Singurul Muzeu Militar din Transilvania

Muzeul Militar din Oradea este unul dintre puţinele muzee din ţară de acest tip. Alte două se găsesc la Bacău şi Constanţa. Cel de la Oradea datează din anul 1971. El are expuse piese de la Muzeul Militar Naţional din Bucureşti, de la Muzeul Ţării Crişurilor şi donaţii ale fostelor cadre militare. În 1987 muzeul este închis pentru lucrări de modernizare şi extindere. Renovarea lui prevedea o sală dedicată în totalitate lui Ceaşescu şi Comunismului. O dată cu începerea revoluţiei, redeschiderea se amână până în octombrie 1992.
La intrarea în muzeu te întâmpină statuile impunătoare ale domnitorilor români Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare şi Alexandru Ioan Cuza. Pe perete, pe o lungime de 21 de metri se întinde o frescă în care sunt surprinse toate etapele importante ale poporului român. “Lucrarea a fost făcută de artistul bucureştean Horia Ghelu, în 1989. În 1992 a refăcut ultima parte, mai bine zis a şters portretul fostului dictator şi perioada comunistă”, a spus muzeograful Dulca Mircea. Pe partea stângă a camerei sunt expuse uniforme militare din secolul al XIX-lea. “Sunt uniforme de la aproape toate gradele militare prezente aici. Unele sunt de căpitani, maiori, soldaţi de infanterie. Primele uniforme româneşti au fost făcute după model rusesc, apoi austriac, iar în perioada lui Cuza s-a ales modelul francez, cu bicorn (caschetă după modelul lui Napoleon Bonaparte-n.n.)”, a explicat muzeograful.
Următoarele două camere sunt dedicate Preistoriei şi Istoriei Antice. “Se pot vedea vase din lut, brăţări şi cuţite din bronz, vîrfuri de săbii, pumnale, obiecte din ceramică din epoca pietrei şi a bronzului. Toate sunt din zona Crişanei, mai precis din judeţul Bihor. Majoritatea sunt originale, dar avem şi câteva copii. Se poate observa şi macheta monumentului triumfal de la Adamclisi, realizată de sculptorul Zonel Ghiorghiu. Din timpul ocupaţiei romane au rămas opaiţele de la Turda, fragmente de cărămizi romane, ştampile ale Legiunii a V-a macedonică. S-au reconstruit Steagurile dacice şi romane, figurile lui Decebal şi a lui Traian”, a mai spus Dulca Mircea.
Din perioada Evului Mediu s-au găsit săbii, alebarde şi arbalete. Acum încep să apară armele de foc. Pistoalele, flinta şi ghiulele de tun sunt exemplare originale. Mai sunt expuse şi câteva machete ale cetăţilor din zona Bihorului, printre care şi Donjon-ul de la Cheresig. “Am auzit că turnul masiv al cetăţii Cheresig a fost distrus de localnici, pentru a-şi construi anexe pe lângă case. Este păcat să vezi ce se alege de monumentele istorice din România”, a zis ghidul. Pe pereţi se află scene din luptele dintre români şi turci şi asediul Oradiei din 1660. “Au avut loc trei asedii ale oraşului nostru, ultima fiind decisivă. Am rămas sub ocupaţie otomană până în 1692, când au venit peste noi austriecii” a continuat acesta. În cea de-a cincea încăpere materialele aparţin aproape în totalitate Muzeului Militar Naţional, restul fiind donaţii ale unor veterani. Sunt frânturi din timpul Răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan, ale Revoluţiei de la 1848, din perioada lui Cuza Vodă.
În alte camere sunt reprezentate cele două Războaie Mondiale. “S-au păstrat arme, uniforme, decoraţii, brevete. Este interesantă evoluţia steagului. În 1867 avea cifrul lui Carol şi stema care nu e la fel ca cea de azi. Reprezenta Ţara Românească, Moldova, Dobrogea şi Oltenia. Avea înscripţionate cuvintele “Nihil Sine Deo” şi blazonul Familiei de Hohenzoler, format din patru pătrate alb-negru. În cel de-al Doilea Război Mondial stema este aproape identică cu cea actuală,doar că acum nu mai este deasupra coroana regală sau simbolul alb-negru. Pe steag apar iniţialele lui Ferdinand I. Fiecare rege îşi punea iniţiala pe drapel. La fel e şi cazul lui Mihai I, care are şi crucea cu 4 de M, confundată adeseori de sovietici cu cea germană” mai spune Dulca. Muzeul deţine tunica şi sabia generalului Ioan Dragalina. “Nu demult s-a descoperit în spatele clădirii de la Direcţia Vămilor o placă de ceramică pe care era chipul gen. Moşoiu şi cîteva bătălii la care a luat parte. Se ştie că el a fost sublocotenent în Armata Austro-Ungară, de unde a demisionat pentru a se înrola în cea română. A avut multe succese pe câmpul de luptă, iar după terminarea războiului a intrat în politică, devenind ministrul Comunicaţiilor, în guvernul liberal”. Expoziţia continuă cu Marea Unire de la 1918 şi cu Al Doilea Război Mondial. “Uniformele sunt simbolice pentru unele obiecte care au dispărut. Ledunca era o geantă în care se păstrau gloanţele şi praful de puşcă, iar ighileţii nişte creioane ţinute la piept de către aghiotanţii care scriau ce le ordona comandantul. Epoleţii nu mai sunt acum cu fireturi, iar brandenburgurile au dispărut de tot”.

În ultima sală sunt expoziţii temporare pe diverse teme. “Cele mai importante obiecte sunt decoraţiile, “Coroana” şi “Stema României” fiind cele mai înalte onoruri. “Crucea Comemorativă” este o altă decoraţie care s-a dat tuturor luptătorilor de război împreună cu un brevet. De asemenea mai este şi Ordinul Mihai Viteazu care se oferă eroilor neamului” a declarat muzeograful.

Carmen Brehoi