ŢAP ISPĂŞITOR VAMAL

Sorin Badea
Rareori se întâlnesc cazuri în care, ignorând în mod ostentativ probele din dosar şi prevederile legii, magistraţii ţin cu orice preţ ca un om nevinovat să fie declarat vinovat cu orice preţ. Când însă interesele aflate în joc sunt de ordinul miliardelor şi dacă ţinem seama că justiţia bihoreană şi-a creat renumele de cea mai coruptă din ţară, lucrurile încep să devină explicabile. În cazul pe care-l vom prezenta mai jos, o ştampilă aplicată absolut legal pe un document de transport îi aduce unui lucrător vamal o nedreaptă pedepasă cu închisoarea, magistraţii punându-i acestuia în cârcă atât faptele, cât şi pagubele făcute de alţii.

În data de 25 ianuarie 2001, două camioane frigorifice ale firmei TRANSCAR SRL Sibiu, încărcate cu 40 tone carne de pui importată din Belgia, care au intrat în România prin Vama Borş, s-au sustras de la plata taxelor vamale.

Poliţia şi organele de control vamal s-au sesizat şi a început o anchetă în urma căreia, constatându-se că pe unul din actele ce însoţeau marfa transportată s-a găsit ştampila cu numărul 4732, care îl identificau pe lucrătorul vamal Sergiu Ignat. Împotriva acestuia a fost declanşată urmărirea penală.

Poveştile procurorului Chirculescu

Din rechizitoriul întocmit de procurorul Dan Chirculescu, rezultă că în data de 16 ianuarie a.c., Marian Dumitru, managerul SC PREST COM SRL Bucureşti, a solicitat închirierea a 3 camioane frigorifice a câte 20 de tone de la SC TRANSCAR SRL Sibiu, pentru a încărca marfă de la firma KIPCO DAMACO N.V. din Belgia. Aceasta trimite două TIR-uri izoterme (cu nr de înamtriculare SB-4616 şi SB-4954) carese aflau în Germania, pentru a fi încărcate la firma din Belgia. La data de 19 ianuarie 2001, cele două camioane, conduse de şoferii Scumpu Ioan şi Papp Alexandru, sunt încărcate şi pornesc spre beneficiar. În dimineaţa de 23 ianuarie 2001, maşinile ajung în vama ungară, unde lucrătorul vamal Sergiu Ignat le spune celor doi şoferi să lase câte un exemplar din CMR-uri (similare scrisorilor de trăsură) la colegul său aflat la intrarea pentru TIR-uri şi să-şi parcheze camioanele în parcarea ROMTRANS. Sergiu Ignat ştia de sosirea celor două tiruri de la directorul PREST COM SRL, Marian Dumitru, care-l contactase telefonic în acest sens. Este demn de menţionat faptul că Sergiu Ignat trebuia să iasă din tură în dimineaţa de 23 ianuarie, după ce fusese de serviciu la terminalul de ieşire pentru TIR-uri. În 25 ianuarie 2001, Ignat revine la serviciu, fiind repartizat la artera de intrare TIR-uri. În jurul orei 12.00, el îl contactează telefinic pe Scumpu Ioan, după care se întâlneşte cu cei doi şoferi în parcarea ROMTRANS şi aplică ştampila sa de lucrător vamal pe un exemplar din CMR-uri. În rechizitoriu se susţine că vameşul „le-a comunicat celor doi că toate formalităţile vamale sunt îndeplinite şi îşi pot continua drumul, precizându-le că pe traseu li se va comunica destinaţia mărfii”. În continuare, documentul întocmit de procurorul Chirculescu indică în mod trunchiat cum au evoluat lucrurile după acest moment: „Conducătorul auto Scumpu Ioan a fost contactat telefonic de o femeie care s-a recomandat «Dumitru» şi care i-a spus că un TIR va merge la o firmă din Braşov, iar cealaltă la un beneficiar din Târgovişte. În zilele de 25 şi 26 ianuarie 2001, cele două autoizoterme au ajuns la beneficiari, respectiv SB-4616 la RESSCO ALIM SRL Braşov, iar SB 4954 la ICOM SRL Târgovişte. Şoferul Scumpu Ioan i-a dat patronului firmei RESSCO ALIM SRL mapa cu documente primite de la Sergiu Ignat, care au fost preluate de o persoană trimisă de Dumitru Marian. Aceste acte nu au mai fost găsite. Cei doi beneficiari ai cantităţii de 40 tone carne pui au primit prin fax, la data de 26 ianuarie 2001, de la S.C. TERRA MITICA ROMANIA SRL Baia Mare, facturile fiscale pentru livrarea a câte 19.950 kg pulpe pui, precum şi câte un set de documente sanitar-veterinare. În cadrul verificărilor efectuate de Garda Financiară Dâmboviţa, Garda Financiară Braşov şi Garda Financiară Maramureş, la solicitările Direcţiei Generale a Vămilor, s-a stabilit din acte că S.C. TERRA MITUCA ROMANIA SRL Baia Mare, unde este administrator Dumitru Marian, a cumpărat cele 40 tone carne pui de la două firme din Bucureşti, respectiv S.C. TRAVEL TITANIC IMPEX SRL şi RAMOS STAR SRL, cele două facturi fiind datate «25.01.2001». Urmare a datelor primite de la Camera de Comerţ şi Industrie Bucureşti, s-au verificat sediile celor două firme, constatându-se că la adresele indicate ca sediu, acestea nu au existat niciodată… Conform datelor puse la dispoziţie de Administraţia Finanţelor Publice sector 6, S.C. TRAVEL TITINIC IMPEX SRL şi S.C. RAMOS STAR SRL nu au depus bilanţ contabil la 31 decembrie 2000, cu toate că din actele contabile ridicate de la S.C. TERRA MITICA ROMANIA SRL Baia Mare rezulta că în perioada noiembrie 2000-ianuarie 2001, cele două firme din Bucureşti au livrat firmei băimărene «pulpe pui» în valoare de aproximativ 5 miliarde de lei”.

 
Vinovat cu orice preţ

Concluzia procurorului Chirculescu este că „din probele administrate în cauză, rezultă că învinuitul Ignat Sergiu, în calitatea sa de lucrător vamal, funcţionar public, şi-a încălcat cu bună ştiinţă atribuţiile de serviciu în acordarea «liberului de vamă», prin aplicarea ştampilei pentru importul cantităţii de 40 de tone carne de pui, taxele vamale neplătite aferente acestui import fiind de 743.865.598 lei”. În mod foarte curios, deşi Dumitru Marian este şi el inculpat, cei doi şoferi, care au părăsit parcarea ROMTRANS fără să achite taxele vamale aferente importului, în opinia procurorului „au acţionat fără vinovăţie”. Direcţia Generală a Vămilor s-a constituit parte civilă în cauză pentru suma de 1.681.714.446 lei, din raportul întocmit de Biroul Vamal Borş rezultând că prejudiciul total s-a ridicat la 1.694.809.998 lei. Asupra bunurilor lui Sergiu Ignat s-a instituit măsutra asiguratorie a instituirii sechestrului, iar asupra lui s-a dispus începerea urmăririi penale „pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, fiind schimbată încadrarea juridică la data de 17 mai 2001 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 248 Cod Penal, iar la 25 septembrie 2001 s-au extins cercetările şi s-a început urmărirea penală şi pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă”.

 
Scenariu juridic pentru contrabandă cu pui

Concluziile procurorului Chirculescu se bat însă cap în cap cu reglementările Ministerului Finanţelor. Astfel, conform actului constatator nr 7/26.02.2001 al Biroului Vamal de Control şi Vămuire la Frontieră Borş, „sustragerea de la vămuire a bunurilor, respectiv pulpe şi părţi de pulpe de pui congelate, aflate în autocamionul cu nr de înmatriculare SB 4954 şi SB 4952, supuse unui regim vamal sau care urmează a fi supuse unui regim vamal, în baza Legii 626/1997, art. 386, alin. I, lit. a, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de 1.000.000 lei, iar bunurile se confiscă. În conformitate cu Legea 626/1997, art. 386, lit. a, coroborat cu art. 162, alin. 1 din aceeaşi lege, bunurile neputând fi identificate, S.C. TRANSCAR este obligată la plata contravalorii acestora… Actul constatator al diferenţelor de taxe şi alte drepturi ale bugetului reprezintă titlu executor pentru venituri cuvenite bugetului. Actul constatator produce, din punct de vedere juridic, aceleaşi efecte ca şi declaraţia vamală în detaliu, după încasarea sau restituirea diferenţelor constatate”. Contravenţia a fost săvârşită de cei doi conducători auto ai firmei TRANSCAR. În rechizitoriu există mai multe contradicţii şi inadvertenţe. Astfel, deşi procurorul Chirculescu consemnează că în 23 ianuarie 2001 „cele două izoterme au ajuns în vama ungară”, conform declaraţiilor din dosar rezultă că acestea au ajuns între vama ungară şi Vama Borş. Şi nu Sergiu Ignat a fost cel care le-a dirijat spre parcarea ROMTRANS, ci un alt lucrător vamal, Dărăban Mircea Aurel, după cum rezultă şi din declaraţia acestuia (fila 20 din dosar). În declaraţia lui Ignat se arată că „cei doi conducători auto, după vizarea paşapoartelor la Poliţia de Frontieră pe linia de intrare tir, s-au prezentat pentru controlul vamal la lucrătorul vamal de pe linia intrare, Dărăban Aurel Mircea”. Acesta a declarat pe parcursul anchetei că „le-am solicitat actele şi am verificat numai CMR-urile, întrebându-i dacă au avizul sanitar-veterinar al autorităţilor române. Mi-au răspuns că încă nu au fost la doctor şi, în această situaţie, le-am arătat unde se află biroul sanitar-veterinar. Am reţinut din acte doar CMR-urile, precizându-le celor doi să meargă cu facturile la biroul veterinar pentru aplicarea ştampilei, care poate să fie «admis» sau «respins».” În ciuda consemnării faptului că Sergiu Ignat ar fi fost acela care i-ar fi îndrumat pe cei doi şoferi să-şi parcheze camioanele în parcarea ROMTRANS, acest aspect a fost recunoscut de Mircea Dărăban, tot el fiind cel care le-a precizat că „semnificaţia ştampilei certifică faptul că autovehiculul a fost verificat şi supus controlului fizic, respectiv a sigiliilor şi exteriorului autovehiculului” şi nu semnificaţia de „liber de vamă”, cum în mod vădit eronat interpretează procurorul Chirculescu. În declaraţia sa, Dărăban arată că „tirurile au intrat pe artera normală şi în afară de controlul fito-sanitar, şoferii trebuiau să meargă la un declarant vamal, pentru depunerea declaraţiei vamale, iar după depunerea declaraţiei se efectuează şi tranzitul vamal”. Tot el afirmă că a reţinut CMR-urile pentru ca TIR-urile să nu părăsească vama şi la ieşirea din tură, le-a predat colegului Emil Briceag. „Arăt că ştampila aplicată pe CMR nu are nici o semnificaţie, iar liberul de vamă se dă în momentul în care se lucrează declaraţia vamală”– precizează Mircea Aurel Dărăban. La rândul lui, Emil Briceag declară că „la intrarea în tură am primit de la colegul meu Dărăban Mircea, două CMR-uri despre care mi-a spus că aparţin la două camioane care se găsesc în parcarea ROMTRANS. Totodată, le-am supravegheat şi vizualizat, urmând să se întocmească formalităţile vamale”. Vameşul Briceag mai arată în declaraţia sa că, până la ieşirea sa din tură, cei doi şoferi nu s-au prezentat cu actele la el, deşi i-a căutat în camioane, care erau închise la ora predării turei. La Biroul Vamal s-a prezentat un oarecare Ovidiu Toduţ, care a înregistrat cele două CMR-uri şi cele două camioane în Registrul de Evidenţă al Bunurilor de Import, la poziţia 1231 şi 1232, cu data de 23.01.2001, importator fiind menţionat PRESTCOM SRL Bucureşti. Nu se poate constesta că cele două camioane au intrat în ţară pe terminalul pentru tiruri trecând prin punctul de control de trecere a frontierei (recte, poliţia de frontieră) unde un alt lucrător vamal a reţinut CMR-urile (scrisorile de trăsură) şi, constatând lipsa certificatului sanitar-veterinar, i-a îndrumat pe cei doi şoferi în parcarea ROMTRANS, cu indicaţia de a-şi întocmi documentul lipsă pentru a putea părăsi punctul de frontieră în legalitate. Aceştia au stat în parcare două zile, după care au plecat, unul îndreptându-se spre Braşov şi celălalt spre Târgovişte. Nu se poate reţine nici în sarcina lor şi nici a lui Sergiu Ignat infracţiunea de complicitate la contrabandă, care este definită ca „trecerea prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărufuri sau de alte bunuri”. De aceea, argumentarea procururorului că traseul urmat de cele două tiruri constituie o modalitate de ocolire şi evitare a locului stabilit pentru controlul vamal cade în derizoriu. Faptul că şoferii nu s-au prezentat la biroul sanitar-veterinar pentru obţinerea certificatului şi nici la comisionarul vamal pentru declaraţia vamală, părăsind pur şi simplu parcarea ROMTRANS fără efectuarea tranzitului vamal poate fi încadrată eventual ca şi sustragere de la plata taxelor vamale, care, conform art. 386, litera f din Regulamentul Vamal, constituie contravenţie. Potrivit reglementărilor din amintitul Regulament Vamal, orice cărăuş (transportator) este obligat să se prezinte la comisionarul vamal pentru întocmirea declaraţiei de tranzit vamal, iar după părăsirea vămii are obligaţia să se prezinte la biroul vamal de destinaţie pentru efectuarea vămuirii propriu-zise. Un alt aspect esenţial este acela că, admiţând faptul că un transportator nu şi—a întocmit declaraţia de tranzit vamal, atât în scrisoarea de trăsură cât şi în facturi este menţionată vama de destinaţie şi el are obligaţia de a se prezenta la această vamă, întrucât sigillile vamale aplicate la vama de plecare, respectiv Belgia în cazul de faţă, nu pot fi rupte decât la vama de intrare, respectiv cea de interior, care efectuează vămuirea. Ori, şoferii au predat beneficiarilor camioanele cu marfă fără a se prezenta la vama de destinaţie menţionată în scrisoarea de trăsură, permiţând şi ruperea sigiliilor de către persoane neavizate şi neautorizate pentru această operaţiune. Faptul că este vorba doar de contravenţii este relevat chiar de inspectorii vmali din cadrul Direcţiei Generale a Vămilor, care arată că „în conformitate cu HG 626/1997, art. 386, fapta poate fi încadrată ca fiind contravenţie – sustragere de al vămuire – deoarece camioanele au intrat pe teritoriul naţional prin biroul vamal şi au depus CMR-urile la autoritatea vamală”.

 
Magistraţi cu ochelari de cal

Transporturile au fost identificate atât la Târgovişte, unde Garda Financiară a încheiat un proces-verbal şi a dispus confiscarea a 10.030 kg pulpe pui (cât s-a mai găsit din cantitatea iniţială), cât şi la Braşov, unde s-a stabilit ca valorificarea procesului-verbal încheiat să fie făcută de Direcţia Generală a Vămilor.

În privinţa acuzaţiei de abuz în serviciu adusă lui Sergiu Ignat, procurorul Chirculescu susţine că acesta şi-a încălcat cu bună ştiinţă atribuţiile de serviciu în acordarea liberului de vamă prin aplicare ştampilei pentru importul de 40 tone carne de pui. Dar iată ce se precizează în adresa Direcţiei Generale a Vămilor depusă la dosar (fila 98): „La verificarea documentelor de transport şi comerciale pe care le prezintă transportatorul în cazul transportului fără acoperirea carnetelor tir, transportatorul are obligaţia de a se prezenta la un comisionar vamal pentru întocmirea declaraţiei vamale de tranzit şi dacă la controlul documentelor se constată lipsa unor documente de transport, comerciale sau alte documente, solicitate de reglementările în vigoare, transportul este reţinut sub supraveghere vamală până la clarificarea situaţiei. Ştampilarea documentelor care vor însoţi tranzitul se va face numai după prezentarea declaraţiei vamale de tranzit. Documentele ştampilate pe lângă declaraţia vamală de tranzit sunt facturile şi CMR-urile”. Din adresa Direcţiei Generale a Vămilor către parchet rezultă clar că „simpla aplicare a ştampilei cu nr de identificare a lucrătorului vamal pe documentul de transport (CMR) certifică faptul că transportul respectiv a intrat în ţară prin biroul vamal de control şi vămuire la frontieră Borş” şi nimic mai mult. Din aceeaşi adresă reiese limpede faptul că “NUMAI APLICAREA ŞTAMPILEI CU NUMĂRUL DE IDENTIFICARE AL LUCRĂTORULU IVAMAL PE DECLARAŢIA VAMALĂ DE TRANZIT CERTIFICĂ FAPTUL CĂ AUTOVEHICULUL ŞI MARFA AU FOST VERIFICATE DE AUTORITATEA VAMALĂ ŞI CĂ A FOST ACORDAT LIBERUL DE VAMĂ”. Doar procurorul Chirculescu refuză să înţeleagă că simpla aplicare a ştampilei unui lucrător vamal pe documentele de transport, cum este şi CMR-ul, nu reprezintă „liberul de vamă” şi că nici un cărăuş nu poate părăsi punctul de frontieră cu această ştampilă pe scrisoarea de trăsură şi că liberul de vamă se dă doar după întocmirea declaraţiei de tranzit vamal, care se prezintă lucrătorulu ivamal care, prin ştampilarea acestui document, acordă „liberul de vamă”. De aceea, din punct de vedere juridic, este irelevant faptul că acesta a aplicat ştampila cu numărul său de identificare pe CRM. Cu toate acestea, judecătorul Florin Filimon de la Judecătoria Oradea, prin sentinţa nr 1708/2002 pronunţată în dosarul nr 114/2002 îl condamnă pe Sergiu Ignat la un an şi şase luni de închisoare, în motivarea sentinţei magistratul erijându-se, practic, într-un autentic avocat al acuzării, lucrătorului vamal imputându-i-se inclusiv taxele vamale şi prejudiciul comis de cei doi şoferi şi managerul firmei PRESTOCM SRL Bucureşti, în sumă de 1.681.714.446 lei. În apelul declarat de Sergiu Ignat la Tribunalul Bihor (dosar nr 208/2003) se arată motivele pentru care sentinţa Judecătoriei este nelegală şi netemeinică.

Legea bunului plac

„…Instanţa de fond, după ce descrie în considerentele sentinţei starea de fapt, ignorând dispoziţiile legale din Regulamentul Vamal, oferă credibilitate nelimitată depoziţiilor de martor a celor doi conducători auto, care sunt autori ai contravenţiilor prevăzute de regulamentul vamal şi autori ai infracţiunii de rupere de sigilii şi înlătură în mod nejustificat şi răstălmăceşte celelalte depoziţii de martori, dar, ceea ce este mai grav, instanţa ignoră total probele din actele oficiale depuse… Ignorând aceste probe se ajunge la presupuneri, în sensul că au fost efectuate formalităţile vamale. Un proces penal nu se judecă pe presupuneri şi pe adăugiri la starea de fapt sau la lege… Este de-a dreptul aberantă susţinerea instanţei pentru a argumenta săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, şi în care se arată că «în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu bună ştiinţă a aplicat ştampila sa individuală de control vamal la 25.01.2001 pe CMR-uri, în acest fel, cu concursul său direct realizându-se sustragerea de la plata taxelor vamale a mărfii transportate», şi, după cum spune legea, sustragerea este contravenţie. Tot pe aceeaşi pagină, acelaşi autor (judecătorul Filimon, pentru care semnează preşedintele Judecătoriei Oradea la acea dată, Lenuţa Stan-n.n.) prezintă scenariul unui film poliţist, folosind argumente fanteziste cum ar fi «a întreprins demersuri multiple pentru atingerea scopului său infracţional»…«a pregătit minuţios operaţiunea»…Cei doi şoferi se află în culpă întrucât nu au respectat obligaţiile cărăuşului ce rezultă din Regulamentul Vamal, plecând din frontieră fără a-şi face avizul medico-veterinar şi tranzitul vamal. Declaraţiile acestora sunt părtinitoare şi nesincere, întrucât îşi apără interesele prorpii şi ale firmei de transport. Tocmai pe acest considerent, în trei rânduri de declaraţii se contrazic, ceea ce denotă faptul că nu sunt sinceri”.

În urma acestui apel, Tribunalul Bihor dispune „suspendarea sub supraveghere a pedepsei de un an şi şase luni închisoare pe durata unui termen de încercare de trei ani şi şase luni” şi reduce despăgubirile civile acordate Direcţiei Generale a Vămilor la 743.865.598 lei, reprezentând valoarea taxelor vamale neachitate. Şi această decizie este însă discutabilă. Vom reveni asupra acestui caz, în care Justiţia încearcă să îl scoată cu orice preţ ca ţap ispăşitor pentru faptele comise de alţii pe un om nevinovat.