Certificatele de emisii de carbon deţinute de România ar putea fi suspendate începând cu luna septembrie. Acest lucru este posibil să se întâmple pentru că statul Român nu s-a conformat până acum la cerinţele de raportare (INEGES) solicitate de Comitetul de Conformare al Protocolului de la Kyoto. În timp ce România riscă să piardă circa 1,5 miliarde de euro, “băieţii destepţi” din afacerile cu energie şi hackerii se îmbogăţesc. Cu toate acestea, reprezentanţii Registrului Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră văd situaţia extrem de “verde” şi neîngrijorătoare.
Conform Protocolului de la Kyoto, României i s-au alocat 300 de milioane de certificate de emisii de carbon pentru perioada 2008-2012, iar pentru că marii poluatori industriali au intrat în faliment, statul ar fi putut vinde aceste certificate ţărilor a căror economie este bazată pe producţie industrială. Însă acest lucru nu s-a întâmplat, reprezentanţii statului preferând să vândă aceste certificate unor societăţi comerciale româneşti sau off-shore care au asigurat un rol de intermediari pe piaţa certificatelor emisiilor de gaze cu efect de seră. Înainte de criză, în urmă cu doi ani, valoarea unui certificat era de 10 euro, astfel dacă România şi-ar fi vândut toate certificatele ar fi câştigat 3 miliarde de euro. În momentul de faţă, pe fondul crizei mondiale, valoarea unui certificat s-a înjumătăţit. Pe lângă această pierdere, România riscă să primească interdicţia de a mai vinde aceste certificate dacă nu se conformează normelor de raportare europene a tranzacţiilor. Dacă oficialii UE nu elimină România de pe această piaţă, oricum timpul pentru valorificarea acestor certificate este destul de scurt pentru că ele expiră în anul viitor.
În mod concret, în momentul de faţă, problema României gravitează în jurul faptului că reprezentanţii Comitetului de Conformare al Protocolului de la Kyoto au descoperit că reprezentanţii Ministerului Mediului nu au inclus estimări pentru mai multe subcategorii de activitate, nu au raportat suficient de bine emisiile cu efect de seră rezultate din folosirea terenurilor şi din silvicultură, şi că, în linii mari România are metode de estimare mai slabe pentru anumite zone şi metodele de raportare de până acum nu se justifică suficient de bine. Cu toate acestea, din 2008, când României i-au fost repartizate aceste certificate, statul român nu a făcut nici o tranzacţie.
"În funcţie de perioada de suspendare a registrului, efectele sunt resimţite atât de statul român, cât şi de firmele înscrise în schema europeană de comerţ cu emisii şi de firmele implicate în proiecte de implementare în comun. În cazul în care suspendarea se va face pe o perioada de un an sau mai mare, lucrul acesta înseamnă că cele peste 200 de instalaţii înscrise în schema de comerţ cu emisii nu vor avea acces la pieţele internaţionale. Reglajul se va face numai între firmele înscrise în registru la nivel naţional", a explicat Lavinia Andrei, preşedintele Fundaţiei Terra Mileniul III, fundaţie care a întocmit o analiză asupra acestei situaţii.
Conform reprezentanţilor Fundaţiei Mileniul III, suspendarea registrului va afecta în principal firmele care nu îşi vor asigura necesarul de certificateşi vor trebui sa plăteasca o penalizare de 100 euro pentru fiecare certificat lipsă.
Reprezentanţii europeni vor decide la sfârşitul acestei luni dacă România va fi suspendată sau nu, iar decizia luată va fi raportată la modul autorităţilor române de a se conforma normelor.
România transmite anual, la Secretariatul Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCCC), la Comisia Europeană şi la Agenţia Europeană de Mediu, Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (INEGES). Acest raport anual răspunde obligaţiilor asumate de România în cadrul Protocolului de la Kyoto şi este supus analizei şi evaluării anuale realizate de experţii revizori.
România face loc “băieţilor deştepţi”
În legătură cu această problemă, reprezentanţii Registrului Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră văd problema extrem de calm.
“Vă comunicăm că în cazul suspendării eligibilităţii României la sfârşitul lunii august, implicaţia pentru Registrul Naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră, se va materializa prin imposibilitatea tranzacţionării internaţionale a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. Restul operaţiunilor, cum ar fi tranzacţionările interne între conturile deschise în registru, alocările pentru anul 2012 şi conformarea aferentă anului 2011, vor putea fi în continuare realizate”, arată un răspuns al biroului de presă al instituţiei.
Cu alte cuvinte, dacă statului român i se va interzice să facă tranzacţii internaţionale, acest lucru nu va reprezenta nici o problemă pentru că pe plan intern tranzacţiile cu certificate de emisii de gaze cu efect de seră vor putea continua, iar cei care activează pe această piaţă vor putea vinde prin off-shore-uri în străinătate. Afacerea pare extrem de simplă, dar din păcate este dedicată celor “aleşi”. Coincidenţa face ca această interdicţie să nu schimbe cu nimic felul în care decurg aceste afaceri.
Fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu anunţa în trecut că există state care abia aşteaptă că cumpere certificatele României, dar nici un mare concern multinaţional nu a părut interesat, chiar dacă Videanu se mândrea că deja a primit scrisori de intenţie de la Mitsui, Sumitomo, Vitol, Nomura şi de la sucursala din Londra a Gazprom. Pentru a vedea care sunt, de fapt, afacerile româneşti cu certificade de emisii de dioxid de carbon, autoritatea care reglementează aceste tranzacţii, Registrul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (RNEG), pune la dispoziţie o serie date adiacente secrete. “Cantitatea totală de ERU-uri, CER-uri, AAU-uri şi RMU-uri (instrumente şi unităţi de tranzacţionare a emisiilor de CO2, n.red) deţinute în fiecare cont la 1 ianuarie: Datele din ultimii 4 ani sunt confidenţiale”, “Cantitatea totală de ERU-uri, CER-uri, AAU-uri şi RMU-uri transferate către alte Registre, precum şi identitatea conturilor şi registrelor implicate în transfer: Datele din ultimii 4 ani sunt confidenţiale”, arată rapoartele autorităţii. Singurele informaţii publice sunt societăţile care pot face tranzacţii cu aceste certificate. Printre aceste firme se regăsesc societăţile clujene SC SC TEN Transylvania Energy, firmă la care a deţinut acţiuni Alin Ardelean, fiul fostului şef de la Doi şi’un sfert, Virgil Ardelean, şi SC AMGAZ. Pe la aceste societăţi s-au perindat Rareş Cristian Criste, unul dintre cele mai importante personaje din domeniul afacerilor cu energie electrică, sau Sorin Piciu. Alin Ardelean a fost asociat în firma Energon GET GAS&Emissions Trading, care este deţinută de acţionarul majoritar Energon Holding Delft B.V, o firmă olandeză.
O altă companie care figurează pe tabelul RNEG este SC ENEX, o societate patronată de clujeanul Stefan Gadola şi Peter Pal, patronii concernului Energobit, un grup de firme care activează tot pe piaţa energiei.
La începutul anului 2009, autorităţile române indicau vânzarea certificatelor ca sursă de venituri la buget pentru contracararea efectelor crizei. Ulterior, fostul ministru al Economiei Adriean Videanu anunţa că cele trei miliarde de euro vor fi folosite la investiţii în sistemul energetic naţional, ca aport suplimentar la majorarea capitalului social al giganţilor energetici Electra şi Hidroenergetica, pe care el dorea să-l înfiinţeze, dar totul a fost un balon de săpun.
În cadrul protocolului de la Kyoto, România s-a angajat să reducă cu 8% emisiile de dioxid CO2 în perioada 2008-2012, faţă de anul de referinţă 1989. Pentrui că marile uzine poluatoare s-au închis emisiile poluante s-au redus cu 38%. Potrivit notei de fundamentare a unui proiect de hotărâre de guvern elaborat de Ministerul Economiei în luna aprilie a acestui an, având în vedere preţul vehiculat de piaţă între 4 şi 8 euro pentru un certificat, adică echivalentul unei tone de emisii, România ar putea obţine între 1,2 şi 2,4 miliarde de euro dacă ar vinde toate cele 300 de milioane de certificate.
Răzvan Robu
