Tragedia din Caracal este motivul pentru sistem de a resuscita una din legile Big Brother, declarată neconstituțională, și aolegifera pe repede înainte prin ordonanță de urgență, cu aceleași hibe ca cea anterioară. Se observă de la o poștă că sistemul nu are culoare politică, de stânga sau de dreapta, cazul șocant din Caracal readucând în discuție tema cumpărării cartelelor prepay doar cu prezentarea actului de identitate. Se invocă faptul că, una din victime ar fi putut fi salvată dacă decizia Curții Constituționale ar fi fost alta. Visul lui Maior, Coldea și compania a devenit realitate, încet și sigur, prin restrângerea unor drepturi fundamentale se va institui un control total asupra sistemelor de comunicare între oamenii.
Nimic nou sub soare, sub aceleași pretexte – invocarea pericolului terorist, crima organizată, faptul că în state cu democrații consolidate și funcționare a statului de drept s-a procedat la fel, sistemul din România a avut motiv de inspirație care să acopere și să justifice în ochii opiniei publice decizia luată. Exemple: 11 septembrie 2001, SUA, adoptarea ”Patriot Act”, care a permis FBI intruziunea în viața intimă a americanilor, analiza înregistrărilor telefonice, e-mail fără o hotărâre judecătorească și mai aproape de noi în timp și spațiu; 2017, Belgia, după comiterea unor acte teroriste, a fost adoptată o lege prin care cartelele prepay pot fi achiziționate doar cu un act de identitate.
În România, cazul din Caracal, evident, nu a fost un act terorist, dar emoția generată de ceea ce s-a întâmplat acolo a fost ocazia venită ca o mânușă pentru sistem, ca toate comunicațiile telefonice să fie puse sub control. În realitate ceea ce s-a petrecut acolo a fost o demonstrație care a dovedit deprofesionalizarea principalelor instituții ale statului român, începând cu SRI, STS, Poliția Română, Ministerul Public.
Într-adevăr, la Caracal a fost vorba de o cartelă prepay, apelul ultimei victime a fost făcut de pe un telefon care folosea o asemenea cartelă, dar indiferent de pe ce telefon se apela, rezultatul era la fel, victima nu a putut fi localizată. Problema a fost acolo legată de localizarea unui simplu apel telefonic, identificarea unei adrese pentru ca victima să fie găsită în viață. În ciuda investițiilor uriașe făcute în zona serviciilor secrete, SRI și mai ales STS, prin dotarea acestora an de an cu aparatură specifică de zeci de milioane de euro, localizarea victimei care cerea disperată ajutor a fost un eșec total. A urmat apoi un întreg lanț al slăbiciunilor, începând cu cei din dispeceratul județean al poliției, apoi poliția din Caracal, ordinele eronate ale unor șefi din poliție, totul culminând cu deciziile absolut halucinante ale procurorilor care nu au avut discernământul să înțeleagă ce reprezintă un flagrant, chiar în situația când victima a fost în sfârșit localizată.
Era evident că sistemul se va folosi de tragedie pentruca acest ultim hop, reglementarea folosirii cartelelor prepay, să fie sărit și să instituie controlul total comunicațiilor telefonice ale românilor. Prezumtiv, sistemul îi considera posibili infractori pe toți cei care,din diverse motivenu folosesc un telefon cu abonament.
Măsuri din regimul comunist
Decizia sistemului prin care cartelele prepay se pot achiziționa doar cu buletinul amintește de una luată de regimul comunist. Deci nimic nou sub soare, metodele în fond rămân neschimbate și sunt folosite în același scop: îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale.
În timpurile respective, pentru a controla tot ceea ce înseamnă cuvânt scris, pe lângă cenzură a mai fost luată una, de control strict al mașinilor de scris. Fiecare posesor al unui asemenea instrument era obligat să anunțe acest lucru miliția,să depună o hârtie în acest sens, inclusiv cu mai multe probe de scris. Fiecare mașină de scrisă căpăta astfel o identitate, astfel că în cazul apariției unor înscrisuri cu caracter dușmănos la adresa regimului, pe baza amprentelorexistente în baza de date a miliției, autorul putea fi lesne identificat și tras la răspundere.
În ciuda acestor măsuri represive împotriva unui drept fundamental al omului, libertatea de exprimare, au fost destui oameni care au sfidat sistemul răspândind fel de fel de înscrisuri împotriva regimului.Numai vorbim de telefoane, toți posesori unui post telefonic, aveau contracte după modelul de astăzi, care conțineau toate datele de identificare. Statul deținea un control total în România, ceea ce de fapt se urmărește și în prezent.
Unii, pe post de trompetă
Este o iluzie să credem că, prin instituirea acestui control asupra achiziționării cartelelor prepay, dintr-o dată cei care încalcă legea o să se lase de meserie sau dacă nu, o să fie rapid înhățați de poliție. Incompetența și lipsa de profesionalism a ofițerilor din serviciile secrete, a polițiștilor și a procurorilor nu poate fi acoperită cu asemenea măsuri heirupiste.Fantezia infractorilor este una inepuizabilă și există metode de a fenta controlul.
Este ciudat faptul că în această ofensivă a sistemului împotriva unor drepturi fundamentale a fost atras, inconștient sau nu, și un personaj de talia lui Raed Arafat, un profesionist redutabil în domeniul pe care îl păstorește. Cu atâta tehnică achiziționată de STS, este greu de crezut afirmațiile lui Arafat privind faptul că ocartelă neidentificabilă îngreunează în unele apeluri de urgență realizarea unei corelări sau identificarea persoanei care apelează sau a telefonului de la care se apelează și care poate să fie corelat cu o adresă cu un buletin și să permită identificarea persoanei sau a cărei persoane este telefonul folosit.
Pe fond, spusele acestuia sunt corecte, dar ele practic exprimă năzuințele lui Maior și Coldea de a institui un control strict asupra comunicărilor românilor. SRI nu a scos un cuvânt despre măsura luată de Guvernul Dăncilă, ci a stat cu capul la cutie și i-a lăsat pe alții să fie pe post de trompetă.
Idee încolțită pe vremea lui Băsescu
Povestea controlului cartelelor prepay a început undeva în plin regim Băsescu,anul 2008, de construcție a sistemului, a statului paralel. O lege a fost trecută prin parlament, cu o serie de vicii flagrante. Cum era de așteptat, aceasta nu a trecut examenul de constituționalitate, fiind respinsă de CCR.
Curtea de fapt nu a respins legea în integralitatea ei, ci a ridicat niște obiecții privind protecția datelor personale, atrăgând atenția că actul de identitate nu poate fi dat oricui vinde o cartelă.
La momentul respectiv, 2014, s-a făcut multă vâlvă în jurul subiectului, CCR fiind înfierată.S-a invocat pericolul terorismului, dar în cele din urmă nu s-a mai întâmplat nimic, nu s-a făcut un nou proiect de lege sau cel puțin să fie modificată legea, să fie pusă în acord cu decizia CCR.Poate părea paradoxal, dar la momentul respectiv părea că legea fusese făcută cu intenția clară de a fi respinsă. CCR a obiectat în legătură cu ce se întâmplă cu datele personale, cine le stochează, cine le distruge, când, cum, cât se păstrează.
La a șasea încercare
Ordonanța de urgență adoptată de Guvernul Dăncilă impune colectarea datelor personale ale utilizatorilor de cartele pre-plătite – nume, prenume, adresă, seria și numărul buletinului, precum și CNP, iar autoritățile ar avea acces la acestea doar când este apelat serviciul de urgență 112. Chiar așa să fie oare?
În nota de fundamentare a ordonanței sunt prevăzute două argumente care să susțină acest act. Primul, identificarea și amendarea celor care sună în mod abuziv la 112 de pe cartele pre-plătite, precum și comunicarea imediată a adresei din buletin a apelantului, pentru o intervenție rapidă a autorităților într-o situație precum cea de la Caracal.
Este evident faptul că sistemul se urcă pe cadavrele prezumtivelor victime de la Caracal pentru a impune o reglementare care vizează restrângerea unor drepturi și libertăți. Practic nu se poate știi dacă ordonanța lui Dăncilă ar fi salvat viața Alexandrei, singura șansă a acesteia fiind localizarea apelului, dar acest lucru nu s-a întâmplat, intervenția poliției venind la 19 ore de la primul apel.
Actualul demers legislativ este a șasea încercare de a introduce obligativitatea înregistrării datelor utilizatorilor cartelelor prepay, circa 10 milioane în România. De fiecare dată aceste încercări au fie invalidate de CCR sau atacate de Avocatul Poporului. Motivul a fost unul și același: limitarea unor drepturi fundamentale șiinclusiv art.115 din Constituție, interzice acest lucru. Reglementarea poate fi făcută numai prin lege.
Și cu această ordonanță problema nu este rezolvată, intenția de a colecta datele personale ale utilizatorilor are cu totul alte scopuri. Serviciile de informații știu mai bine. Dacă o persoană, infractor sau nu, decide să fie ”invizibil” pentru autorități, o va face, indiferent de ce metode de înregistrare se inventează.
Pentru cei din sistem, orice tragedie de genul celei de la Caracal va genera impulsul de a limita drepturile și libertățile cetățenești prevăzute de constituție.
