Vizita preşedintelui Băsescu la un sanatoriu de cardiologie din judeţul Covasna şi replica ministrului Nicolăescu, problemele sănătăţii abordate şi în mesajul prezidenţial către Parlament m-au îndemnat să încerc a face câteva reflecţii cu privire la unele aspecte ale asistenţei sanitare. Fără să fiu un fan Băsescu necondiţionat, nu pot să nu-i dau dreptate când declară că nivelul îngrijirii bolnavilor este departe de dimensiunea creditelor bugetare alocate acestui sector, esenţial pentru prezentul şi viitorul naţiunii. Reacţia ministrului sănătăţii nu a fost la obiect. (Ce bine că nu a accepat  să gireze şi postul de la ministerul muncii). Multă delăsare există şi în structurile teritoriale. Am văzut un reportaj în care ni se prezenta situaţia unor aparate de radiologie, ce se află la trei  dispensare din judeţul Bistriţa Năsăud. La 10 ani de când au fost importate nu au fost utilizate nici măcar o zi, fie din lipsa de deservenţi, fie din cauză că nu s-au găsit consumabile. Un primar mai nervos declara că va pune în stradă una din instalaţii, iar conducătorul reţelei sanitare din judeţ a găsit soluţia: casarea lor. (Excelent gospodar care se călăuzeşte după deviza: bunul statului este al tuturor şi al nimănui). Ce să mai  vorbim că majoritatea  spitalelor, în pofida banilor investiţi, au condiţii hoteliere precare, iar grupurile sanitare, peste tot, sunt nefrecventabile ,dar pentru acest lucru de vină sunt şi bolnavii. Banii, la fel ca în alte sectoare, nu rezolvă totul. Ştiu că ceea ce spun este un lucru comun, dar trebuie repetat continuu, până se va auzi cumva. Ca atare, creşterea salariilor, deşi necesară, nu este suficientă, decisiv fiind factorul uman.
            Apropo de aceasta, mi-am adus aminte că în anii '50, după ce Arghezi a fost scos din conul de umbră în care au încercat să-l menţină proletcultiştii, a primit o invitaţie să viziteze studioul cinematografic de la Buftea. Atunci era cel mai modern din sud-estul Europei. Gazdele au încercat să-i prezinte instalaţiile şi să explice cum funcţionează. Printre altele, i-au spus că unele sunt din RDG, ceea ce le asigură performanţe tehnice impecabile. Arghezi a zâmbit ironic şi a pus întrebarea: “dar nemţii unde sunt?”. (Atunci cinematografia românească traversa o perioadă grea. Singurul film care rămâne este “MOARA CU NOROC”, în regia lui Victor Iliu).
           Revenind la sănătate, oricâtă aparatură s-ar mai importa şi oricâte spitale de urgenţă se vor construi, bolnavii având la dispoziţie medicamente din cele mai bune – din păcate mult mai scumpe decât la vecinii noştri – până când nu se va face un minim ecarisaj moral, prea  multe nu se pot realiza pentru ameliorarea asistenţei sanitare.  Doctorul Brădişteanu este acuzat că nu poate justifica vreo 4 milioane de euro ce provin, probabil, de la o firmă din Elveţia, care a exportat în ţara noastră aparatură medicală pentru penitenciare. Desigur, aceasta este  o situaţie extremă, fiind mult mai nocivă mica corupţie, care începe cu infirmiera şi urcă până la şeful de clinică. Explicaţia  pentru  această situaţie nu poate fi căutată exclusiv la nivelul retribuţiilor. (Dacă ar fi să-l credem pe domnul Nicolăescu,  cea mai mare creştere salarială a personalului bugetar, în perioada 2004 – 2008, s-a înregistrat în sectorul sanitar).
            Nu vreau să fiu înţeles greşit. Sunt foarte dependent de medici, care îmi acordă o asistenţă medicală deosebită şi în mod dezinteresat. În familia mea  am doi medici buni, soţia mea şi cea a fiului meu. Pe prima o caută bolnavii pe care i-a tratat cu mulţi ani în urmă, iar nora este consultată de colegii ei pentru a cere un sfat medical şi atunci când se gaseşte la volanul autoturisnului. Acum, la Sângeorz – Băi am rămas impresionat de devotamentul doctoriţei care mi-a prescris tratamentul balnear. Pe lângă faptul că este o bună profesionistă pe care o caută an de an bolnavii pe care i-a avut în grijă, dintre care unii sunt dificili, le este foarte devotată, ascultându-i cu răbdare şi blândeţe. Vine prima la cabinet şi pleacă ultima.Ca atare, sunt mulţi doctori exemplari, în realitate şi nu numai în opere de ficţiune, cum este medicul din filmul lui Tatos ,”Mere Rosii”, interpretat magistral de Mircea Diaconu.
            La fel ca în învăţământ, fără dăruire nu se poate realiza ridicarea nivelului sănătăţii. Medicina nu este o profesiune obişnuită şi de acest lucru ar trebui să ţină seama personalul sanitar, bolnavii şi, bineînţeles, autorităţile. Numai pornind de la acestă premisă vom avea mai mulţi “nemţi” şi în domeniul asistenţei sanitare.
Adrian Man
P.S. Felicitări echipei CFR Cluj care, în pofida dezamăgirilor ce ni le-a cauzat Naţionala şi competitoarele din UEFA, a adus multă bucurie în casele românilor.

Adrian Man

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here