Povestea stranie a studentei la teologie, P. C. P., începe cu pasiunea ei pentru Sorin Apostu, urmată de o trimitere în judecată pentru ameninţarea cu moartea a colegei sale, Hinteuaru Rozica Laura. Sfârşitul poveştii, însă, se va hotărî după recursul ce are loc în prezent la Tribunalul Cluj. Hinteuaru Rozica Laura a solicitat, în recurs, o altă expertiză medico-legală şi administrarea corectă a tuturor probelor din dosar.
Nu ştiu dacă povestea e stranie prin neverosimilul ei sau prin modul în care se mânuiesc probele în procesele de prin instanţele din România. Întâmplarea începe prin 2011, când, ca-n toate poveştile, o fată ce se numeşte P. C. P. s-a îndrăgostit nebuneşte de primarul Clujului, pe atunci Sorin Apostu. Fata, absolventă a Facultăţii de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai şi studentă la Facultatea de Teologie Ortodoxă, făcea un stagiu de practică la Primăria Cluj-Napoca. După cum declară chiar ea, la un moment dat „a văzut un domn înalt şi creol, care părea foarte impozant”. A înţeles că era primarul, Sorin Apostu, şi în momentul acela a ştiut că „a fost dragoste la prima vedere” şi că „de atunci viaţa este un fel de iad”. Ceva mai târziu, într-o scrisoare publicată pe internet, anunţă că se va căsători cu Sorin Apostu, care, inocent, nu ştia nimic. Singura piedică era soţia acestuia. Declaraţia se derulează mai departe într-un stil delirant, fata fabulează despre moartea soţiei, despre vină şi iad, chiar despre o căsătorie cu Radu Moisin, în caz că nu se poate cu Apostu. Odată cu arestarea lui Apostu, Corina Podoabă pare să-şi transfere gelozia asupra colegei sale de facultate, Hinteuaru Rozica Laura, singura vină a acesteia fiind că a participat la acelaşi stagiu de practică la Primăria Cluj-Napoca. Îi reproşează acesteia o relaţie cu Sorin Apostu şi cadourile închipuite primite de la acesta. Urmează o serie amplă de e-mail-uri, trimise între decembrie 2011- ianuarie 2012, pe diferite adrese ale Laurei Hinteurau, virulente, ameninţătoare la adresa „rivalei”. De la dorinţa impersonală „îţi doresc să mori în cele mai oribile chinuri cu putinţă”, ameninţările devin epice „mai întâi îţi zbor creierii efectiv”, dramatice „o să-ţi beau creierii nenorociţi şi o să-ţi zboare sângele şi creierii pe pământ”, aproape stilate „nu te las până nu te omor! elegant şi muşamalizat”. Totuşi, tânăra nu pare lipsită de discernământ, ştie că există consecinţe pentru faptele sale „de mâna mea mori şi dacă ştiu că iau 5 ani cu suspendare pentru omor calificat”. Corina Podoabă o urmăreşte pe „rivala” sa la şcoala unde aceasta lucrează, o aşteaptă pe coridoare, bate cu pumnii în sala unde s-a închis speriată.
Schizofrenia te poate oricând salva din belele
Exasperată şi cuprinsă de panică, Hinteuaru Rozica Laura face o plângere referitor la ameninţările venite din partea colegei sale, care se soluţionează pe 17 ianuarie 2013 cu achitarea Paulei Corina Podoabă, pe motiv că, conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică al IML Cluj, aceasta suferă de tulburare psihotică acută polimorfă cu semne de schizofrenie şi din această cauză ea a fost lipsită de discernământ atunci când îşi ameninţa colega cu moartea.
Speranţe pentru o hotărâre responsabilă a justiţiei
Hinteuaru Rozica Laura cere recurs împotriva acestei sentinţe pe motiv că unele din probele admise în instanţă au fost total ignorate, iar altele nu au fost corect administrate sau au fost manipulate. Este straniu, în opinia reclamantei, că deşi nu are antecedente psihiatrice atestate medical până la data internării sale, în februarie 2012, diagnosticul apare în mod convenabil pe 20.02.2012, dată imediat următoare aducerii la cunoştinţă a începerii urmăririi penale şi audierii. De asemenea, ea nu a fost cunoscută comunităţii ca având manifestări specifice bolii diagnosticate. Declaraţiile vecinilor, ale colegilor sau ale cadrelor didactice de la facultatea unde studiază o descriu ca fiind o persoană serioasă, binevoitoare, calmă, fără probleme de comportament. În acest context, crede Laura Hinteuaru, actul medical emis de IML este o probă preconstituită în mod vădit pentru a o scăpa pe Podoabă de responsabilitatea penală a faptelor sale. Din aceste considerente se solicită o nouă expertiză sau un supliment la raportul de expertiză existent, care să răspundă în ce măsură, la momentul în care își trimitea ameninţările spre colega sa, P. P. avea capacitatea psihică de e aprecia conţinutul şi consecinţele faptelor sale şi dacă avea discernământ la acea dată. Totodată, expertiza ar trebui să arate în ce măsură se putea stabili un diagnostic doar pe baza unui act medical ulterior comiterii faptelor şi în absenţa manifestărilor specifice bolii înainte de acestea. În plus, reclamanta acuză nelegitimitatea soluţiei pronunţate prin aceea că, deşi Ministerul Public a solicitat în mod expres luarea măsurilor de siguranţă prin internarea Paulei Corina Podoabă, cererea a fost total ignorată.
Declaraţia procurorului a fost neglijată în administrarea probelor
Raportat la ameninţările sale, există un document care arată că P. C. P. este lucidă şi conştientizează pe deplin urmările imediate asupra colegei sale. Este vorba despre o declaraţie a procurorului care a audiat-o şi în care acesta precizează că a avut o discuţie liberă cu ea despre cum s-a ajuns la aceste ameninţări. „Învinuita a explicat faptul că a realizat că îi face rău părţii vătămate, dar că, la acel moment, sentimentele au fost mai puternice decât raţiunea”. La întrebarea dacă şi-a dat seama, când trimitea acele e-mail-uri, că îi provoacă colegei sale o stare de nelinişte, ea a răspuns „Dar sigur că mi-am dat seama!” Procurorul remarcă stilul liber coerent, elevat, dar şi acurateţea cu care P. P. a expus şi a explicat faptele şi crede că „orice semn de întrebare cu privire la eventuala răsfrângere a situaţiei medicale a învinuitei asupra faptelor pentru care aceasta e cercetată a fost înlăturat.”
Radu Lupu
