Statalitatea Ucrainei, pusă în pericol

Există opinii potrivit cărora, ţinând seama de realităţile din Ucraina, acest stat nu poate fi asimilat de NATO şi UE la modul integral. Cei ce împărtăşesc această opinie consideră că ar fi mult mai eficientă aderarea fragmentară, adică mai întâi partea de vest, care ar putea deveni, apoi, “o vitrină” şi pentru regiunile Nipru şi Don. Totodată, evoluţiile din ultimul timp arată faptul că Rusia doreşte să redobândească poziţia avută cândva de către fosta URSS, atât în Europa, cât şi în plan internaţional. Contactele cu regimul Chavez şi Castro, precum şi relaţiile pe care le promovează foarte insistent în ultimul timp cu China, dovedesc faptul că Rusia intenţionează să-şi afirme un nou statut internaţional. Iar acest fapt îngrijorează comunitatea internaţională care vede în acest “conflict mocnit” între Rusia, pe de-o parte, şi SUA pe de altă parte, o relansare într-o variantă modernă a Războiului Rece. Cu toate riscurile pe care le poate implica un asemenea conflict atipic şi de durată. Inclusiv pentru Ucraina.

Brzezinski versus Ivasov. Cine suferă de “scenarită”?

Zbigniew Brzezinski, recunoscut specialist în geopolitică, fost consilier pentru probleme de securitate naţională în timpul preşedintelui Jimmy Carter, consideră că Rusia promovează o politică tot mai agresivă în ultimul timp faţă de statele care şi-au proclamat independenţa faţă de URSS. În opinia sa, conflictul din Georgia a arătat, în mod cât se poate de evident, că Rusia nu ezită să folosească forţa atunci când interesele sale sunt sau vor fi ameninţate, trecând de la şantajul economic pe care îl practică de mai mult timp în raporturile cu alte state, la acţiuni militare. În opinia acestuia, următoarea “victimă” a Rusiei ar putea să fie Ucraina. Pe de altă parte, generalul Ivasov consideră însă că atitudinea SUA şi a NATO a fost cea care a făcut ca Rusia să-şi reconsidere politica externă în raport cu interesele sale de securitate pe termen lung, în Europa, dar şi în lume. ”SUA, a precizat Ivasov, şi-a concentrat eforturile pentru îndepărtarea Ucrainei şi a Belarusului de Moscova pentru a transforma Federaţia Rusă dintr-un gigant eurasiatic într-un stătuleţ regional asiatic. La Washington există, de mai mulţi ani, strategia «Anaconda», conform căreia Rusia trebuie sufocată prin privarea de acces la mări şi, respectiv, la parteneri comerciali.” Generalul Ivasov a mai arătat că regimul de la Kiev nu ia nicio măsură fără să se consulte, în prealabil, cu Washingtonul, iar propaganda antirusească  promovată în Ucraina este dirijată tot de SUA. Referindu-se la importanţa strategică pe care o are Crimeea în zona Mării Negre, generalul Leonid Ivasov a mai precizat: “Veţi vedea că americanii îi vor opune pe ucraineni ruşilor, vor provoca acţiuni militare pe teritoriul Ucrainei, fie în Crimeea, fie în altă parte, iar ucrainenii vor înţelege prea târziu că au devenit victimele jocurilor geopolitice ale SUA. Vor dezmembra Ucraina după modelul fostei Iugoslavii. Şi nu trebuie să ne facem iluzii că în cazul scindării Ucrainei, peninsula Crimeea va trece sub jurisdicţia Rusiei. Asta chiar este o prostie. Naţionaliştii ruşi nici nu-şi imaginează câţi pretendenţi există la mâna Crimeii.”

Iuscenko rămâne optimist

Potrivit ziarului Novai Reghion, preşedintele Ucrainei, Viktor Iuscenko, a făcut apel la populaţia ţării sale să fie optimistă promiţând aderarea iminentă a ţării la NATO şi îndepărtarea pentru totdeauna de Rusia. De mai mult timp, Viktor Iuscenko face presiuni asupra SUA pentru ca Ucraina să primească Planul de Acţiuni în vederea Aderării (MAP). Potrivit lui Iuscenko, “Există multe ameninţări privind securitatea în Europa şi putem răspunde acestor provocări într-un singur fel – prin extinderea stabilităţii şi zonei de securitate. Sunt convins că mingea nu este în terenul ucrainean. Ucraina a făcut tot ceea ce trebuia să facă.” În acest moment însă ucrainenii par mai puţin interesaţi de această problemă şi mult mai mult, de scumpirile cu care se confruntă, de creşterea preţului la energie şi de căderea bruscă a monedei naţionale. Adevărul este că majoritatea ucrainenilor nu agreează aderarea Ucrainei la NATO, ci doar o mică parte din populaţie, adică cea concentrată în vestul ţării (catolică), susţinând această opţiune. Cea mai mare parte a populaţiei, respectiv cea din centrul şi sud-estul ţării (ortodoxă) este însă pentru apropierea şi buna vecinătate cu Rusia. Invocând bunele relaţii pe care le are cu Polonia şi care ar putea servi drept model, Iuscenko a făcut un apel sentimental cu trimitere la Rusia: ”Nu dorim un frate mai mare, ci relaţii pe bază de egalitate ca între ucraineni şi polonezi…Întrebaţi un polonez cine îi este prieten în Europa şi el vă va spune că ucraineanul. Întrebaţi un ucrainean care ţară europeană este cel mai bun prieten al Ucrainei şi el vă va raspunde: Polonia.”

Anatolie VÂJEU