Fostul politician PDL-PNL Steluţa Racolţa a fost declarat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în mod definitiv incompatibil. Înainte de acest verdict şi judecătorii de la Curtea de Apel Cluj au dat aceeaşi soluţie. Racolţa a fost declarată incompatibilă pentru că pe vremea când era consilier judeţean a încheiat mai multe contracte de formare profesională cu diferite instituţii aflate în subordinea CJ Cluj.
Magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au hotărât definitiv că politicianul clujean Steluţa Racolţa a fost în incompatibilitate pe vremea când era consilier judeţean şi încheia contracte de formare profesională, printr-o firmă de-a ei, cu instituţii aflate în subordinea administraţiei judeţene.
Potrivit sentinţei ÎCCJ, ”Respinge recursul declarat de reclamanta Racolţa Steluţa Carmen împotriva sentinţei civile nr.89 din 10 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2017”, arată soluţia pe scurt a instanţei.
Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a arătat într-un comunicat că Steluţa Racolţa este în incompatibilitate alături de alţi 10 consilieri şi primari.
”S-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada exercitării mandatului de consilier judeţean, întrucât, societatea comercială la care aceasta deţine calitatea de asociat şi funcţia de administrator a încheiat patru contracte de formare profesională în valoare totală de 32.400 lei, cu instituţii sau regii autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea Consiliului Judeţean Cluj ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliul judeţean, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 90, alin. (1) din Legea nr. 161/2003”, se arată în comunicatul ANI.
Cu cine a avut contracte Racolţa?
Steluţa Racolţa a avut contracte cu Compania de Apă Someş, cu Spitalul Clinic de Recuperare, cu Clujana şi alte instituţii în subordinea instituţiei la care a lucrat. Preţul pentru un contract era de aproximativ 4.000 de lei. De la Clujana a primit un contract de 4.800 de lei şi ulterior un contract de 1.000 de lei, iar de la Spitalul Clinic de Recuperare este vorba de un contract de 4.000 de lei.
La Curtea de Apel Cluj, procesul lui Racolţa a fost judecat de magistratul Claudia Idriceanu. Practic, ÎCCJ a menţinut hotărârea instanţei clujene.
”Cum reclamanta nu a renunţat la contractele încheiate în termenul prevăzut de lege, sancţiunea care se aplică acesteia, este aceea a încetării de drept a mandatului potrivit alin.3 al aceluiaşi text legal, neavând importanţă faptul că mandatul său de consilier judeţean sub incidenţa căruia a existat incompatibilitatea s-a încheiat la nivelul anului 2012 câtă vreme aceasta este în continuare în exercitarea funcţiei publice de consilier judeţean pentru un nou mandat respectiv 2012-2016”, arată magistratul Claudia Idriceanu în motivarea sentinţei.
”Reclamanta nu neagă faptul că societatea comercială la care deţine calitatea de administrator a încheiat contractele individualizate in adresa emisa de ANI, dar pentru a fi incidente dispoziţiile art. 90 alin.l din Legea nr. 161/2003 ar fi obligatoriu ca aceste contracte sa facă parte din cele enumerate limitativ in cuprinsul normei amintite: „contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective””, se arată în decizia CA Cluj.
Ce spune jurisprudenţa internaţională
”Prin precizarea cererii de chemare în judecată, reclamanta îşi suplimentează motivele de anulare pe care le consideră incidente, in ceea ce priveşte raportul atacat prin acţiunea introductiva. Având in vedere faptul ca persoana găsita incompatibila nu mai poate ocupa funcţii publice timp de 3 ani de la momentul rămânerii definitive a raportului prin care se constata starea de incompatibilitate, consideră că se încalcă dispoziţiile art. 14 din Convenţia europeana a drepturilor omului. In aceste condiţii, consideră ca dispoziţiile art. 25 alin.2 din Legea nr. 176/2010 sunt incompatibile cu art. 14 CEDO, înţelegând să invoce excepţia de neconvenţionalitate a acestora.
Interpretarea firească a dispoziţiilor art. 14 CEDO in materia drepturilor politice pe care le are un cetăţean trebuie sa fie in absoluta legătura cu cea a dispoziţiilor art. 3 din Protocolul 1 CEDO, acestea implicând dreptul de a candida si de a vota, astfel cum s-a reţinut si in hotărârea Mathieu-Mohin si Clerfayt din data de 2 martie 1987, paragrafele 46-51. Evident ca discuta de drepturi subiective care nu au un caracter absolut si care, in mod inevitabil, pot fi supuse unor limitări. Totuşi, limitările pe care înţelege să le stabilească statele nu pot fi arbitrare, acestea trebuind sa urmeze in mod obligatoriu anumite principii, in special cel al proporţionalităţii şi al urmăririi unor scopuri legitime. In cazul de fata, din punctul meu de vedere, nu se justifica sub nicio forma decăderea din drepturile electorale care sa funcţioneze timp de 3 ani.
O idee asemănătoare s-ar desprinde din hotărârea pronunţată de CEDO în cauza Sidabras si Dziautas contra Lituaniei in care s-a reţinut ca interdicţia aplicata pentru un anumit tip unor foşti ofiţeri KGB de a mai ocupa anumite funcţii – printre care si cele prin care se ajunge ca urmare a exprimării votului de către cetăţeni – sa fie contrara dispoziţiilor art. 14 CEDO”, se arată în continuare în decizia magistratului de la CA Cluj.
Ce este conflictul de interese şi interesul personal
Conform legii, “prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică, potrivit dispoziţiilor art. 69, are sau ar putea avea un interes personal de natură patrimonială sau nepatrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor care îi revin, potrivit Constituţiei şi altor acte normative, precum şi interesul public”.
În cazul “interesului personal”, acesta este stabilit prin “orice avantaj material sau de altă natură,
urmărit ori obţinut, în mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, de către persoanele prevăzute la art. 69, prin folosirea reputaţiei, influenţei, facilităţilor, relaţiilor şi informaţiilor la care au acces, în temeiul exercitării demnităţii publice sau funcţiei publice”.
