Seful UMF, Marius Bojita, acuzat de “joc de glezne”

Una dintre persoanele care a fost direct implicată în evenimentele care au avut loc la Clubul “U” Cluj şi care s-au concretizat abia acum doi ani cu un dosar de urmărire penală pentru fraudă a fost de acord să vorbească cu reporterii Gazetei de Cluj despre dedesubturile acestei afaceri. Avocatul şi fostul portar al Universităţii Cluj, Marcel Lăzăreanu, consideră că ar trebui ca, în primul rând, să fie tras la răspundere Marius Bojiţă, preşedintele Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca şi membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţa din România pentru dispariţia a 50.000 de dolari din transferul jucătorilor “U”-isti George Florescu şi Răzvan Cociş la echipa moldoveană Sheriff Tiraspol. În prezent, în acest dosar a fost trimis în judecată doar Sorin Bagiu, fost director executiv al clubului, cu acuzaţia de evaziune fiscală.

În momentul de faţă, Marcel Lăzăreanu este avocat în cadrul Baroului Cluj, însă din tinereţe a fost portar la “U” Cluj iar, ulterior, a devenit membru în Consiliul Director al Clubului de fotbal “U” Cluj. El povesteşte că, înainte ca cei doi fotbalişti (George Florescu şi Răzvan Cociş) să fie transferaţi la Sheriff Tiraspol, Cociş ar fi putut să ajungă la steaua, dar acesta a refuzat.  În 2004, clubul dorea transferul unor jucători pentru a-şi putea acoperi o parte din datorii.
“Clubul avea datorii mari şi vechi de vreo 12 ani când s-a luat decizia acestor transferuri. În 2004, am încercat să încheiem un contract pentru Cociş la Steaua cu Gigi Becali. El avea bani cash şi cu transferurile astea ne puteam permite să scăpăm de o parte din datorii. S-a ajuns la circa 300.000 de dolari plus niste jucători. Becali a fost de acord cu condiţia să vină cineva ca să ia banii din Bucureşti, dar afacerea a căzut pentru că nu a fost de acord Cociş care ţinea morţis să ajungă la Serif Tiraspol. În 14 iunie 2004, Bojiţă a vorbit la telefon cu cei din Tiraspol care au fost de acord să dea 500.000 de dolari pentru cei doi (Cociş şi Florescu, n.red.). Am supus la vot şi eram prezenţi 13 persoane în consiliul director, din care 11 dintre au fost de acord, Pop Teodor s-a opus, iar eu, m-am abţinut. La sfârşitul săptămânii urma ca impresarii să vină cu banii la Cluj. Oamenii erau cu banii în nişte pungi şi trebuiau să întâlnească cu Bojiţă (Marius Bojiţă, fost rector şi actual preşedinte UMF) şi Burcă (Costel Burcă, fostul director administrativ al clubului), care erau din partea U Cluj”, îşi aminteşte Lăzăreanu. Chiar dacă suma pentru transferul celor doi jucători ar fi trebuit să fie 500.000 de dolari, Bojiţă şi Burcă s-au întors doar cu 450.000 de dolari, susţinând, conform lui Lăzăreanu, că atţt au primit de la impresarii moldoveni.
“După câteva zile vine Bojiţă cu Burcă care ne spun că s-au semnat contractele şi au luat banii. I-am întrebat dacă s-au luat toţi banii că mă gândeam că sunt ceva probleme pentru că auzisem că au venit cu banii în pungi. Şi Bojiţă ne-a spus că au luat cât au vrut să dea, adică 450.000 de dolari că s-au răzgândit. Păi cum aşa, că noi am hotărât pentru 500.000 de dolari! Am convocat o conferinţă de presă pentru că era scandal din cauza banilor care lipseau. În conferinţă, Bojiţă a declarat că a vorbit cu toată lumea prin telefon şi s-a hotărât pentru 450.000, dar pe mine nu m-a sunat că nu aveau numărul meu de telefon. Şi Viorel Timoce a spus că nu a spus sunat, la fel ca şi alţii care au spus că nu au fost sunaţi de Bojiţă sau Burcă. Doar câţiva au declarat că au primit telefon şi ştiau de suma asta mai mică”, îşi aminteşte Lăzăreanu.

Contractul fără sumă

“În timpul conferinţei, Burcă spune că are declaraţiile jucătorilor care spun că ei au luat banii. Şi vine cu două declaraţii neînregistrate şi fără stampilă, în care jucătorii declarau că au luat 50.000 de dolari. Ca să se justifice, pe loc, Burcă dispare în birou şi se întoarce cu aceleaşi declaraţii înregistrate şi stampilate. Culmea e că jucătorii au dat declaraţii şiu au spus că nu au luat nici un ban. În schimb, au spus că li s-a dat niste declaraţii să le semneze şi săracii au semnat”, mai spune Lăzăreanu
Chiar dacă, în cadrul cercetărilor penale au fost vizaţi şi Marius Bojiţă, Călina Dorina, fosta contabilă a clubului de fotbal şi Costel Burcă, fostul director administrativ, procurorul de caz, Dorin Ciumărnean le-a dat acestora neînceperea urmăririi penale. Cu toate acestea, în dosarul de judecată, pe contractele de transfer în care nici măcar nu este stipulată o sumă apare semnătura lui Marius Bojiţă.
“Ulterior, la dosar apare şi contractul de transfer redactat şi datat înaintea primului contract. Contractul acesta nu este redactat la club, este semnat doar de Bojiţă şi ştampilat. Suma nu este trecută şi spune că “contractul devine nul şi FC U Cluj se obligă să restituie suma achitată de aceasta dacă jucătorul este găsit inapt din punct de vedere medical”. Păi ce sumă se restituie dacă suma nu este trecută acolo”, se întreabă Lăzăreanu.
După câteva luni de la această afacere, Bojiţă şi-a dat demisia din conducerea clubului de fotbal. Reporterii Gazeta de Cluj nu au putut obţine un punct de vedere al lui Marius Bojiţă deoarece acesta nu a putut fi contactat telefonic.

Clubul a rămas cu datoriile

La un an după afacerea transferului celor doi fotbalişti, clubul de fotbal intră în insolvenţă. Conform unui raport al Casei de Insolvenţă Transilvania, firma care s-a ocupat de falimentul clubului, “datoriile au următoarea componenţă: furnizori şi asimilate, către bugetul de stat şi local, salarii, creditori diverşi. Ponderea cea mai mare a datoriilor (peste 60%) în total datorii este cea către bugetul de stat ca urmare a neachitării la scadenţă a contribuţiilor salariale (impozit pe salarii, contribuţii la sănătate, şomaj, pensii). De asemenea se înregistrează datorii cu salariile, primele şi ratele
contractuale ale jucătorilor, datorii către furnizorii de servicii şi către diverşi creditori”, arată documentul.
După ce la “U” Cluj au intrat cei 450.000 de dolari, clubul a mers tot mai prost. Conform lichidatorului, “la capitolul cheltuieli şi strâns legat de jucătorii de fotbal, trebuie remarcat faptul că, în luna februarie 2005, toţi jucătorii au fost cesionaţi societăţii comerciale sportive FCM U Cluj SA, în baza unui contract de cesiune. Cu toate acestea, din asociaţie au
continuat să se plătească alimentaţii de efort pentru jucătorii unei alte echipe inclusiv în luna iunie 2006. Ca o concluzie a celor arătate mai sus, rezultatul activităţii fără scop patrimonial, este unul negativ în fiecare an analizat, adică cuantumul cheltuielilor ocazionate este mai mare decât cel al veniturilor obţinute. Se situează pe traiectorie oscilantă, cea mai mică pierdere înregistrându-se în anul 2004, 643.121 Ron, după care la finele anului 2005 înregistrează o valoare dublă, adică asociaţia încheie exerciţiul financiar cu o pierdere de 1.248.170 Ron”, mai arată lichidatorul clubului. (Răzvan Robu)

Afaceri la negru
În raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 04.05.2005 de către Direcţia Controlului Fiscal Cluj, au fost semnalate unele nereguli în ceea ce priveşte modul de înregistrare a veniturile obţinute, cât şi în ceea ce priveşte modul de calcul al unor contribuţii salariale. Astfel s-a constatat că au fost emise facturi pentru activităţi economice (reclamă, publicitate, subînchirierea unor spaţii, transferul unor jucători) fără a fi înregistrate în od distinct în conturile corespunzătoare.

“Problema este că banii erau în nişte pungi, nu în conturile clubului sau în contabilitate. Banii au fost luaţi de Bojiţă şi Burcă, duşi în bancă la Tarcea, şi băgaţi în două casete de valori. Primii bani luaţi sunt pentru plata unor datorii la cantina UMF-ului, peste un miliard de lei vechi, unde fotbalistii ar fi trebuit să mănânce, dar nu mâncaucă mâncarea nu era pentru sportivi. Eu am zis că banii ăştia ar fi trebuit să-i dăm la impozite, la echipa de juniori şi copii şi să susţinem echipa”, Marcel Lăzăreanu, avocat şi fost portar la “U” Cluj.