Şpilhozen Che, şepci Castro, insigne Mao, tricouri imprimate cu sigla STASI ori RAF. La douăzeci de ani după svasticile punkiştilor, moda a trecut la însemnele politice comuniste. În glumă. Şi pentru a-l înfuria pe legislator?, se întreabă Albertine Bourget şi Anna Lietti, semnatarele articolului inserat într-o ediţie recentă a cotidianului elveţian Le Temps, editat la Geneva.
"Va trebui să fim atenţi să nu ne umplem de ridicol, căci, la fiecare şase luni, ar putea fi create şi înnoite embleme semănând cu cele care vor fi interzise. Şi îmi închipui că tineri cu vîrste de 16-25 de ani ar putea găsi o plăcere în a acţiona astfel." Aşa a spus, la 7 martie, Cristoph Blocher, şeful Departamentului (Ministerului) elveţian al justiţiei şi poliţiei: cine ar fi bănuit că acest "mare îmbufnat" are o atât de fină intuiţie în materie de modă?
Consiliul naţional a decis: în curând, un articol al Codului penal va pedepsi, în Elveţia, "utilizarea în public a unor simboluri ce fac apologia unor mişcări extremiste ce îndeamnă la violenţă şi la discriminare rasială". Punkiştilor le-ar fi plăcut la nebunie — lor, care simţeau "plăcere" arborând cele mai diabolice simboluri pentru proclamarea non-sensului oricărui simbol. Astfel, Sid Vicious îşi plimba tricoul cu svastică prin cartierul parizian Marais, Brian Jones mergea la serată în uniformă SS, iar David Bowie le mulţumea cu un salut hitlerist fanilor săi veniţi să îl întâmpine la întoarcerea dintr-o călătorie.
După 20 de ani, moda înclină hotărât de partea simbolurilor comuniste. "Extremiste"? Lucrul acesta este dezbătut, iar discuţia se anunţă sinuoasă. Ea a făcut să eşueze — la scară europeană — un proiect de lege asemănător cu articolul elveţian. Ungaria, unde secera şi ciocanul sunt interzise din anii '90, nu a înţeles de ce trebuie să fie disculpată "ura socială" zămislită de lupta de clasă.
Secere şi ciocane se găsesc din belşug în foarte londonezele buticuri Maniak (din oraşele elveţiene Lausanne, Geneva, Zürich). Există şi star-ul momentului, Che (Guevara), care "merge (se vinde) mai bine ca niciodată", potrivit patroanei Babette Morand: pe tricouri, pe insigne, la fel ca şi Elvis (Presley). Tricoul Mao este şi el apreciat, ca de altfel şi obiectele cu însemne precum CCCP (URSS în limba rusă) şi A (de la anarhie). Simbolul anarhist este foarte sus în top, îndeosebi la articolul port-chei. Nişte fetiţe bine educate vin să îl cumpere sub privirile binevoitoare ale mămicilor lor.
Aceasta, deoarece există ceva nou în această poveste a însemnelor (mai mult sau mai puţin) grele purtate cu (mai multă ori mai puţină) lejeritate: ele nu mai sunt acum arborate doar de copii pentru a-şi face părinţii "să se urce pe pereţi". Acum, părinţii sunt cei care îşi înveşmântează cu ele copiii — adesea, fără a le cere părerea. Şapca (Fidel) Castro se anunţă ca imperativul primăverii pentru cei foarte mici. Iar şpilhozenul "Che" face ravagii în ţara lui Kennedy.
Şi în Elveţia, amatorii de simboluri mai "hard" (grele) pot explora universul sulfuros al STASI: ei îşi procură on-line, de la Klang & Kleid (www.klangundkleid.ch), tricoul "Ministerium fuer Staatssicherheit" (Ministerul pentru siguranţa statului), în amintirea poliţiei politice a fostei Germanii de Est. Look-ul STASI este foarte la modă în barurile "şic" din Berlin. La fel ca şi puloverele şi accesoriile cu efigia Fracţiunii Armata Roşie (Rote Armee Fraktion, RAF), grupul terorist care asasina miniştri. "Aceasta stârneşte urlete, dar se face, povesteşte un bărbat stabilit în Berlin. Svastica, în schimb, este tabu în Germania."
Nu şi la Londra, unde, nu demult, prinţul Harry s-a deghizat într-un imitator tardiv al lui Sid Vicious. Oare ar fi el arestat — la fel ca şi neoadepţii glumeţi ai RAF — în Elveţia noului Cod penal? Totuşi, poate că nu: recenta dezbatere din Parlament a arătat-o — jurişti şi deputaţi îşi dau bine seama că, în această afacere, însemnul contează mai puţin decât spiritul în care este el purtat. Şi că trebuie să se evite urmărirea unor odrasle neascultătoare la nişte serate ale liceenilor. Astfel, legea va trebui să precizeze că purtarea unui simbol extremist trebuie să aibă drept obiectiv apelul la violenţă. De fapt, ea va trebui să ţină cont de gradul secund. Cu alte cuvinte, va fi un text de lege revoluţionar.
