Senatul votează legi discriminatorii pentru furnizorii de servicii sociale

În prezent, comisiile Camerei Deputaţilor au în dezbatere un proiect de lege votat de Senat, care prevede că asociaţiile, fundaţiile şi cultele recunoscute de lege – furnizori privaţi de servicii sociale fără scop lucrativ – urmează să primească subvenţii de la bugetul de stat sau bugetele locale numai pentru proiectele desfăşurate în comunităţile rurale şi în localităţile având până la 10.000 de locuitori.

Senatorii au adoptat, în luna martie, proiectul de lege privind subvenţionarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de asociaţii, fundaţii şi cultele recunoscute de lege. Potrivit proiectului, sumele de la bugetul de stat, cu destinaţia de subvenţii, se aprobă anual în bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale, iar nivelul subvenţiei acordate poate fi de până la 50 la sută din costul standard/beneficiar/tip serviciu social, informează Mediafax.

Astfel de subvenţii vor fi acordate şi pentru serviciile sociale, în primii trei ani de funcţionare, înfiinţate în comunităţile în care aceste servicii nu există şi sunt necesare nevoilor membrilor comunităţilor respective. Proiectul a fost dezbătut de Senat în calitate de primă Cameră sesizată.

Serviciile sunt subfinanţate

De îndată ce legea a fost votată, vocile critice nu au întârziat să apară. Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC), de exemplu, consideră că proiectul de lege privind subvenţionarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de asociaţii, fundaţii şi culte recunoscute de lege demonstrează lipsa de interes a statului faţă de dezvoltarea serviciilor sociale, dar şi o lipsă de înţelegere cu privire la intervenţia, serviciile oferite şi logica existenţei organizaţiilor neguvernamentale.

Preşedintele FONPC, Bogdan Simion, a declarat, într-o conferinţă de presă, că România este ţara din UE cu cele mai puţine posibilităţi de finanţare a serviciilor sociale şi cu unul dintre bugetele cele mai mici alocate acestor servicii din PIB. Simion a arătat că, în 2005, România cheltuia doar 0,3 la sută din PIB pentru servicii sociale, în condiţiile în care media europeană era de 2,2 la sută.

„În România, costurile din sistemul de asistenţă socială sunt alocate preponderent pentru beneficii sociale, deşi s-a argumentat în nenumărate rânduri că, în lipsa completării lor cu servicii sociale, acestea nu reuşesc să adreseze în mod eficient incluziunea socială a beneficiarilor sau să limiteze dependenţa de ajutorul financiar al statului. Şi totuşi, conform Raportului statistic privind activitatea Ministerului Muncii în domeniul incluziunii sociale în primul semestru al anului 2012, valoarea totală a beneficiilor sociale plătite de minister a fost de 4.155 milioane lei – 993 mil. euro, din care 33,6 la sută reprezenta alocaţia de stat pentru copii. Prin contrast, suma cheltuită de minister pentru servicii sociale în aceeaşi perioadă a anului 2012 a fost de 17 milioane lei – 3,386 mil. euro, respectiv 0,34 la sută faţă de cuantumul beneficiilor sociale”, a arătat Bogdan Simion.

Legea care falimentează fundaţiile

Preşedintele FONPC a subliniat că prin proiectul de lege trimis în Parlament se doreşte limitarea nivelului subvenţiei pentru servicii sociale la 50 la sută din costul standard al oricărui serviciu, indiferent de natura lui, deşi contractarea de servicii sociale nu funcţionează, statul nu are capacitatea de a oferi servicii, iar organizaţiile guvernamentale nu au fost consultate înainte de trimiterea documentului la legislativ.

„Dacă 50 la sută din costurile unui serviciu de prevenire a marginalizării sociale pot fi, mai mult sau mai puţin, suportate de către ONG-uri, 50 la sută din costul unui serviciu specializat, cum ar fi recuperarea copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi, asistenţa pentru bolnavii cu boli terminale, consilierea şi acompanierea pentru reintegrare socială a persoanelor celor mai vulnerabile etc. reprezintă o sumă mult prea mare pentru a putea fi suportată din eforturi de fundraising ale societăţii civile. Este de apreciat faptul că, cel puţin la nivel declarativ, prin acest proiect se urmăreşte favorizarea dezvoltării de servicii sociale în mediul rural şi înfiinţarea de servicii sociale noi, fie că acţionează în rural sau în urban, prin subvenţionarea acestora în primii trei ani de funcţionare. Efectele acestei legi se vor vedea peste trei ani, când ONG-urile care vor înfiinţa servicii noi vor fi nevoite să le abandoneze, pentru că nu mai există posibilitatea susţinerii lor”, a explicat Simion.

De asemenea, Institutul pentru Politici Publice (IPP), Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), Fundaţia Alături de Voi România (ADV), Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC), Asociaţia Pro ACT Suport şi Fundaţia Alpha Transilvană au atras atenţia deputaţilor din cadrul Comisiilor de specialitate aflaţi în plină dezbatere asupra proiectului de lege privind consecinţele grave produse la nivelul calităţii şi mai ales sustenabilităţii viitoarelor servicii sociale furnizate în mediul rural.

12.000 de beneficiari rămaşi pe dinafară

„Dezaprobăm viziunea Guvernului – iniţiatorul acestui proiect – de a finanţa/subvenţiona direct, din bani publici, („forme de sprijin acordate furnizorilor”) cheltuielile salariale unor ONGuri din mediul rural, inclusiv celor ale cultelor, cărora însă le cere o contribuţie de 50% pentru a primi fondurile publice, administraţia locală urmând să acorde finanţare pentru restul capitolelor de cheltuieli. Proiectul de lege restrânge subvenţionarea serviciilor sociale la localităţile sub 10.000 de locuitori, în primii 3 ani de funcţionare. Iniţiativa nu prevede nicio măsura prin care cei peste 12 000 beneficiari actuali de servicii sociale, care nu sunt din mediul rural sau care nu beneficiază de servicii în primii 3 ani de funcţionare, vor putea primi în continuare servicii sociale după încetarea punerii în aplicare a legii. Problema sustenabilităţii serviciilor nou create, dar şi a accesului nediscriminatoriu al  beneficiarilor la servicii este una fundamentala în acest context”, precizează reprezentanţii organizaţiilor.

IPP arată că în ultimii ani, subvenţiile publice pentru asociaţii şi fundaţii, au avut o tendinţă de creştere, în valoare absolută dar şi ca număr de beneficiari de servicii: 15.717 beneficiari în 2011 şi 16.494 în 2012, respectiv ca medie a subvenţiei/beneficiar (de la 1483 lei în 2011 la 1597 lei în 2012). „Numărul furnizorilor de servicii sociale acreditaţi a avut o evoluţie inegală tot din cauza principiilor inconsistente de finanţare a serviciilor sociale. În 2009 – 1075 furnizori (atât publici cât şi privaţi) primeau acreditare, în 2011 – numai 651 iar în 2012 – 925. Distribuţia geografică a acestor furnizori nu este uniformă în ţară – în judeţul Alba există 163 de categorii de servicii furnizate de furnizori publici sau privaţi, în judeţul Călăraşi avem numai 67 iar în Bucureşti 642 de tipuri de servicii”, mai arată institutul.

Diana Gabor