În cadrul bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia a funcționat timp de 112 ani cea mai veche stație meteorologică din România. Perioada în care Alba Iulia a oferit informații legate de vreme a fost între anii 1843 – 1955.

Profesorii de la de la seminarul romano-catolic au avut, de asemenea, un rol foarte important în menținerea stației meteo. Aceasta a fost pusă în funcționare la distanță de 50 de ani de la înființarea Bibliotecii Bathyaneum și a Institutului Astronomic, care au fost ridicate în anul 1798.
Cercetătorul Constantin Bart explică acest lucru fie prin procesul ce a urmat după moartea fondatorului, contele Ignàc Batthyàny, fie prin lipsa unui personal tehnic. Acesta a mai oferit informații despre acest subiect în revista Apulum, printr-un material publicat în anul 1967, unde acesta precizează că a stația a funcționat între 1843 și 1955, fiind pusă în legătură şi susţinută de Centrul Meteorologic din Bucureşi, din anul 1922.
”În tot acest lung interval de funcţionare, ea a fost condusă de o serie de profesori de la liceul romano-catolic din Alba Iulia. Este meritul lor că s-au putut înregistra de 3 ori pe zi unii parametri, că au întreţinut staţia cu aparatura necesară, uneori din fondurile lor personale şi că unele dintre aceste date au fost prelucrate şi publicate la Muncgen, Viena, Budapesta şi chiar în ţară, la Sibiu”, spune Constantin Bart.

Alba_Iulia_Batthyaneum

În articolul publicat mai sunt precizate și următoarele:

”În aceste publicaţii se făcea o corelaţie pertinentă între diverse modificări ale atmosferei şi apariţia unor epidemii sau epizotii. Spre deosebire de medicii astrologi, observaţiile se făceau pe o bază ştiinţifică şi nu prin simplu empirism ori bazate pe teorii fanteziste. Mai mult, din lista cărţilor de la Batthyaneum se poate observa o nouă disciplină a medicinei – meteorologia – care capătă pentru medicină, treptat, o importanţă mai deosebită: era dată fie ca subiect de teză pentru obţinerea titlului de doctor, fie se preda tinerilor medici, cum a procedat profesorul Krieger la Viena la începutul secolului al XVIII-lea”.
Constantin Bart se întreba de ce fondatorul bibliotecii să adune aceste documente de asemenea importanță pentru știință și istorie. Răspunsul primit este:

”Se va invoca de unii pe bună dreptate, spiritul lui de umanist. Alţii, mai circumspecţi, ar înclina poate a crede că nu e vorba decât de un fel de adaptare a unui cărturar la secolul în care a trăit, de o acceptare a curentului şi a modei ce era odinioară, când monarhii şi potentaţii zilei obişnuiau să aibă la curtea lor un astrolog şi chiar un asronom, în cazul că medicul curţii nu întrunea asemenea calităţi”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.