Știați că în Cluj-Napoca există un bloc cu un singur balcon și care are o poveste demnă de filme? Știați că în Cimitirul Central este o statuie a Pistruiatului, băiatul care a inspirat serialul cu același nume? Sau că biserica Sfântul Mihail are încă pe pereții exteriori ghiulele de tun?
Stați liniștiți, nici eu nu am știut, dar am aflat toate aceste povești datorită unui proiect demarat de doi prieteni, Elena și Răzvan. România secretă/ Clujul secret este un proiect ce ar trebui să ajungă la toți cei care au bătut străzile Clujului cel puțin odată.
„Clujul e ca o haină cu multe buzunare care merită „buzunărită”, îmi spune Elena. În fiecare buzunar se ascunde un alt secret la orașului pe care îl știu tot mai puțini.
Elena ne-a împărtășit că i-a fost greu să devzvăluie tuturor secretele „orașului ei”. Pentru că da, poveștile pe care le auziți în cadrul proiectului România secretă sunt parte a unui Cluj ascuns în spatele străzilor luminate și care dispare cu fiecare nou proiect de „modernizare”.
”Am ieșit la cafea și descoperind că Elena știe foarte multe lucruri despre locurile secrete din Cluj, am zis să mi le arate. Elena are Clujul ei. Ea a făcut un sacrificiu implicându-se în acest proiect, pentru că își dezvăluie Clujul ei și îl face cunoscut. Bine, noi încercăm să păstrăm cât de cât un anumit mister asupra locurilor. Proiectul a început de la curțile Clujului. Elena cum vede o poartă deschisă, intră. Elena intră în curțile oamenilor și spune: Uite, aici este un portal renascentist! Uite, un balcon! Îmi place să spun despre Elena că este una dintre cele mai mari secrete ale României, ea este unul dintre cele mai mari secrete pentru că este ca o comoară nedescoperită”, povestește Răzvan despre cum i-a venit ideea acestui proiect.
Elena a avut șansa unui tată pasionat de istoria orașului în care s-a născut și a crescut, pasiune pe care i-a transmis-o cu mult succes și fiicei lui. Aici nu vorbim însă de acea istorie pe care o poți citi în cărți, ci tocmai de acele mici secrete care reprezintă farmecul unui oraș.
„Sunt clujeancă de trei generații. Tatăl meu este născut în Cluj și el mai spunea lucruri despre Cluj mai puțin cunoscute, nu cu intenția clară de a-mi induce o mare iubire pentru Cluj, dar am observat că are ochii mai special formați decât restul lumii. Știa detalii, nume de cartiere care astăzi nu mai există, nume de străzi, nume de locuri. Avea orașul lui pe care încet, încet l-am descoperit și eu. Răzvan zice că am început de la cafea, dar am început tot de la o plimbare. Veneam din Oser și i-am spus: eu am orașul meu, hai să-ți arăt un pic din orașul meu. Orașul meu este departe de străzile circulate, este un oraș ascuns. Clujul pentru mine e ca o haină cu multe buzunare care merită „buzunărită”.
Răzvan descoperă alături de publicul larg secretele orașului care l-a adoptat acum 23 de ani, el fiind din Satu Mare. Fascinat de povești, de secrete, el a convins-o pe Elena să le împărtășească și altora și speră ca împreună cu ea să descopere locuri și povești ascunse și în alte orașe din România.
„Eu redescopăr un alt Cluj. Eu sunt din Satu Mare și sunt la Cluj din 2002, iar acum prin intermediul Elenei redescopăr un alt Cluj, un Cluj mult mai boem, mai romantic, mai fascinant decât ce este la stradă. Tot timpul ceea ce este în spate, este un Cluj mai viu. Clujenii sunt oricum mândri de orașul lor și ceea ce facem noi nu poate decât să le hrănească această mândrie, că uite, sunt locuri și mai speciale decât cele pe care le știam noi. Toată țara aceasta are asemenea locuri, de asta am numit proiectul România secretă. Am pornit din Cluj pentru că aici locuim, dar ideea e să-l extindem la nivel național și să descoperim cât mai multe locuri secrete din țara asta. Pentru început putem merge în județul Cluj. Încet, încet putem să mergem în Transilvania: Oradea, Sibiu, Brașov sau chiar Satu Mare. O să strângem povești. O să încurajăm oamenii să ne trimită secrete. Nu este nevoie să fie doar din zona aceasta culturală, ci poate fi și una socială: un om cu o poveste frumoasă, o crâșmă ascunsă de care nu știe nimeni”.
Orașul se schimbă în fiecare zi. Modernizarea cuprinde treptat și străduțele ascunse și clădirile istorice din orașul Elenei. Aceasta mi-a spus că cea mai mare teamă cu privire la acest proiect este că odată ce le permite și altora să intre în Clujul ei, oamenii îl vor invada cu dorința lor de modernizare.
”Orașul are multe străzi neumblate, multe străzi nepuse în evidență, dar despre care eu cred că e bine să rămână așa. Aproape de fiecare dată îmi fac procese de conștiință că vorbind despre el, spunând mai multe lucruri despre el, oamenii nu vor iubi mai mult orașul ci îl vor invada, vor veni peste mine acolo, în locurile mele secrete. O să vină acolo peste mine cu pistele lor roșii, cu blocurile, cu clădirile, că niciodată căsuțele de vis n-o să fie corespunzător de frumoase. Trebuie să facem ceva mai amplu, trebuie să facem ceva mult mai amplu, mult mai modern. Orașul este un oraș în straturi, în care au fost diverse administrații de diverse orientări. Clujul românesc n-a vrut să știe despre Clujul habsburgilor, Clujul habsburgilor n-a vurt să știe despre Clujul sașilor, Clujul sașilor n-a vrut să știe despre Clujul unguresc, Clujul evreiesc sau Clujul rromilor. Mai am teoria că toate aceste comunități atât de complexe și de colorate au știut și să trăiască îmrepună, dar au știut să se conserve prin izolare și prin retragere în acele buzunare de care spuneam. Peste toate a venit comunismult și mai apoi epoca actuală când, sigur că e mult mai rentabil să reconstruiești decât să retaurezi. Restaurarea e o operațiune scumpă care presupune specialiști, în așa fel încât preferăm modernizarea. Îmi văd Clujul invadat zilnic. Îl verific periodic, merg în curți, merg pe unde știu eu că e orașul meu. Trec periodic prin el, oftez, văd clădiri noi, arareuri văd restaurări, cel mai des văd modernizări, Restaurarea în ochii clujenilor pare mai degrabă o țâfnă și un snobism decât respect pentru valorile trecute. Am auzit odată o teorie la o clădire unde căzuseră pietre din decorațiuni. Mi s-a zis atunci că: Domnule, le putea cădea la oameni în cap. Și noi pe cine apărăm aici, de cine aveam grijă? Nu de oameni în primul rând? Și am zis: Într-adevăr, dar și de oamenii care au făcut clădirile astea. Militez pentru formele de frumusețe și de atenție pentru detalii pentru că cred că Dumnezeu stă în detalii, frumusețea stă în detalii și cred că sunt lucruri care fac viața mai romantică și mai frumoasă”, povestește Elena cu nostalgie și un oarecare regret.
Proiectul România secretă și-a făcut debutul unde altundeva decât pe TikTok, locul în care poți să devii peste noapte dintr-un anonim, o persoană cu zeci de mii de vizualizări. Cum proiectul este unul vizual, nu era o altă cale mai bună de a ajunge la oameni. TikTok-ul i-a oferit acea doză de popularitate obținută rapid, la care nu putea ajunge în alt mod.
„Deocamdată proiectul este doar pe TikTok. O să dăm drumul și la pagina de Instagram și Facebook, dar și la site-ul romaniasecreta.ro unde vom strânge povești despre oameni și locuri. Și un om poate avea secrete și un om poate să fie un secret prin ceea ce face și nu știe multă lume despre asta. TikTok este în momentul de față rețeaua care îți oferă cea mai bună expunere, poți să explodezi foarte ușor peste noapte și poți ajunge la câteva zeci de mii de vizualizări cum a fost clipul cu blocul cu un singur balcon sau clipul de la mormântul Pistruiatului. TikTok încă are forța algoritmică prin care te împinge în feed-ul userilor fără să bagi bani. Îmi place să cred că TikTok-ul este o oglindă a personalității tale. De exemplu, eu pe TikTok-ul meu am foarte multe chestii educative, cultură, artă, pentru că m-a învățat altgoritmul și îmi dă doar ce îmi place. Sunt oameni care pot să aibă pe TikTok o mică bulă de cultură. Feedback-ul a fost foarte bun, vizualizările sunt în creștere. Este și foarte multă efervescență în comentarii. De exemplu, la clipul cu blocul cu un singur balcon a fost multă agitație în comentarii. La Pistruiatul s-au activat niște anticomuniști, deși nu am vorbit de comuniști, am vorbit de mișcarea muncitorească”, explică Răzvan decizia de a porni de pe TikTok.
Elena nu pierde ocazia ca în încheierea acestei discuții să își exprime temerile cu privire la dezvăluirea unor taine care ar trebui să rămână nespuse.
Cred că Clujul are secrete în continuare, cred că are secrete pe care nu le știu, are secrete pe care le știu doar pe jumătate. Pe de altă parte, foarte des mă gândesc dacă nu este bine ca unele taine să rămână taine.
Vreți să descoperiți și voi secretele Clujului? Vreți să vedeți și voi orașul ascuns al Elenei? Ei bine pagina de TikTok România secretă vă așteaptă cu sugestii de locuri care au o poveste fascinantă în spate. Iar dacă o să le căutați prin oraș, să o faceți cu grijă. Nu vă transformați în invadatorii de care se teme Elena.
Sursa: Ziar de Cluj
Ati uitat sa puneti „anuntul”, ca articolul de mai sus e propaganda electorala pt USR. N-am aflat nimic din articol in afara pozei cu Anty pe care adevaratii comunisti de atunci l-au bagat in fata, ca agitator si ca „ciuca a bataii”, ca sa nu o incaseze ei. Saracu’ (un ucenic putin retardat, conform surselor vremii) a luat o palma de la un animal de la Siguranta, si in cadere s-a lovit la cap si a murit, „decedand”… ne duceau pe vremea cand eram „arici” (de la revista pt. copii Arici Pogonici), „cu clasa” in vizita, la tzintirim, sa vedem mormantul unui mare luptator… rahat. Bunicii nostri, traitori in Cluj, stiau cine a fost parlitul de asa-zis comunist.