Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca detine circa o jumatate de milion de carti din esantioanele tezaur si patrimoniu. Aliniate cuminti si primitoare în rafturile marilor depozite, aceste capsule ale întelepciunii timpurilor creeaza o atmosfera de dincolo de lume, o planeta unde se respira calm si încredere în nemurirea efortului intelectual uman. Pe acest fundal de liniste atemoporala se desfasoara scurta convorbire cu Prof. dr. Ioan Chindris, directorul bibliotecii.
Reporter. Sunteti cunoscut pentru eforturile, materializate în zeci de carti, de a justifica documentar locul si importanta scrisului românesc de coloratura ardeleana în crearea literaturii române moderne. În ce masura ati reusit?
Ioan Chindris. Cei care vor sa ma încurajeze spun ca în mare masura. Eu zic ca foarte putin.
Rep. De ce?
I. C. Pentru ca e foarte mult de lucru. Regretatul istoric David Prodan, care a fost dat afara de la facultate, academician fiind, prin „contributia utemista” a unui student , acum mahar mare si tare deasupra istoricilor clujeni, si-a petrecut ultimele decenii de creatie la biblioteca noastra. O cunostea ca pe propriul buzunar, cu bogatiile ei de neînchipuit. Obisnuia sa ne spuna: „Nu stati ca ciobanii pe uraniu, pentru ca aici e o forja pentru sute de cariere istorice”. Eu am scos Ardealul si scrisul sau din spuza uitarii în doua stepuri. Unul, de tinerete, dedicat romantismului de la – plus, minus – jumatatea secolului al XIX-lea, mai ales prin corpusul de corespondenta George Barit si contemporanii sai, aparut în noua volume, între anii 1973 – 1993, cu un succes enorm la public. Prin lectura neconventionala a epistolelor private, s-a largit aria de întelegere a conceptului de beletristica transilvaneana, iar criticii literari au gasit un tarâm foarte apreciat de meditatie în profesie.
Rep. Iar stepul al doilea este Scoala Ardeleana, da?
I. C. Da, un tarâm mult mai greu, dar aveam de pe acum, pe lânga experienta dobândita în preajma maestrului meu Iosif Pervain, si experienta propriului travaliu asupra hârtoagelor vechi. Scoala Ardeleana a suferit în secolul al XX-lea doua lovituri nedrepte, venite din directia unei perceptii critice reductioniste: una din partea lui George Calinescu, în vestita-i istorie impresionista a literaturii române, a doua din partea gruparii ardeleanului Mircea Zaciu, care, în dictionarele literare initiate si realizate chiar aici, la Cluj, neaga expressis verbis locul productiei Scolii Ardelene în aria de interes a istoriei literare. Aici ar fi multe si interesante de spus, unele senzationale, dar timpul ne zoreste. Poate alta data!…
Rep. Desigur. Aici, în Scoala Ardeleana, ati excelat prin editii de mare anvergura, chiar internationala.
I. C. Va referiti probabil la Biblia de la Blaj 1795, tiparita la Vatican în anul jubiliar 2000.
Rep. La ea, dar si la Biblia Vulgata Blaj 1760–1761 (asa figureaza pe foaia de titlu), tiparita recent în cinci volume monumentale. Ati fost spiritus rector în cazul ambelor.
I. C. Da, însa fara efortul aproape supraomenesc al colaboratorilor mei nu as fi reusit. Sa va dau un exemplu convingator: la cea de a doua Biblie, Vulgata lui Petru Pavel Aron, doamna profesoara Niculina Iacob de la Universitatea din Suceava, cea mai buna cunoscatoare a limbajului biblic românesc la ora actuala, a întocmit un indice de cuvinte de 1900 de pagini format folio mare, dupa un sistem absolut inedit. Cele doua Biblii s-au tradus în perioada integrarii scrisului românesc ardelean în cultura europeana, dupa 1750, prin Biserica Româna Unita cu Roma, care a mizat în mod inspirat viitorul natiunii române pe cultura. Aceasta biserica este creatoarea ideii nationale la români, a constiintei nationale, a ideii de unitate nationala, cu alte cuvinte, prin reverberatii si acumulari în timp, creatoarea statului national român. Fara contributia greco-catolica, românii ar fi ramas într-un ev de gândire revolut, levantino-fanariot cu iz de Dâmbovita, pe care ardelenii l-au eliminat din calea progresului cultural modern, creând limba româna literara actuala.
Rep. În ce sens?
I. C. Am afirmat în editia vaticana, oarecum împotriva valului, ca Biblia de la Blaj din 1795 este oprea de culme a Scolii Ardelene, acolo unde se crease ideea ca Tiganiada lui Ioan Budai-Deleanu detine primatul. Nu neg talia uriasa a sugubatului Budai-Deleanu, dar Biblia lui Samuil Micu detine un record unic într-o istorie. Prin ea s-a creat baza sociologica a limbii literare românesti, asa cum baza estetica a fost fixata pentru totdeauna de Eminescu, un cunoscator si consultant dovedit al Bibliei de la Blaj. Într-o alta grila, Biblia Vulgata de la 1760 –1761 sintetizeaza, în limbajul talmacirii din latina, toate virtutile graiului popular curat din nordul Ardealului, la un nivel care l-a determinat pe experimentatul istoric literar Eugen Simion sa afirme ca este cea mai frumoasa limba din batrâni pe care a citit-o vreodata.
Rep. Biblioteca are, daca nu ma însel, de pe acum ea însasi o vârsta istorica…
I. C. Da, se apropie de vârsta de 60 de ani. Repet faptul ca înfiintarea ei se leaga de efortul marelui om al istoriografiei noastre academice, David Prodan, care, în vremurile tulburi ale instaurarii comunismului în România, când cartile erau abandonate de vechii custozi si lasate de izbeliste, iar bolsevicii trogloditi din prima generatie nu stiau ce sa faca cu acest „balast” ajuns pe mâna lor, a batut toti coclaurii Ardealului, pentru a salva aceste valori uriase de la o moarte sigura si de a le crea un regim de proprietate a statului român, în custodia Academiei Române. Stradania lui fara asemanare este mândria biblioteci noastre, care, prin hotarârea Prezidiului Academiei Române, a primit recent numele de Biblioteca „David Prodan”. De ziua nasterii istoricului, în jurul lui 13 martie 2009, biblioteca va organiza, împreuna cu Universitatea „Babes-Bolyai” (a fost si un stralucit profesor de istorie medie la aceasta universitate), un simpozion international de istorie rurala, dublat de dezvelirea unui bust al întemeietorului si de schimbarea efectiva si oficiala a firmei.
Rep. Care sunt unitatile bibliologice demne de a fi scose în evidenta înaintea celorlalte?
I. C. Pentru mine, ca director, toate cartile îsi au valoarea lor. Dar în cele sase decenii de existenta, cercetatorii care si-au croit cariera, sau o parte a ei, în biblioteca noastra, au decelat câteva unitati manuscrise si tiparite de o importanta stiintifica aparte. La noi se pastreaza unicul exemplar existent din Octoihul lui Macarie, tiparit la 1510, din seria celor trei „incunabule românesti” cum le numesc specialistii, ca prime tiparituri pe pamântul românesc (Liturghier 1508, Octoih 1510 si Evanghelier 1512). În seria manuscriselor, neobisnuit de multe, o faima aparte are unul persan, Cartea regilor, o copie minunat ornamentata cu desene si miniaturi, a cronicii domniilor persane, mitologice si istorice, pâna în secolul al XV-lea. La noi se pastreaza si manuscrisul Hronicului lui Dimitrie Cantemir, adus la Blaj de Inochentie Micu-Klein în 1730, de la un anticar din Viena, varianta cu multe diferente a celei mai importante opere istorice cantemiriene, necercetata de nimeni pâna astazi, în pofida revelatiilor sigure pe care le-ar aduce redactia de la noi în comparatie cu alte redactii ale textului.
Rep. Sunteti director de putina vreme…
I. C. …doi ani si sapte luni…
Rep. …si ati reusit sa revolutionati viata bibliotecii, dupa cum se vorbeste în orasul nostru. A fost greu?
I. C. Nu. O munca pasionanta nu este niciodata grea. Mai avem înca multe, foarte multe de facut, dar cu oamenii nostri tineri, pasionati si animati de spirit de echipa, biblioteca va avea imaginea si activitatea pe care trebuie sa o aiba un asemenea depozitar urias de valori istorice. Este de cea mai mare urgenta sa ne aliniem la standardele Europei, unde a început actiunea de realizare a Bibliotecii Digitale Europene. Cartilor, prioritar celor de patrimoniu, li se contureaza o alta realitate a existentei, una virtuala, parte integranta din unificarea europeana a informatiei, în consens cu crearea celorlalte structuri europene unitare.
Rep. În ce stadiu se afla aceasta actiune la noi?
I. C. Într-o oarecare întârziere, care trebuie recuperata. S-a constituit, prin lege, o comisie nationala care va gestiona pâna în 2012, ca prima faza, toate problemele legate de digitalizarea bibliotecilor, inclusiv sursele financiare (va costa foarte mult). Suntem cinci membri efectivi ai comisiei, plus doi supleanti tehnici, dar fiecare dintre noi are în spate o armata de procesatori specializati. Din Transilvania sunt singurul membru, asadar nu-mi fac iluzii ca va fi comod.
Rep. Sunteti doctor în filologie si în istorie. Daca ar fi sa mai faceti un doctorat, ce domeniu ati alege?
I. C. Hm! Cred ca teologia. Sunt multe lacune acolo, iar la noi s-a creat un curent teologic ortodox cu iz nationalist de calitate îndoielnica, suficient lui însusi si în vesnic razboi cu catolicismul. Este o fundatura care nu duce decât la irosirea fortelor, în conditiile când teologia noastra ar trebui sa se ralieze marilor provocari la scara universala pe care crestinatatea, si nu numai, le pune în fata cercetatorilor.
Rep. Va multumesc!
I. C. La fel.
Andreea Mitrica
