Ofițerul SRI în rezervă, Vasile Dorel Maier, soțul Flaviei Maier, șefa Baroului Cluj își caută dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, după ce ani de zile s-a judecat cu Serviciul Român de Informații. Maier consideră că nu a fost evaluat corect de către SRI, prin urmare s-a adresat instanței de judecată. Ofițerul în rezervă al SRI critică la CEDO deciziile instanței din Cluj, afirmând că nu a avut acces la o serie de documente clasificate ale SRI, chiar dacă era vizat de conținutul lor, prin urmare nu a putut să-și pregătească apărarea în instanță.

Cererea introdusă la CEDO de Vasile Dorel Maier se referă la corectitudinea procedurii prin care agentul operativ al Serviciului Român de Informații (SRI), a contestat evaluarea sa anuală pentru 2013.

El a solicitat Tribunalului Cluj anularea acesteia și a solicitat instanței de judecată să dispună ca SRI să depună la dosar anumite documente clasificate care ar putea demonstra afirmațiile sale.

Instanța a admis parțial cererea sa, iar SRI a depus anumite documente în dosar într-o versiune alterată/cenzurată. Printr-o hotărâre din 8 aprilie 2016, instanța a arătat că citirea documentelor furnizate de SRI a fost dificilă deoarece acestea erau incomplete.

Printr-o hotărâre definitivă din 3 noiembrie 2016 (comunicată lui Maierîn 24 decembrie 2016), Curtea de Apel Cluj a admis apelul SRI și a respins acțiunea ofițerului în rezervă. Curtea de Apel a considerat că a fost competentă doar să verifice dacă procedura de evaluare a fost efectuată în conformitate cu legea, dar că nu a putut să ia locul evaluatorului și să-l evalueze pe Maier. Instanța de apel a adăugat că conținutul documentelor furnizate de SRI a fost suficient pentru examinarea cazului.

Vasile Dorel Maier se plânge că procedura nu a fost contradictorie și critică Curtea de Apel pentru că nu a obligat SRI să depună documentele clasificate în versiunea lor completă. El afirmă că nu a avut acces la aceste documente, chiar dacă era vizat personal de conținutul lor și că nu a putut să-și pregătească apărarea în mod adecvat.

Întrebările adresate Curții de la Strasbourg

Practic, Vasile Dorel Maier întreabă Curtea Europeană a Drepturilor Omului dacă au fost echitabile procedurile pentru a contesta evaluarea corectă. ”În special, procedura a fost contradictorie și s-a păstrat egalitatea armelor?”.

Dacă hotărârea definitivă din noiembrie 2016 a Curții de Apel Cluj s-a întemeiat pe documente clasificate?

Dacă a beneficiat de garanții adecvate care să îi permită să își protejeze interesele, astfel încât să fie îndeplinite cerințele mai sus menționate în ceea ce privește procedurile contradictorii și egalitatea armelor?

Dacă s-a stabilit un echilibru echitabil între dreptul reclamantului la un proces echitabil și interesul statului de a nu dezvălui anumite informații confidențiale?

Totodată Maier întreabă dacă ”articolul 6 § 1 din Convenție (n.r. dreptul la un proces echitabil), pe latura sa civilă, este aplicabil procedurilor urmate în prezenta cauză? În special, reclamantul ar putea folosi un drept civil recunoscut în dreptul intern (Regner împotriva Cehiei)?”.

Cererea Vasile-Dorel MAIER împotriva României a fost introdusă pe 15 iunie 2017, comunicată la 2 iulie 2020 și publicată la 20 iulie 2020.

Jurisprudența CEDO incidentă invocată de chiar CEDO:Regner împotriva Cehiei

99. Curtea reamintește că, pentru ca art. 6 § 1 să se aplice cu privire la latura sa „civilă”, trebuie să fi existat „contestarea” unui „drept” cu privire la care se poate pretinde, cel puțin în mod credibil, că este recunoscut în dreptul intern, indiferent dacă acest drept este protejat sau nu de Convenție. Trebuie să fie vorba despre o „contestație” reală și serioasă, care poate privi atât însăși existența unui drept, cât și domeniul lui de aplicare sau modalitățile de exercitare ale acestuia. În cele din urmă, rezultatul procedurii trebuie să fie în mod direct decisiv pentru dreptul în cauză, o legătură slabă sau consecințe indirecte asupra dreptului nefiind suficiente pentru ca art. 6 § 1 să fie aplicabil.

100. În special în ceea ce privește existența unui drept, Curtea reamintește că trebuie să se ia ca punct de plecare dispozițiile din legislația națională relevantă și interpretarea pe care instanțele interne o dau acesteia(…). Art. 6 § 1 din Convenție nu asigură „drepturilor și obligațiilor” niciun conținut material specific în ordinea juridică a statelor contractante: Curtea nu poate crea, prin interpretarea art. 6 § 1, un drept material care nu are niciun temei legal în statul respectiv (a se vedea, de exemplu, Fayed împotriva Regatului Unit, 21 septembrie 1994, pct. 65, seria A nr. 294‑B, Roche, citată anterior, pct. 119, și Boulois, citată anterior, pct. 91).(…)

a) Principiile stabilite în jurisprudența Curții

146. Curtea reamintește că principiile contradictorialității și egalității armelor, strâns legate între ele, sunt elemente fundamentale ale noțiunii de „proces echitabil”, în sensul art. 6 § 1 din Convenție. Acestea necesită un „echilibru just” între părți: fiecăreia trebuie să i se acorde o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o poziție net dezavantajoasă față de partea sau părțile adverse.

147. Cu toate acestea, drepturile care decurg din aceste principii nu sunt absolute. Curtea s-a pronunțat deja, în mai multe hotărâri, cu privire la cazul particular în care se acordă prioritate intereselor naționale superioare pentru a refuza unei părți o procedură pe deplin contradictorie. Statele contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere în materie. Cu toate acestea, este de competența Curții să se pronunțe în ultimă instanță cu privire la respectarea cerințelor Convenției (…).

148. În plus, Curtea reamintește că nici dreptul la divulgarea probelor relevante nu este absolut. În materie penală, aceasta a reținut că pot exista interese concurente, precum securitatea națională, necesitatea de a proteja martori expuși riscului unor represalii sau de a păstra secrete metodele poliției de anchetare a infracțiunilor – care trebuie să fie puse în balanță cu drepturile justițiabilului. Cu toate acestea, sunt legitime, din perspectiva art. 6 § 1, numai limitările drepturilor părții la procedură care nu aduc atingere esenței acestora. Pentru aceasta, toate dificultățile cauzate părții reclamante de o limitare a drepturilor sale trebuie să fie suficient compensate de procedura urmată în fața autorităților judiciare (…).

149. În cazul în care probele nu au fost dezvăluite părții reclamante în numele interesului public, Curtea trebuie să examineze dacă procesul decizional a îndeplinit, pe cât posibil, cerințele procedurii contradictorii și principiului egalității armelor și dacă a fost însoțit de garanții adecvate pentru a proteja interesele persoanei în cauză.

Carmen Gorgan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here