasarea indubitabilă a inculpaţilor la locul săvârşirii faptei”, arată magistratul ÎCCJ.

Ochii nu mint

Nici declarațiile martorilor nu îi indică pe cei doi condamnați că ar fi autorii jafului. ”Declarațiile martorilor oculari A.C.M. și G.S.C., conțin informația că cel care a intrat în casierie avea ochii deschiși la culoare, posibil verzi (f. 102 vol. 2 fond; f.80, 128 verso, vol.I, dup, evaluate în sentință p.16 ), niciunul dintre cei doi inculpați neavând aceste semnalmente. În ceea ce priveşte expertizele antropometrice, acestea au concluzii în parte contradictorii, în parte prea vagi, care nu pot conduce la plasarea indubitabilă a celor doi inculpaţi la locul săvârşirii faptei. Astfel, instanța de fond susține că martorii oculari, cei prezenți în casierie la data săvârșirii faptelor, au evaluat înălțimea reală a inculpaților la 160-170 cm, pentru cel rămas lângă ușa de acces în bancă, și 170-185 cm pentru cel ce a intrat în casierie. Potrivit constatării (vol IV, dos tribunal), P1 (făptuitorul ce a rămas poziționat la ușa de acces a băncii) are o înălțime între 170 și 175 cm, iar P2 (făptuitorul ce a intrat în casierie) o înălțime între 185 și 190 cm. În cursul judecății în fond s-a stabilit înălțimea făptuitorilor 171-172 pentru H.A. și 178 pentru B.B.. Dacă pentru situația primului inculpat există o evaluare apropiată de înălțimea acestuia, situația este total incertă pentru cel de-al doilea inculpat. Martora G.S.C. a declarat în fața instanței de fond: persoana care s-a îndreptat spre casierie era cu siguranță mai înaltă decât mine. Din cunoștințele mele, eu am 1,76 m. Apreciez că persoana care s-a îndreptat înspre casierie avea 1,80-1,85 m. Ambii suspecți mi s-au părut persoane atletice. Martora oculară B.D. a precizat că inculpații aveau înălțimi asemănătoare de 1,75-1,80, unul fiind puțin mai înalt decât celălalt ( f. 66 dup, declarație olografă din 13 02 2009). Martorul ocular T.L.R. a declarat că cei doi făptuitori aveau cam aceeași înălțime 1,75 ( declarație olografă 13 02 2009). Ca urmare, aceste date nu fac legătura în mod indubitabil cu inculpații din prezenta cauză, aspect susținut și în sentință (p.10, penultimul paragraf)”, arată judecătorul.

Acuzați de un jaf serios, condamnați la trei ani

La sfârșitul lui februarie, Judecătoria Bistrița a admis, în 18 februarie, propunerea de liberare condiționată formulată pentru Bogdan Baciu, iar Parchetul nu s-a mai obosit să atace decizia, astfel că Baciu a fost eliberat. Mai norocos a fost Andrei Hosu, celălalt găsit vinovat pentru jaful din 2009 de la Banca Transilvania, care fusese eliberat în decembrie 2015.

Astfel, pare uluitor cum, pentru acest jaf judecătorul Ioana Morar de la Curtea de Apel Cluj i-a condamnat pe cei doi la 10 ani de închisoare cu executare, iar judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au dat condamnări în același caz și pentru aceleiași fapte de câte trei ani pentru fiecare.

Sebastian Albescu