La sfârșitul lunii septembrie, judecătoarea Ioana Păsculeț de la Curtea de Apel Cluj a decis ca SRI să comunice corespondența purtată cu DNA în ceea ce îl privește pe Horea Uioreanu, din dosarul în care fostul președinte al CJ Cluj a fost condamnat la 6 ani și 4 luni de închisoare pentru luare de mită, fals în înscrisuri și tentativă la spălare de bani. SRI a refuzat să-i transmită lui Uioreanu documentele solicitate, instituția făcând referire la aceeași poezie, la legi deja cunoscute potrivit cărora informațiile cerute privesc securitatea națională a României, prin urmare sunt exceptate de la comunicarea acestora. În motivare, judecătorul arată că, practic, SRI a mințit pentru că din studiul documentelor clasificate, reiese că, acestea nu privesc astfel de informații.
Amintim pe scurt că la finele lunii decembrie 2018, Horea Uioreanu a făcut o cerere către Serviciul Român de Informații prin care a solicitat transmiterea în formă declasificată a comunicărilor purtate de SRI cu DNA, Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj cu referire la dosarele penale în care Uioreanu a fost parte. Două luni mai târziu, în februarie 2019, cererea a fost respinsă de către SRI, instituția motivând că informațiile cerute privesc securitatea națională a României, prin urmare sunt exceptate de la comunicarea acestora. În refuzul cererii se menționează și faptul că activitatea SRI își păstrează caracterul ”secret de stat” chiar și în condițiile declasificării Protocolului de cooperare din anul 2009 încheiat între SRI și PÎCCJ.
Într-un final, Curtea de Apel Cluj a admis în parte acțiunea formulată de Horea Uioreanu împotriva Serviciului Român de Informații, pentru „refuz de soluționare a cererii”, și a dispus ca SRI să declasifice toată corespondența cu DNA care îl privește pe fostul președinte al CJ Cluj, din dosarul în care a fost condamnat pentru corupție și să i-o comunice acestuia.
Curtea de Apel spune că nu au existat comunicări secrete între SRI și magistrații clujeni
În motivare, judecătorul arată că ”din documentele clasificate puse de SRI la dispoziția sa, reiese că în fondul arhivistic al SRI au fost găsite doar comunicări purtate între SRI și unitatea de parchet în legătură cu dosarul penal 4/P/2015, nu și comunicări purtate cu Tribunalul Cluj sau Curtea de Apel Cluj. Având în vedere faptul că existența unor asemenea comunicări este negată de către SRI, iar Uioreanu nu a adus nicio probă în sens contrar, instanța reține că o parte din comunicările solicitate nu există, motiv pentru care acțiunea formulată în vederea declasificării și transmiterea acestora urmează să fie respinsă ca neîntemeiată”.
SRI a intervenit ilegal în viața privată a lui Uioreanu
Judecătorul Ioana Păsculeț a analizat comunicările secrete dintre SRI și DNA, iar în motivarea hotărârii, magistratul s-a raportat la ele, însă a păstrat confidențialitatea acestora. Curtea de Apel Cluj spune că, într-adevăr, analizând comunicările respective, a avut loc o ingerință în vița privată a lui Uioreanu, însă nu a stabilit dacă a fost sau nu justificată, deoarece acest lucru nu constituie obiectul cauzei. Mai mult, judecătorul arată că SRI nu a justificat motivul care ar justifica menținerea caracterului secret a informațiilor cerute de Uioreanu.
„În speță, a avut loc o ingerință în dreptul la viață privată a reclamantului. Cu toate acestea, instanța apreciază că nu constituie obiectul prezentei cauze a se stabili dacă ingerința a fost sau nu justificată, deoarece reclamantul nu urmărește, la momentul actual, tragerea la răspundere a pârâtului, ci doar comunicarea unor informații. Ceea ce instanța apreciază ca fiind deosebit de relevant în prezenta cauză îl constituie faptul că nici prin documentele aflate la dosarul public al cauzei și nici prin cele clasificate, SRI nu a arătat, în concret, care este motivul care ar justifica menținerea caracterului clasificat al informațiilor în litigiu.
Pentru ca instanța să poată aprecia temeinicia solicitării de declasificare este necesar ca SRI să furnizeze o justificare concretă cu privire la motivele care pledează în sensul menținerii clasificării acestora, ceea ce nu s-a întâmplat în speță”, se arată în motivare.
SRI se ascunde după cortina siguranței naționale
Judecătorul mai arată că deși în refuzul cererii, SRI menționează că informațiile cerute de Uioreanu au caracter ”secret de stat”, de fapt, documentele nu privesc astfel de informații.
”În ceea ce privește referirile SRI la prevederile art. 17 lit. f și g din Legea 182/2002, potrivit cărora în categoria informațiilor secret de stat se includ informațiile care se referă la activitatea de informații desfășurată de autoritățile publice stabilite prin lege pentru apărarea țării și siguranța națională și siguranța națională și la mijloacele, metodele, tehnica și echipamentul de lucru, precum și sursele de informații specifice folosite de autoritățile publice care desfășoară activități de informații, instanța reține că, din studiul documentelor clasificate, reiese că, acestea nu privesc astfel de informații. Astfel,SRI nu a justificatîn nici un felde ce ar trebui să se considere că documentele în discuție ar avea legătură cu apărareațării și siguranța națională, iar din conținutul lor nu rezultă nicio astfel de legătură aparentă. De asemenea, documentele nu fac referire la nici un mijloc, metodă, tehnică, echipament de lucru sau sursă de informații specifică.
În plus, instanța are în vedere faptul că SRI nu a negat că dosarul penal în legătură cu care s-au purtat comunicările a fost finalizat, ceea ce înseamnă că clasificarea acestor documente nu ar putea avea legătură nici cu buna desfășurare a procesului penal”, se mai arată în motivare.
Uioreanu nu a fost singurul vizat
Din studiul documentelor clasificate, judecătorul mai arată în motivare ”că o parte dintre acestea nu se referă exclusiv la reclamant, ci și la alte persoane fizice sau juridice”.
”Dacă în virtutea argumentelor se poate concluziona că reclamantul are dreptul la declasificarea și comunicarea documentelor în ceea ce îl privește, acesta nu a probat că ar avea dreptul să i se comunice și informațiile care privesc alte persoane. În acest context, instanța apreciază că este oportun ca declasificarea acestora și comunicarea lor către reclamant să se facă cu anonimizarea numelor tuturor celorlalte persoane fizice la care el se referă, în afară de reclamant, cu anonimizarea datelor personale ale acestora, precum și cu anonimizarea denumirii și a altor date de identificare a persoanelor juridice conținute în același document.
Având în vedere această soluție, instanța nu găsește necesar să mai analizeze în ce măsură clasificarea lor a fost inițial justificată. De asemenea, instanța nu găsește necesar să analizeze prezenta cauză prin raportare la dreptul de informare al reclamantului în cadrul procedurilor penale la care a fost supus deoarece, pe de o parte, acest aspect nu prezintă relevanță față de soluția care urmează să o pronunțe și, pe de altă parte, este atributul instanțelor penale să decidă cu privire la accesul inculpatului la mijloacele de probă din cadrul dosarelor aflate pe rolul lor”, mai arată judecătorul.
