Am precizat mereu că GAZETA de Oradea nu este apărătorul nici uneia dintre persoanele implicate sub diferite forme şi calităţi în scandalul lichidărilor judiciare frauduloase de la AVÂNTUL, MULTIMEC şi OLIMPIA SA, foste mândrii ale industriei bihorene. Acestea au constituit punctul de pornire al dihoniei ce macină ireversibil relaţiile dintre magistraţii de la instanţele orădene. Lichidarea întreprinderilor falimentare este, la ora actuală, cea mai profitabilă ocupaţie pentru mai multe persoane ce gravitează în jurul defunctelor societăţi de stat. Aceşti indivizi nu se dau înapoi de la nimic pentru a-şi păstra fotoliul cât mai aproape de ciolan. Cam aceleaşi nume apar în aceste lichidări atât de contestate: lichidatorii Valer Buda Dindelegan şi Iosif Bereczki, judecătoarea Mariana Roşca, avocata Elena Albuţiu şi procurorul Ioan Moldovan. Nu pledăm pentru nevinovăţia cuiva, dar cerem să se stabilească responsabilitatea tuturor celor implicaţi. Inclusiv a magistaţilor care au favorizat pe faţă o parte angrenată în conflict, întâmplător sau nu, chiar pe aceea care a avut cel mai mult de câştigat şi sfidează prin etalarea abilităţii dovedite.
GAZETA de Oradea a demarat o amplă investigaţie jurnalistică pentru a descâlci, înţelege şi prezenta relaţiile alambicate dintre protagoniştii mai multor lichidări judiciare. Am încercat să înţelegem de ce legea este pentru unii mumă, iar pentu alţii ciumă, şi cui i s-a dat puterea să o facă aşa. Am vrut să descoperim câte lucruri mizerabile ascund maldărele de documente şi câtă bună credinţă au dovedit cei care trebuiau să stabilească vinovăţii în această imensă fraudare a statului român. Aşa am ajuns la documente despre care se spera că nimeni nu va avea acces la ele, precum acele extrase de carte funciară ce dovedesc falsul, înşelăciunea şi uzul de fals săvârşite de nomenclaturistul de ieri, Gheorghe Maxim, metamorfozat în omul de afaceri de azi. Am primit şi alte documente, inclusiv rechizitoriul întocmit de procurorul Ioan Moldovan pentru judecătoarea Mariana Roşca, precum şi ciudata hotărâre a instanţei de fond. Însă, cel mai important lucru, am stat de vorbă cu oamenii, depozitarii unor informaţii pe care justiţiarii de carton nu au vrut să le consemneze. Le-ar fi demontat mecanismul acţiunilor şi le-ar fi demolat statuile de rahat. Unul dintre cei care ar răsturna şandramaua şchioapă a scenariului de doi bani, a fost identificat de noi în Ungaria. Am stat de vorbă cu el timp de mai multe ore şi suntem convinşi că veţi înţelege importanţa celor dezvăluite de acesta.
Un rechizitoriu bine dichisit
La punctul III.1 al Rechizitoriului nr 75/P/2001, întocmit la 1 august 2001 de Ioan Moldovan, pe atunci procuror-şef Secţie Urmărire Penală şi Criminalistică la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, iar mai nou şef al Secţiei Oradea a Parchetului Naţional Anticorupţie, se reţine că „judecătorul sindic Roşca Mariana a dispus în mod abuziv vânzarea societăţii MULTIMEC SA Marghita cumpărătorului Cardoş Viorel din satul Bixad, judeţul Satu Mare, cu suma de 4.750.000.000 lei. Astfel, exista o ofertă a firmei germane B.I.V. LEASING GmbH, care oferea pentru început un preţ de 20 miliarde lei. Având în vedere această ofertă, lichidatorul Bereczki a refuzat să semneze procesul verbal de negociere. De asemenea, a refuzat să semneze contractul de vânzare-cumpărare, apreciind că preţul este necorespunzător, fiind inferior celui oferit de firma germană… Paguba pe care a creat-o prin acest act abuziv magistratul sindic se constituie din diferenţa de la preţul vânzării la oferta cea mai bună, respectiv de la 4,75 miliarde la 20 miliarde, în total 15,250 miliarde lei. Martorul Bulboacă Tatiana Laura, care a servit ca interpretă în negocierile cu firma germano-maghiară, arată că oferta de 20 miliarde a B.I.V. LEASING GmbH era serioasă, acţionarul luând deja măsuri pentru identificarea partenerilor S.C. MULTIMEC şi refacerea activităţii de marketing. Martorul Sandor Istvan Attila, din Debreţin, Ungaria, reprezentant al firmei B.I.V. LEASING GmbH, declara că a purtat discuţii cu lichidatorul, creditorii şi administraţia SC MULTIMEC SA şi a acceptal verbal la 20 miliarde lei, urmând ca în scurt timp să trimită o oferă scrisă, lucru ce s-a produs la 15 septembrie 2000”.
Ordon: martorul Sandor nu trebuie ascultat
Dosarul a ajuns să fie strămutat la Curtea de Apel Bacău, unde avocatul Alexandru Georgescu, fost procuror cu experienţă, a insistat să fie audiat martorul Sandor Istvan, dar procurorul de şedinţă s-a opus, „pentru că acesta a trimis o declaraţie autentificată în faţa notarului, iar din adresa depusă la dosar rezultă că acesta nici nu se poate prezenta în faţa instanţei, întrucât nu-i permite starea sănătăţii”. Instanţa a respins cererea cu motivarea terifiantă că „Sandor Istvan Attila a trimis o declaraţie autentică, care serveşte apărării”. În aceste condiţii, apărătorul inculpatei Roşca nu are altă şansă decât să apeleze la logică, susţinând că nimeni „nu se poate exprima dacă preţul a fost sau nu bun, iar în ce priveşte societatea străină care a făcut o ofertă mai mare, era o societate de leasing, nu avea putere de cumpărare şi oferta a fost făcută prin fax de o persoană care nu avea putere de decizie”. Totuşi, fostul judecător sindic Mariana Roşca a fost condamnată la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, constând în aceea că „în calitate de judecător sindic, încălcând cu ştiinţă dispoziţiile legale, a tranzacţionat în nume propriu, a încheiat şi semnat contractul de vânzare-cumpărare pentru SC MULTIMEC SA Marghita, cauzând prejudicii de peste 15 miliarde lei creditorilor societăţii şi proprietarului”. Observaţi de ce era importantă declaraţia martorului Sandor Attila, câtă vreme calculul prejudiciului şi dimensioanrea pedepsei au depins de cele declarate de el procurorului. Nici o expertiză nu a evaluat până în prezent preţul pe care l-ar fi meritat SC MULTIMEC SA în momentul vânzării, dar o instanţă românească a putut totuşi să reţină, negru pe alb, că ar fi fost cauzate prejudicii de peste 15 miliarde lei!
Cine-i dă lui Moldovan 20 de miliarde?
Am fost curioşi să-l cunoaştem pe investitorul galant, care, în viziunea procurorului Moldovan, îşi permitea cu atâta dexteritate să scoată din buzunar 20 de miliarde de lei pentru carcasa găunoasă a unei întreprinderi falimentate dintr-un orăşel de provincie. Acesta nu locuieşte însă la vilă, cum ne-am fi aşteptat, nu îl aşteaptă limuzina la scară şi nu are bodyguarzi. Trăieşte modest, cu soţia, în chirie, într-un apartament de două camere, la etajul VII al unui bloc din apropierea gării din Debreţin. La început, omul a fost reticent, dar încet-încet a răspuns convingător şi cursiv la toate întrebările noastre, cum credem că ar fi făcut şi în faţa instanţei române, dacă ar fi solicitat. „Am stat aproape zece ani în Africa, cu Shell Bela şi Horvath Georg, iar la începutul anilor 90 am constituit împreună o firmă maghiaro-germană, deoarece Horvath obţinuse cetăţenia germană. Eu reprezentam interesele firmei în zona estică, iar Bela, fiind inginer, era consilierul nostru pe probleme tehnice. Nu dispunem de bani, dar încercăm să identificăm oportunităţi atractive pentru potenţiali investitori ocidentali, iar dacă se încheie afacerea, avem un comision la aceasta. Am auzit de falimentul firmei MULTIMEC Marghita, iar în baza noastră de date exista informaţia că s-a închis în Germania o fabrică de piese de schimb auto, astfel că ne-am gândit la varianta transferării utilajelor şi tehnologiei la Marghita, zonă în care s-ar fi găsit şi personalul calificat pentru acestea. I-am cunoscut pe Bereczki Iosif şi Buda Valer prin intermediul secretarei ultimului, Bulboacă Tatiana, care era tot timpul cu el. Cei doi s-au recomandat că ei reprezintă statul român în această afacere. Nu ne-au spus nimic despre judecătoarea Mariana Roşca, pe care nu am văzut-o niciodată şi cu care nu am purtat nici o conversaţie, direct, în scris sau prin telefon. Nu mi-au spus că s-ar pune problema unei licitaţii sau că ar exista cineva care să ne concureze. Discuţiile au început în primăvara anului 2000 şi am venit de mai multe ori în România să mă interesez de afacere. La Marghita am fost de trei ori, iar cu Buda, Bereczki şi Tatiana am fost de două ori la restaurant. În tot acest timp, ei continuau vânzarea la bucată şi m-a frapat faptul că, de la o vizită la alta, rămâneau tot mai puţine utilaje în fabrică”.
Tot mai multe spaţii goale
„După prima vizită la MULTIMEC, nu s-a discutat nici un preţ şi urma să revin cu inginerul Shell pentru a-şi exprima opinia sa de specialist. Când a venit şi el, am mers prin fabrică, unde am văzut multe locuri goale şi mai puţine utilaje ca prima dată. În birou, ne-au oferit să consultăm sumar contabilitatea firmei, dar nici eu şi nici inginerul Shell nu avem pregătirea de specialitate să o putem înţelege. Inginerul-şef Moraru se lăuda că au făcut cândva export în 20-25 de ţări şi că ar mai fi existat în fabrică stocuri de 3-4 miliarde, utilaje în valoare de 4-5 miliarde, iar clădirea şi terenul ar valora 10 miliarde. Shell nu s-a pronunţat în legătură cu aceste susţineri şi am revenit în Ungaria să-l consultăm pe partenerul german. Acesta ne-a dat dezlegarea verbală să discutăm cu partenerii români, Buda şi Bereczki, iar el să caute intreprinzători germani interesaţi să investească în această afacere. Mai mult, Horvath Georg i-a trimis un fax lui Buda Valer, să stabilească o dată fermă pentru discutarea detaliilor afacerii. În faxul nostru, nu se făcea referire la nici un preţ. Nu ni s-a răspuns, iar noi am insistat să ne întâlnim, fiindcă nu puteam discuta cu investitorii germani dacă nu ştiam un preţ oarecare, în funcţie de care ar fi analizat şi calculat avantajele afacerii. Numai după ce am fi ştiut un preţ concret, am fi putut face rost de bani de la potenţialii finanţatori”– ne-a relatat, în propria sa locuinţă, Sandor Attila.
„Mi-au spus încă din toamna lui 2000 că judecătoarea Roşca va fi arestată”
La întrebarea expresă dacă ar fi fost dispuşi să plătească 20 de miliarde de lei pentru MULTIMEC, Sandor a arătat că suma respectivă este o aberaţie, nu a fost lansată de ei, ci Buda şi Bereczki au încercat să câştige timp cu această pretenţie exagerată. „Pentru a nu se prevala ei că noi nu am fi interesaţi de ofertă, am trimis un fax în care le-am acceptat suma de 20 de miliarde lei ca punct de plecare în negocieri. Noi nu aveam cum să le cenzurăm pretenţiile decât printr-o ofertă, care trebuia, în timpul negocierilor ulterioare, să se întâlnească cu cerereal lor, dar undeva mult mai jos, în jurul preţului real. Aceasta este povestea celor 20 de miliarde de lei şi mă miră că s-au putut calcula prejudicii în funcţie de cererea exprimată de Buda şi Bereczki, despre care ştiau şi ei că este exagerată. Ei încercau să câştige timp, pentru a putea continua vânzarea la bucată a MULTIMEC. La data când a apărut în discuţie această sumă, noi nu ştiam exact situaţia contabilă a firmei şi ce datorii are aceasta către stat. Nici situaţia inventarului nu era stabilă, deoarece, la a doua vizită, am constatat că erau mai puţine utilaje decât prima dată şi am văzut personal că nimeni nu respecta sigiliile aplicate anterior pe acestea. Dintre cumpărătorii de utilaje la bucată, au fost şi mulţi maghiari din Ungaria, iar în aceeaşi perioadă, chiar Shell Bela a aflat despre alte firme ungureşti care continuau să cumpere utilaje de la MULTIMEC. Noi am aşteptat să fim invitaţi din nou pentru discuţii şi i-am sunat pe cei doi de mai multe ori, să stabilim o dată certă pentru întâlnire. De fiecare dată discutam cu Tatiana Bulboacă, ajutorul de încredere al lui Valer Buda şi cunoscătoare a limbii maghiare. Era deja vara anului 2000 şi nu reuşeam să avansăm cu nimic spre cei doi reprezentanţi ai statului român. În acea perioadă, Tatiana ne-a spus că sunt probleme cu judecătoarea care avea dosarul MULTIMEC şi că aceasta va fi arestată”.
Reprezentanţii statului român
„Noi nu am apucat să verificăm bucată cu bucată stocurile şi să examinăm amănunţit contabilitatea fabricii, dar nici într-un caz aceasta nu valora mai mult de 10 miliarde, dar şi asta cu condiţia să nu aibă datorii. Chiar în timpul unei discuţii cu noi, Buda şi Bereczki au făcut actele pentru vânzarea unei macarale şi a unei prese de câteva zeci de tone. În toamna anului 2000, Tatiana Bulboacă mi-a spus că procurorul care se ocupă de judecătoare ar vrea să stea de vorbă cu mine. Numai în luna mai a anului următor, când era clar că afacerea căzuse, am fost audiat de procurorul Moldovan. Translatorul a fost adus de procuror, iar la audiere a fost tot timpul prezentă Tatiana Bulboacă. Nu înţelegeam ce spune traducătorul în româneşte, dar am întrebat-o pe Tatiana dacă traduce corect şi ea m-a asigurat că este bine. Imediat după ce am ieşit de la procuror, am fost aşteptat de Valer Buda şi Bereczki, cărora le-am spus ce am declarat. Eu nu ştiam ce interese aveau aceştia şi am crezut tot timpul că ei sunt adevăraţii reprezentanţi ai statului român. Nu ştiu de nici o creanţă pe care Buda ar fi avut-o la SC MULTIMEC SA. Nu cunosc alţi creditori ai MULTIMEC, care să fie şi ei interesaţi, ca Buda, în perfectarea afacerii cu firma noastră. Înţelegeri sau contracte prealabile nu am reuşit să încheiem cu nici unul dintre ei, iar după data respectivă era deja cert că afacerea nu mai era de actualitate. Discuţia despre angajarea unor muncitori era un simplu proiect al nostru, care trebuia să se desfăşoare în mai multe etape. Astfel, la şase luni de la cumpărarea fabricii, am fi angajat 25-30 de muncitori pentru a pregăti terenul în vederea plantării tehnologiei din Germania. Doar după un an sau doi am fi ajuns să pornim activitatea, care, în viziunea noastră, ar fi asigurat 200-300 de locuri de muncă”– a continuat martorul nedorit.
Mâna lui Buda, sub fotoliul lui Moldovan
În aceste condiţii, este uimitor cu câtă uşurinţă a renunţat instanţa la audierea lui Sandor Attila. Motivarea acestei opţiuni este ciudată, invocându-se că, prin declaraţia autentificată trimisă instanţei, Sandor îşi „diminuează greutatea declaraţiilor iniţiale… Se poate concluziona că i s-a cerut să-şi modifice primele declaraţii, deoarece a depus înscrisuri care nu i-au fost solicitate de instanţă, nu era direct interesat să o facă şi nici nu avea cum să cunoască termenele acordate la această instanţă. Nu există motive pentru a se înlătura declaraţia iniţială a martorului Sandor Istvan Attila”– se spune în sentinţa nr 24/11 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bacău. Instanţa nu a remarcat însă condiţiile în care a fost audiat martorul de procurorul Moldovan. Nimeni nu poate explica în mod convingător ce căuta mâna dreaptă a lui Valer Buda, domnişoara Tatiana, în biroul procurorului Moldovan, în timpul audierii martorului Sandor. Ea însăşi era martoră şi exista deja un translator, chiar dacă, aşa cum rezultă din verificările noastre – pe mâna cărora puteţi merge oricând – acesta nu era autorizat. Culmea, era chiar o cunoştinţă de-a Tatianei, pentru eventualitatea că procurorului Moldovan i-ar fi pus conştiinţa profesională sula în coaste şi nu ar fi lăsat-o pe secretara lui Buda să-l asiste la audiere. Şi asta, în condiţiile în care acelaşi procuror respinsese cererea judecătoarei Roşca de a fi prezenţi la audierea martorului şi avocaţii ei, în baza art. 172 Cod de Procedură Penală! Dacă legea oferă acest drept, procurorul Moldovan trebuia să permită materializarea lui. Doar dacă nu se temea să-şi deconspire maniera miliţienească de a face audieri, ar fi avut Moldovan justificarea refuzului de a realiza o audiere corectă, fără ameninţări, fără violenţe, şi cu un translator autorizat şi independent. Mariana Roşca a invocat ulterior, când a aflat, că procurorul Moldovan a convocat telefonic trei persoane pentru audiere, „a deschis discuţia cu fiecare prin proferări de ameninţări, sugestii de a declara că s-a dat mită şi le-a ameninţat cu arestarea”. Suntem convinşi că s-a petrecut întocmai. Doar în urmă cu o săptămână, acelaşi procuror a făcut o declaraţie stupefiantă la posturile locale de televiziune, legată de un alt caz pe care-l instrumentează: „I-am arestat azi pe cei doi poliţişti pentru că au încercat să influenţeze martori. UNUL DINTRE MARTORI ESTE AFARĂ, ÎL VOM AUDIA ŞI DACĂ NU-ŞI SCHIMBĂ DECLARAŢIA, ÎL VOM ARESTA ŞI PE EL (!!!)”.
Să sperăm că există Dumnezeu. Şi-i vede.
Precizăm că aceasta se întâmplă în anul 2003, într-o Românie care are pretenţia să fie primită în NATO şi în Uniunea Europeană. De ce să ne mai mirăm atunci de modul în care Moldovan i-a favorizat pe Buda şi pe Bereczki, metamorfozându-i din infractori în incredibila calitate de „părţi vătămate”? O mână spală pe alta. Nu susţinem (încă) ipoteza că procurorul Ioan Moldovan ar fi avut şi un interes material în instumentarea acestor cauze îndreptate împotriva judecătorului sindic Mariana Roşca de la firmele MULTIMEC, AVÂNTUL şi OLIMPIA. Dar atragem atenţia asupra unui eveniment care avea loc exact în aceeaşi perioadă, trecut sub tăcere inclusiv de apărătorii inculpatei: ÎN ZILELE RESPECTIVE AU FOST SCHIMBATE CONDUCERILE PARCHETELOR DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR ŞI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA. Singurul care a rămas pe funcţie a fost procurorul Moldovan, şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din Parchetul Curţii de Apel Oradea!!! Acesta şi-a protejat scaunul cu un gest mediatizat de el cu o iscusinţă diabolică: ar fi avut meritul de a emite, spectaculos şi intempestiv, mandatul de arestare în lipsă faţă de judecătoarea Mariana Roşca. Omul spera că nimeni nu îi va înţelege mârşăvia. Ştia că nimeni nu va afla de la martorul Sandor Attila despre faptul că acestuia i s-a spus de către „părţile vătămate”, încă în urmă cu un an, că judecătoarea Roşca va fi arestată! L-au dat de gol aceste mici amănunte, dar şi graba cu care a emis mandat de arestare în ziua de sâmbătă, 21 iulie, 2001, invocând pretinsul refuz al magistratei de a se prezenta la parchet, dar omiţând să anunţe că îi făcuse acesteia citarea numai pentru marţi, 24 iulie 2001! Ce sustragere de la audiere a văzut Moldovan?! Ce-l grăbea pe el în luptă?! În mintea lui, este oare normal să se poarte cu un magistrat aşa cum colegii lui, procurori obişnuiţi, nu se manifestă nici faţă de ultimul infractor, înfrînîndu-se de la încălcarea legii şi de la minciună. Cam multe coincidenţe pentru a crede într-un procuror care la data respectivă nici măcar nu avea abilitarea scrisă să facă cercetarea specială a altor magistraţi, conform Legii nr 78/2000. Dar prietenii ştiu de ce.
Notă: Zvonul potrivit căruia unul dintre numerele trecute ale GAZETEI de Oradea ar fi ajuns pe masa premierului ne-a dat ideea de a trimite în fiecare săptămână, în plicuri recomandate, exemplare din ziarul nostru pe adresele Preşedintelui României, Ion Iliescu, primului-ministru, Adrian Năstase, ministrului de Interne, Ioan Rus, şefului PNA, Ioan Amărie. N-om rezolva noi mare lucru cu asta. Dar vom păstra speranţa că odată, poate, unul dintre ei va citi cele scrise şi va solicita verificarea lor. Măcar atât şi ne vom declara satisfăcuţi.
Cornel Melinte
Liviu Alexa
