Statul subteran și alte stafii ale prezentului

Știu că prezentarea anchetării târlei de jigodii avându-i la vârf pe Coldea, Dumbravă și Săgețel-Trăilă face deliciul publicului, dar privind cu prea multă atenție riscați să pierdeți esențialul. Distrușii ăștia fuseseră scoși de la butoane de ceva vreme și se ocupau, așa cum se vede, cu potlogării și găinării. Desigur, asta după ce strânseseră în „depozite” cantități impresionante de mălai. Doar că povestea e puțin diferită de ceea ce se vede.

Originile statului subteran actual sunt în perioada lui băsescu. Jigodia bețivă, după ce a pus mâna pe putere, a cedat întreg statul pentru tronul său. Treaba stă în felul următor: într-o discuție cu ambasadorul SUA de atunci, băsescu s-a plâns că statul e mult prea „eterogen” și nu poate fi controlat, motiv pentru care forțele revanșarde și anti-reformă ale lui Năstase își fac de cap. Ambasadorul i-a promis că-l rezolvă și, în scurt timp, i-a adus câțiva specialiști de la FBI cu ajutorul cărora să creioneze un model funcțional pentru România.

Ceea ce nu știa jigodia bețivă e că specialiștii trimiși lui băsescu erau fix aceiași care-i fuseseră strecurați și lui Năstase pentru consultanță în domeniul legislației anti-corupție. Doar că Năstase, având ceva mai mult cap pe umeri, își exprimase obiecțiile în ceea ce privește debalansarea puterilor în stat, în special prin crearea unui pol anti-corupție care să bulverseze întreaga societate. Înființarea PNA de către autoritățile PSD sub conducerea lui Năstase reprezentase o cedare destul de puternică doleanțelor SUA, dar era destul de bine armonizat astfel încât structura să nu capete greutate prea mare și să debalanseze justiția în întregul său.  

Consultanții trimiși lui băsescu au mers pe o structură pe care mai încercaseră să o impună cel puțin în două rânduri(din ceea ce știu eu), cu care ne-au tot pisat încă de pe vremea lui Constantinescu. Structura era preluată din statele sud-americane care au fost distruse de CIA prin impunerea unor modele menite a reduce puterea traficanților de droguri. Puțini știu că așa-zisul război împotriva drogurilor este de fapt un război pe cota de piață din SUA care se dă între serviciile secrete și cei care vor să profite de piața americană. Inițial treburile merseră ca unse: CIA cumpăra marfa de la clanurile sud-americane și le vindea pe piață printr-o structură proprie. Scandalul a pornit de la prețuri pe care americanii le tot scădeau. De aceea, cele mai puternice clanuri columbiene(și nu numai), bazându-se pe structurile americane de distribuție pe care și le creaseră, au început să șunteze CIA. În scurt timp, banii i-au ridicat pe baronii drogurilor la o cotă atât de mare încât au devenit dușmanii de moarte ai statului subteran american. Dacă nu înțelegeți chestiunea asta, nu aveți cum să înțelegeți războaiele drogurilor și nici de ce unii baroni ai drogurilor sunt buni și-și desfășoară activitatea cu protecție, în timp ce alții sunt răi și prezentați ca personaje total malefice în mediile de propagandă americană. Și, de asemenea, nu veți înțelege cum de „capturile record” se fac cu kilogramele în timp ce transporturile speciale se fac cu tonele. Mă rog, nu mai insist, poate vom vorbi altă dată. 

Ca idee, structura propusă(de fapt impusă) de americani prevedea existența unui parchet anticorupție care să scurteze cercetarea prenală și prin intermediul căruia să se paradească corupția(sic!). Prin corupție înțelegându-se ceea ce nu convine SUA. În acest joc, DNA venea la pachet cu un consultant american(de fapt membru al Secret Service) care distila informațiile și-și baza activitatea strict pe interesele americane. În structură, SRI urma să fie servantul care să pună la dispoziția procurorilor materialul necesar înfundării celor care deranjau, dar și să ușureze drumul dosarului spre sentință prin „mijloace specifice”. Cu alte cuvinte, întreaga structură anticorupție din România a fost gândită din fașă ca o structură menită a subordona țara intereselor americane. Culmea, o groază dintre pesediștii de vârf știau ce va urma, dar niciunul dintre ei nu-și imagina că va ajunge la pârnaie. Chestie de care au avut parte cam toți.

Inițial, băsescu și-a pus un soldat credincios la vârful DNA, pe Daniel Morar. Acesta a ajutat mult intereselor lui băsescu și marginal intereselor americane. Putem spune că Morar, în ciuda a ceea ce a făcut, a întârziat destul de mult nebunia dorită de americani. Kovesi, pe acea vreme, era Procuror General, dar nu putea să facă mare lucru deoarece centrul de greutate era la DNA. Individa era omul de încredere al structurii oculte care se înființase în inima statului nostru. Dacă mai țineți minte, au existat tensiuni dure între Kovesi și Morar, la un moment-dat Morar intenționând s-o aresteze, operațiune oprită însă de protectorii americani ai Cicloapei prin intermediul securiștilor locali care-o știau de-a lor. Culmea, de la chestia asta Morar s-a supărat și a încercat să facă primii pași prin intermediul cărora DNA să intre în hățișul corupției din structurile patronate de Coldea. Unul era ascultarea independentă, prin intermediul unui serviciu care să aparțină DNA, iar cel de-al doilea era anchetarea corupților din servicii. Doar că era prea târziu.

La expirarea mandatelor procurorilor de la vârful parchetelor, băsescu a fost băgat la colț de americani pentru eliminarea lui Daniel Morar. In extremis, l-a luat consilier prezidențial și, când a putut, l-a împins la Curtea Constituțională. Momentul cheie al capitulării lui băsescu a fost noaptea alegerilor, când s-a lucrat până dimineață la convingerea „partenerului strategic”. Geoană de fapt câștigase alegerile, dar SUA l-au retras pentru că pe moment se considera că PSD-ul încă nu e reformat și Geoană nu avea puterea să-l reformeze.  

Atunci a apărut Kovesi la DNA și nebunia a început cu adevărat. Structura pusă la punct de americani a început să funcționeze ca unsă. Reprezentanții Secret Service erau de fapt cei care conduceau activitatea, în timp ce securiștii lui Coldea și Dumbravă băgau strâmbe și agățau judecători. Procedura era simplă: îi prindeau pe judecători cu potlogării, îi strângeau cu ușa, după care aceștia deveneau servitori de nădejde. Doar că nu se lucra doar așa. Judecătorii erau agățați și direct de americani prin intermediul organizațiilor oculte unde se băgaseră ca să-l aibă pe Marili Arhitect aliat pe frontul carierei lor profesionale. Așa au apărut servanții cei mai destoinici ai sistemului care abia târziu au fost identificați de oamenii lui Coldea. 

Întregul păienjeniș a funcționat impecabil. Americanii doreau distrugerea elitelor țării pentru a o îngenunchea. Treabă care a fost pusă în scenă impecabil. Așa au picat în hățișul „corupției” nu doar politicienii sau așa-zișii baroni locali, ci și medici, sportivi, personalități ale vieții publice, singura vină imputabilă acestora fiind faptul că sunt cu mult deasupra mediei. 

Un rol esențial în acest hățiș l-a avut un ofițer SIE sub acoperire trimis să distrugă PSD-ul: Victor Viorel Ponta. Din cauza polarizării societății românești s-a considerat nepractică atacarea PSD-ului cât timp băsescu se afla la putere. Însă și timpul era scurt. Astfel am avut schimbarea de putere și împingerea lui Ponta la butoane. Ponta știa care-i e misiunea și, de aceea, a făcut rapid lista baronilor care trebuie paradiți. Mulți dintre aceștia se considerau intimi de-ai lui Ponta și cu atât mai rău au fost loviți. Interesant e că, în aparență, Ponta se certa cu Koveși și cu Coldea. Doar de gura lumii. Iar Kovesi juca rolul de servitoare a lui băsescu în timp ce-l paradea pe la spate. Așa se face că, pe măsură ce timpul lui băsescu trecea, puterea îi scădea. Mai țineți minte obsesia lui de a fi președinte până în ultima zi? De fapt nu era obsesie, ci disperare deoarece îi fugea pământul de sub picioare. 

Partea interesantă este că lui Ponta i se rezervase rolul de a asigura tranziția de la băsescu la „noua republică”, adică acea structură spongioasă precum un burete, fără niciun secret și fără nicio surpriză. Ponta a crezut că, făcându-se servitorul americanilor, va reuși să profite pentru a cuceri puterea. După ce i s-a dat peste bot la alegeri(pe care Plăvanul le-a pierdut la o diferență de 7 procente!), a sperat că-și va conserva puterea, dar a fost eliminat precum o măsea stricată. Ponta a fost destul de isteț atunci când și-a dat demisia cu ocazia evenimentelor generate de atentatul de la Colectiv, întrucât a tăiat din fașă dorințele sistemului de a avea un proces de erodare a PSD. Mișcarea sa a fost un fel de răzbunare deoarece i-a deschis drumul lui Dragnea, cel care a dat destule transpirații reci sistemului abia implementat. Dragnea însă a fost un lider slab, incapabil să rupă pisica-n două. Deh, la Teleroman nu se știe că dacă vrei să fii golan trebuie să dai cu pumnul, apoi cu toporul și-apoi cu târnăcopul. Iar dacă dușmanul mai mișcă îl nivelezi cu cilindrul compactor. Altfel n-ai cum să joci în politica mare(aviz amatorilor care tot mai cochetează cu ideea intrării în politică!).

Privind retrospectiv, înțelegeți așadar că tot ceea ce ați văzut a fost un grotesc spectacol în care s-au înghesuit servicii secrete, organizații teleghidate din afară, media capturată integral de sistem și partidele care, ușor-ușor au fost canalizate spre structura plată de acum, direct răspunzătoare comenzilor cu „să trăiți!”.

Sunt multe elemente demne de amintit, dar nu am spațiul necesar. Ceea ce vreau să rețineți este că atât Coldea cât și Dumbravă, la ora actuală sunt niște nulități care s-au afirmat doar prin faptul că au servit cauza care le-a fost cerută de stăpâni. Cu toate că li s-a creat un mit de invincibilitate, de fapt ăștia doi se ocupau cu potlogăriile pe care le făceau încă din timpul mandatului activ. Mai bine spus, potlogăriile pe care erau lăsați să le facă. Într-adevăr, s-au bazat întotdeauna pe o rețea proprie pe care și-au păstrat-o inclusiv după ce n-au mai fost la butoane. 

Ce s-a întâmplat acum? Văd titluri bombastice precum „dărâmarea statului subteran”. Stați liniștiți, nu se dărâmă niciun stat subteran. De fapt e ceva și mai interesant: cu toate că păcălicii ăștia credeau că le va funcționa la infinit treaba, în realitate au fost din ce în ce mai izolați de structurile subterane. Cu toate că mimau puterea, o mare parte din rețea li s-a evaporat natural, iar cea rămasă era în lichidare. Momentul acesta a fost unul ideal în care absolut totul e perfect localizat și delimitat, astfel încât paradeala lor să nu lovească în statul subteran actual. Da, se vor afla multe elemente, dar e o chestie de care trebuie să țineți cont: toate acele chestiuni aparțin trecutului. Nimeni n-o să aducă atingere la ceea ce este acum. Iar ceea ce este acum, față de ceea ce a fost e inimaginabil pentru omul simplu.

Ca să înțelegeți ce-am fost și ce-am ajuns, vă voi spune că aderarea României la NATO a fost condiționată de trecerea în rezervă a lui Caraman. Chiar și-așa, umbra acestuia i-a înfiorat într-un asemenea hal pe americani încât doar după numeroase schimbări în sistem au avut curajul să se apropie. Inclusiv pe vremea servilului Coldea exista o oarecare autonomie. În prezent însă, după ce Plăvanul a deschis larg ușile pentru orice ticălos extern, România e atât de penetrată încât nu-și mai aparține. Dacă vrei să faci afaceri aici ai nevoie de o hartă care să-ți spună exact pe-ale cărui interese să nu calci. România nu mai are președinte, premier sau Parlament. Conducerea țării e concentrată la Ambasada SUA. De altfel, cel mai probabil, acela va fi primul loc de pelerinaj al lui Coldea pentru a-și rezolva problemuțele. Iar celălalt pelerinaj va fi acolo unde nu e iarnă niciodată, dar despre asta mai târziu, când vom afla dacă va fi o notă de plată și la cât se va ridica. 

Așadar, stați liniștiți! Repet: nu există nicio dispariție a statului subteran! Actualul stat subteran românesc e perfect integrat în NATO, adică lucrează fix după cum îi dictează stăpânul american și răspunde comenzilor mai abitir decât un cățeluș dresat. Nu mai există nicio urmă de independență, totul se execută fără să se discute. Și, ca să fie treaba treabă, vă spun încă de pe-acum că, pe moment, Nicușorul prezidențialelor va fi Prostănacul. Aveți idee de ce Nicușor trebuie obligatoriu să rămână? Mai vorbim!

Dan Diaconu