În urmă cu câteva zile, un tânăr din Gherla povestea pe rețelele de socializare problemele pe care le întâmpină cu găsirea unei locuințe.
Tânărul, în vârstă de 23 de ani, student la Facultatea de Drept din cadrul UBB Cluj a încercat mai întâi să beneficieze de un ajutor financiar oferit de Primăria Cluj-Napoca, dar n-a putut să-și găsească chirie pentru că proprietarilor nu le-a surâs ideea unui contract (impozabil) depus la ANAF și a scris pe Facebook despre experiența sa.
„Am locuit la centrul de plasament și săptâmâna trecută am ieșit din centru, sunt pe propiile picioare. Primăria Cluj, prin DASM, are un proiect care subvenționează chiria, adică care plătește timp de trei ani de zile chiria tinerilor care au iesit din centrele de plasament cu scopul de a-i integra mai bine social. Am încercat să discut cu mai mulți proprietari legat despre acest proiect însă nu au fost de acord pentru că presupune să fie înregistrat contractul de inchiriere la ANAF, extras CF a imobiliului, cont bancar unde să vireze banii pentru chirie din partea primăriei Cluj lunar și copie după buletin. Mulți când au auzit acest lucru nu au fost de acord pentru că nu doresc să se „amestece cu statul”. Vă cer sprijin în mod respectuos, dacă cunoasteti un proprietar în Cluj unde să fie de acord să i se plătească chiria de către Primaria Cluj și să dea actele necesare pentru a trimite lunar bănuții. Bugetul maxim: 1850 de lei – chiria și cheltuieliile”, a scris tânărul, într-un anunț pe grupul de Facebook Chirie CLUJ-NAPOCA.
„Dar nu vreau să profit de ea”
După anunț s-a trezit cu o surpriză din partea unei românce stabilite în Germania.
„Mi-a scris: te duci acolo, iei cheile și folosești apartamentul până te stabilizezi ca lumea! La o zi după ce am postat pe Facebook, m-am trezit într-un apartament cu condiții de lux, ultracentral. Dar nu vreau să profit de ea, că nu acesta e scopul meu. Eu vreau să fiu liber și să mă duc mai departe cu demnitate. M-am lovit de foarte multă stigmatizare și discriminare”, a povestit Robert Isztoica pentru Libertatea.
Cea căreia Robert îi datorează gestul este Raluca Gilles, o româncă stabilită de ani buni în Germania, unde are o afacere. „De multe ori nu facem bine nu pentru că nu vrem, ci pentru că nu știm. Dacă nu citeam pe Facebook, n-aș fi aflat prin ce trece Robert. Trăim în lumea noastră, suntem fericiți și nu-l vedem pe cel de lângă noi”, spune femeia.
