Tatuajele în perioada medievală nu erau des întâlnite, deoarece Biserica Evului Mediu condamna desenele pe piele. Surprinzător, în Bosnia și Herțegovina, a luat naștere o tradiție a tatuajelor cu motive creștine, care a înflorit până la cel de-al Doilea Război Modial. A fost un răspuns al populației împotriva invazilor otomane.
Tatuajele au o tradiție îndelungată în vestul Peninsulei Balcanice, acest obicei fiind menționat încă din Antichitate, de Strabon. Tradiția tatuajelor cu motive creștine are înflorit și s-a răspândit în rândul femeilor croate catolice din Bosnia și Herțegovina în Evul Mediu. Istoria tulburătoare a acestui obicei a început după ocupația otomană.
Pentru a preveni convertirea forțată a tinerelor fete la Islam, mamele își tatuau fiicele, încă din copilărie, cu motive creștine, în special cu semnul crucii. Aceste tatuaje erau făcute pe părțile vizibile ale pielii, pe frunte, obraji, mâini sau sub gât.
Tatuajele cu motive creștine au reprezentat formă de rezistență pasivă la agresiunea otomană.
Femeile catolice credeau că în acest fel vor preveni convertirea forțată a fetelor. Chiar dacă acest obiectiv nu era îndeplinit, măcar fetele păstrau toată viața pe corp dovada că au fost creștine.
Istoricul și arheologul croat Ćiro Truhelka a fost primul care a descris această tradiție, la sfârșitul secolului al XIX-lea, și a publicat numeroase ilustrații reprezentând tatuajele femeilor creștine.
În prezent, mai există puține femei tatuate cu motive creștine în Bosnia și Herțegovina. Această tradiție aproape că a dispărut după cel de-al Doilea Război Mondial, ca urmare eforturilor depuse de autoritățile comuniste din fosta Iugoslavie.
Citește și: Ioan Pop: Școala fără istorie și geografie
Sursă: historia.ro
